Simpozionul internațional cu tema „Dumnezeu Tatăl și viața Sfintei Treimi” s-a deschis ieri, 15 octombrie, după cum ne informează cotidianul „Ziarul Lumina”. Organizat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 15-17 octombrie 2009, în Sala Conventus din Palatul Patriarhiei, de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, în colaborare cu Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), prin domnul profesor Jürgen Moltmann, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Române, simpozionul reunește profesori renumiți de teologie de la mai multe universități din țară și străinătate.
Deschiderea a făcut-o ieri, în sala Conventus, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după ce invitații au asistat la Sfânta Liturghie din Catedrala patriarhală. Gazda primei ședințe a fost pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, care și-a exprimat speranța „în realizarea unui dialog teologic fructuos și de înaltă calitate”.
În cuvântul de deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh a salutat cu bucurie pe toți participanții la simpozion. Despre tema simpozionului, „Dumnezeu Tatăl și viața Sfintei Treimi”, a spus că reprezintă o „fericită alegere”, deoarece se înscrie în manifestările organizate cu ocazia comemorării Sfinților Capadocieni, dintre care unii au contribuit fundamental la formularea învățăturii de credință privitoare la Sfânta Treime. În același timp acest simpozion este un preludiu al anului 2010, dedicat Simbolului de Credință Niceo-constantinopolitan. „Dorim ca acest simpozion să fie pentru toți un prilej de bucurie și de comuniune spirituală”, și-a închiat cuvântul Preafericirea Sa.
Tot Patriahul Bisericii noastre a susținut și primul referat al simpozionului, intitulat „Semnificația teologiei trinitare pentru viața și misiunea Bisericii”, în care a făcut o introducere în sistematica simpozionului. Au fost atinse principalele idei și mai ales orizontul în care trebie să se înscrie dialogul, a cărui finalitate trebuie să se regăsească în misiunea Bisericii. A vorbit despre legătura între dogma Sfintei Treimi și taina Bisericii, despre faptul că structurile trinitare se fac vizibile acolo unde este o viață autentică spirituală și despre unitatea eshatologică care arată orizontul spre care se îndreaptă Biserica.
A urmat profesorul Jürgen Moltmann, de la Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), cu lucrarea „Dumnezeu Tatăl și viața Sfintei Treimi”. Preafericitul Părinte Daniel l-a numit pe acesta „prieten al părintelui Dumitru Stăniloae, prieten al românilor și al teologiei ortodoxe românești, cel ce a susținut traducerea și publicarea în limba germană a Teologiei Dogmatice a părintelui Dumitru Stăniloae”. Profesorul Moltmann și-a împărțit expunerea în trei capitole. În primul a vorbit despre Iisus și rugăciunea „Ava Tatăl meu” – rugăciune cu care s-a adresat Hristos lui Dumnezeu. „Această rugăciune implică un fapt exclusiv care se referă numai la Sine însuși în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. (…) Credem în Dumnezeu Tatăl datorită lui Hristos, căci prin această intimitate credem și facem experiența faptului că Dumnezeu este iubire”, a spus acesta. În capitolul al doilea a vorbit despre „Tatăl în Treimea imanentă”, iar în al treilea despre „Viața Treimii: Perihoreza”. Sintetizând expunerea, menționăm că acesta a atras atenția asupra separării dintre Tatăl și Fiul, separație injustă care s-a făcut în teologia occidentală, în special. A respins deducerea modernă a Treimii, căreia îi opune o viziune biblică; între filosofie și Biblie trebuie să rămânem fideli Sfintei Scripturi, chiar dacă folosim un limbaj filosofic. A prezentat și relația dintre Fiul și Tatăl din perspectivă biblică și iconomică, arătând de asemenea importanța orientării treimice a experienței creștine. A făcut și o asimetrie în Sfânta Treime, despre Tatăl în Treimea economică și în Treimea imanentă.
Pr. prof. acad. Dumitru Popescu, următorul conferențiar, a scos în evidență teologia ortodoxă a profesorului protestant Jürgen Moltmann, prin referatul „Logos, Treime și creație”. „Profesorul Moltmann pornește de la premisa că în constituirea Treimii există în mod clar o prioritate a Tatălui, indiferent dacă o numim monarhie a Tatălui: Unitatea Treimii pleacă în veșnicie de la Tatăl. În viața Treimii însă, lucrurile se schimbă, fiindcă cele trei persoane sunt „una”, prin faptul că una se dă alteia și trăiesc una în alta, așa cum se desprinde din conceptul intratrinitar de perihoreză. Datorită perihorezei nu există în viața Treimii nici o prioritate a unei persoane față de alta, nici măcar prioritatea Tatălui. La acest nivel, Treimea este o comuniune de egali fără ierarhie, fiindcă unitatea Treimii nu se realizează nici prin monarhia Tatălui și nici prin legătura unității în Duhul Sfânt, ci prin perihoreza iubirii veșnice”, a spus pr. prof. Popescu.
