Descoperirea moaștelor celor patru sfinți – Zotic, Atal, Camasie și Filip -, dar și ale altor doi martiri ale căror nume nu s-au păstrat scrise și-a pus pecetea pentru totdeauna asupra locuitorilor Niculițelului și împrejurimilor. Am putea spune că ei adapă cu apa vie și apa materială pe toți credincioșii locului.
După cum se știe, moaștele au fost așezate în biserica Mănăstirii Cocoș, dar părticele au fost dăruite și bisericii din sat cu hramul ‘Sfânta Cuvioasă Parascheva’. În ambele biserici din Niculițel sunt pictate scene care îi reprezintă pe sfinții martiri, iar în sfântul lăcaș ocrotit de Cuvioasa Parascheva este chiar o icoană aparte: la picioarele celor patru mucenici se află două vase cu rămășițele martirice ale celorlalți doi mucenici găsiți și ei în criptă odată cu moaștele lui Camasie, Atal, Zotic și Filip. Scena aceasta din biserica mare a satului a fost realizată de o doamnă din Niculițel, după cum ne-a spus părintele de aici, Gabriel Onea. În Biserica Sfintei Parascheva de aici se păstrează și primele racle, de argint, în care au fost așezate moaștele după descoperirea din 1971.
Sfântul Atanasie le-a adus apa în sat
Frumoasă și cutremurătoare este și povestea bisericii vechi, delicată ca o bijuterie în piatră. Părintele Onea ne-a spus istoria ei. Un cioban aflat cu oile pe dealurile din jurul satului a descoperit că, în timp ce scrijelea cu bățul în pământ, acesta intra prea ușor într-un anumit loc. A scormonit mai tare să vadă ce este acolo și a dat astfel de cupola vechii biserici. Au venit preoții și oamenii din sat, iar arheologii au început săpăturile. Astfel, a ieșit la iveală această bazilică. Se crede că ar fi una dintre cele mai vechi biserici păstrate pe teritoriul românesc. Când a fost dezvelită de tot pământul din jur și au vrut să intre în ea, nu s-au putut deschide ușile nicicum. O femeie din sat spunea că preoții și oamenii s-au rugat atunci mult, ‘au făcut cetanie mare’, invocând pe rând mai mulți sfinți. Când au spus: ‘Sfinte Atanasie cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!’, ușile s-au deschis. Iar părintele Onea spune că s-a auzit mai întâi ‘un vuiet ca de zmeu, care s-a lovit de dealurile din jur, iar dintr-o colină a izbucnit un izvor cu apă care curge de atunci neîncetat’. Locuitorii s-au gândit atunci să facă o rețea de alimentare cu apă pentru patru sate învecinate, iar când să sape au dat de apeductele romane păstrate sub pământ, ceea ce indică existența aici a unei așezări romane, dependente de cetatea Noviodunum, Isaccea de azi. Din izvorul ce curge prin minunea de atunci este asigurată astăzi apa curentă pentru acea zonă secetoasă.
Această frumoasă și veche bazilică, ce a primit hramul Sfântului Atanasie, a fost frumos repictată în 1992 de Grigore Popescu, care a redat și scena descoperirii osemintelor sfinte ale martirilor. În Bazilica ‘Sfântul Atanasie cel Mare’ se fac slujbe duminica, prin rotație, de câte unul din cei patru preoți ai satului.
Patru ierarhi, la Mănăstirea Cocoș
Prăznuirea Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel a început cu organizarea unei procesiuni religioase de la Mănăstirea Cocoș până la cripta martirică de la Niculițel, unde au fost găsite moaștele sfinților acum 40 de ani, informează „Ziarul Lumina”. Procesiunea din ajunul sărbătorii, instituită pentru prima dată acum 10 ani, a fost condusă de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Astăzi este oficiată Sfânta Liturghie de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Vincențiu, Episcopul Sloboziei, și PS Visarion, Episcopul Tulcii.
