Slujbă arhierească la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Ibănești Pădure

Înaltpreasfințitul Andrei a oficiat Sfânta Liturghie și a binecuvântat biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Ibănești Pădure, unde este paroh părintele Ioan Mariș. În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Andrei l-a hirotonit preot pe diaconul Claudiu Bălășoiu, pentru Parohia Miercurea Nirajului din județul Mureș, și diacon pe monahul Dionisie Trifa, care va fi hirotonit ieromonah astăzi, de sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, la Schitul Sub Piatră, unde va fi duhovnic și slujitor, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Transilvania.

Biserica cu hramul ‘Sfântul Nicolae’ a fost zidită în 1925, în vremea preotului Constantin Cotuțiu. Biserica a fost sfințită în 1930 de episcopul Ioan Stroe de la Cluj. Mai târziu, a fost împodobită cu pictură în frescă, în 1971, iar în 1976 biserica a fost sfințită de Înalt Preasfințitul Mitropolit Nicolae Mladin de la Sibiu cu Preasfințitul Emilian de la Alba Iulia. Din 1979 sunt preot în această parohie și am încercat să-mi îndeplinesc misiunea de preot, în primul rând, de a-i aduna pe toți credincioșii în jurul Bisericii și de a menține vie flacăra credinței noastre creștine ortodoxe’, a spus părintele paroh Ioan Mariș.

„De când sunt în parohie am zidit o casă parohială nouă, începând din anul 1981, apoi am renovat biserica în exterior de două ori, în 1985 și în 2002, iar din 1995 am făcut un iconostas nou din stejar sculptat. Am făcut mobilier nou în toată biserica, scaune sculptate din stejar, am refăcut pictura bisericii anul trecut, când am refăcut acoperișul celor trei turle de pe biserică și am acoperit o parte din biserică cu tablă. În anul acesta am cumpărat candelabre aduse din Grecia, cu donații de la credincioși, cu banii pe care i-am avut la parohia noastră și am înfrumusețat biserica. Am dorit să vină Înaltpreasfințitul nostru Andrei de la Alba Iulia să binecuvânteze lucrările noastre mai vechi și mai noi din biserica noastră”, a mai arătat părintele Mariș.

„Ochii sufletului se vor deschide”

În cuvântul de învățătură, la pilda învierii fiului văduvei din Nain, Înaltpreasfințitul Andrei a vorbit despre teama de moarte pe care o resimte fiecare. Astfel, a amintit o istorisire a mitropolitului Antonie de Suroj care, în tinerețea sa, a fost doctor de campanie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a acordat asistență religioasă unui soldat aflat pe moarte. ‘Soldatul i-a spus: ‘Părinte, știu că voi muri în curând, dar un singur lucru vreau, că sunt departe de țara mea, de soția mea, de copiii mei și voi muri singur, nu are cine să îmi aprindă lumânarea la cap’. Părintele i-a spus: „Nu vei rămâne singur, voi sta lângă tine până când te vei muta la Dumnezeu (…) Dar să nu îți fie frică, pentru că se întâmplă un lucru minunat. Atunci când vei închide ochii, ochii sufletului se vor deschide și vei vedea lucruri pe care până acum nu le-ai văzut’. Soldatul l-a întrebat: ‘De unde știi, părinte, că nu ai fost acolo?’. Doctorul îi răspunde că în Sfânta Scriptură, în cărțile Sfântului Pavel, se arată cum acesta a fost răpit până la al treilea cer unde a văzut lucruri minunate’.

Înaltpreasfințitul Andrei a amintit, prin intermediul scrierilor lui Antonie de Suroj, de cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ‘ne încredințează de faptul că, atunci când închidem ochii pentru lumea aceasta, îi deschidem pentru cealaltă (…) necazul nostru de acum ușor și trecător ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veșnică covârșitoare. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice. Că știind că acest corp, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână omenească, veșnică, în ceruri, de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din ceruri’.

Referitor la soldatul care și-a dat sufletul, Înaltpreasfințitul Andrei a remarcat că ‘este unul dintre milioanele de oameni care, în fața Marii Treceri, sigur că simt un fior și doresc să nu fie singuri. Înțeleptul Solomon a spus că ‘Dumnezeu nu a făcut moartea și nu se bucură de pieirea celor vii’. Dumnezeu a făcut viața, iată de ce, cât a fost Domnul Hristos pe pământ, ne-a și demonstrat că el este Dumnezeul vieții, iar prin cele trei minuni ale învierii morților ne dă certitudinea că, odată când va veni ceasul, și pe noi ne va ridica din mormânt’.

Înaltpreasfințitul Andrei a arătat că ‘Domnul Iisus Hristos este Domnul Vieții care biruiește moartea. El nu ne-a zidit spre moarte, ci spre viață, ne-a făcut tineri, frumoși, sănătoși și nemuritori și, dacă ne facem bătrâni, urâți și bolnavi, este din cauza păcatelor. Or, Domnul Iisus Hristos a pironit pe cruce toate păcatele noastre’.

Hrana nemuririi – trupul și sângele lui Hristos

Citind din cuvintele Sfântului Apostol Pavel, a arătat Înaltpreasfințitul Andrei că ‘suntem convinși că există o altă lume, o lume în care ne așteaptă Dumnezeu, că avem acolo casă nefăcută de mână, veșnică, dar Sfântul Apostol Pavel mai adaugă ceva și la asta trebuie să fim foarte atenți: de aceea suspinăm în acest trup, dorim să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați și nu goi, e vorba de îmbrăcămintea sufletului. Atunci când suntem botezați primim haină sufletească albă. Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Din păcate, pe calea vieții ne poticnim, cădem, păcătuim și ne murdărim haina cea albă a sufletului. Posibilitatea reabilitării o știe tot creștinul, numai că nu tot creștinul o face. Posibilitatea spălării hainei sufletului e Sfânta Spovedanie, de aceea Sfânta Maică Biserică ne îndeamnă să ne spovedim cât mai des și să ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului, pentru că sângele și trupul Domnului, dacă ne-am spovedit, sunt arvuna nemuririi: ‘Eu sunt pânea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci’.

La final, Înaltpreasfințitul Andrei i-a îndemnat pe credincioși să se spovedească și să se împărtășească cât mai des, pentru că ‘Biserica este Casa lui Dumnezeu, el ne dă întâlnire aici, ne așteaptă aici, și orice părinte nu își așteaptă copiii numai cu vorbe, ci le pune în față ceea ce are mai bun. Dumnezeu, la masa credinței, la ospățul credinței, ne pune pe masă Trupul și Sângele Fiului său care este hrana nemuririi’.

Comentarii Facebook


Știri recente