Referindu-se la Sfânta Treime, profesorul Moltmann susține că în teologia ortodoxă „ar exista o prioritate a persoanelor divine față de relațiile lor, pentru că în cadrul trinitar persoana și relațiile rămân simultane”. Din punct de vedere ortodox, „trebuie avut în vedere însă două lucruri. Pe de o parte, trebuie subliniat că ființa divină nu este un bloc monolitic, închisă în ea însăși, ci are caracter relațional care permite persoanei să se integreze în constituția ei internă. Unirea dintre ființă și persoană este atât de profundă, încât teologia patristică răsăriteană spune că atunci când privim persoana, vedem ființa, și când ne îndreptăm atenția spre ființă, vedem Treimea. Existența clivajului dintre persoane și unitate explică oscilația existentă între Tatăl, ca factor constitutiv Treimii deasupra unității, și viața divină, unde Treimea devine dependentă de unitate nemișcată. Noi susținem că persoanele divine nu rămân nemișcate după modelul ființei divine, ci se mișcă din iubire față de om, prin energiile necreate, împărtășite de Duhul Sfânt. Dacă persoana și relațiile ar fi simultane, din cauza unității, așa cum se pretinde mai sus, ar însemna ca omul singur să se ridice la Treime, fiindcă Treimea nu coboară la om. Energiile necreate, care izvorăsc din Treime, reprezintă mijlocul prin care Logosul întrupat vine în lume, pentru ca lumea să urce la Dumnezeu. Dacă Treimea ar rămâne închisă în ea însăși, ar fi greu de văzut modul în care Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât pe Fiul Său întrupat L-a dat ca preț de răscumpărare pentru ea”, a explicat pr. prof. Dumitru Popescu.
În concluzie, „putem spune că secularizarea societății la care asistăm astăzi este produsul unei mentalități care a transformat lumea văzută într-o realitate autonomă, care funcționează independent de Dumnezeu. Din cauză că Dumnezeu rămâne izolat în transcedența Sa divină, omul se gândește la Dumnezeu ca la o entitate care ține de domeniul imaginarului. Nu este întâmplător dacă a apărut și o așa-zisă ficțiune științifică, care populează cerul cu ființe extraterestre, izvorâte din mentalitatea celor care au transformat lumea supranaturală în obiect de speculație fantezistă”, a conchis pr. prof. acad. Dumitru Popescu.
Un alt vorbitor a fost și pr. decan Ștefan Buchiu, cu lucrarea „Monarhia Tatălui: dimensiunea catafatică și apofatică”. „Departe de a considera monarhia Tatălui un concept superficial sau perimat, Dogmatica ortodoxă vede în el o adâncime spirituală nebănuită, prin prisma unei sinteze catafatic-apofatice, ca aceea realizată de părintele Stăniloae, de natură să exprime antinomia dintre unica Persoană izvorâtoare a dumnezeirii și cele trei ipostasuri veșnice, împreună-fără-început, împreună-creatoare, proniatoare și îndumnezeitoare, dar și împreună-stăpânitoare în împărăția veșnicei iubiri. Prevalarea de monarhia Tatălui, greșit înțeleasă, în conducerea societății umane sau a Bisericii, este neconformă cu Revelația divină, erodează spiritualitatea creștină și impietează asupra raporturilor de autentică frățietate din Biserică, ce trebuie extinse în societate. Dimensiunea personalist-comunitară și cea duhovnicească sunt sacrificate prin afirmarea unor raporturi juridice și exterioriste, ce se vor greșit fundamentate pe Revelația divină”, a punctat acesta.
Prima zi a simpozionului s-a încheiat cu susținerea lucrărilor de către Elisabeth Johnson („Simboluri feminine ale lui Dumnezeu: Tradiția și dreptatea socială”), IPS Irineu al Olteniei („Sfânta Treime la Sfântul Vasile cel Mare”), prof. dr. Daniel Munteanu („Dumnezeu Tatăl – Izvorul iubirii și al vieții veșnice”), pr.prof. dr. V. Bel („Sfânta Treime la Sfântul Grigorie de Nazianz”) și B. Oberdorfer („Principaliter – Aequaliter – Mutualiter? Modalități ale relațiilor intratrinitare”). Astăzi, în a doua sesiune a simpozionului, vor susține prelegeri T. Hainthaler („Dumnezeu Tatăl în Simbolurile de credință din Toledo: fons et origo totius trinitatis”), pr. prof. dr. I. Tulcan („Locul lui Dumnezeu Tatăl în comuniunea Sfintei Treimi la J. Moltmann și D. Stăniloae”), Adrian Lemeni („Dumnezeu Tatăl – temei al unității intratrinitare. O abordare din perspectiva teologiei părintelui Dumitru Stăniloae”), pr. prof. N. Loudovikos („Real or Dictated Otherness? A Criticism of John Zizioulasâ Trinitarian Theology”), pr. prof. A. Niculcea („Observații istorico-sistematice moderne pe marginea adaosului Filioque), pr. N. Moșoiu („Paternitatea lui Dumnezeu Tatăl și darul filiației adoptive baptismale – , spiritum adoptionis filiorum (Rm. 8, 15)”), I. Martinca („Duhul Sfânt în credința Bisericii”), C. Ioja („Taina Treimii și experiența ei în dimensiunea liturgică a Bisericii”), pr. S. Șelaru („Relațiile intratrinitare și consecințele lor în plan (i)economic”) și S. Bergmann („În Duhul prin Fiul către Tatăl. Patru teze despre spațiul Treimii și mișcarea creației spre mântuire”).
