Simpozion Internațional de Bizantinologie la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași

La Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași a avut loc ieri, 27 noiembrie a.c., Simpozionul Internațional de Bizantinologie, organizat în cadrul Grantului CNCSIS (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior), cu temele „Cercetarea Științifică în artele bizantine” și „Rolul misionar al artelor bizantine în actualitate”.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a vizitat expoziția de artă și restaurare, de la parterul universității, după care a mers în capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință”, pentru a semna sfântul antimis. La finalul acestui moment, pr. Florin Bucescu, profesor de muzică în cadrul Universității de Arte „George Enescu”, a adresat un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, afirmând că „vizita Înaltpreasfinției Voastre la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iași evidențiază dorința de a cunoaște cum învață și se roagă împreună profesorii și studenții îndrăgostiți de frumosul artistic”.

Înaltpreasfințitul Teofan și-a manifestat bucuria de a fi în capela Universității și a nădăjduit că duhul creștin îi va inspira pe profesori și studenți spre frumusețea către Dumnezeu: „De obicei, atunci când intrăm într-o instituție bisericească, suntem întâmpinați de icoane, cântări bisericești, preoți în veșminte și creștini evlavioși. Și sufletul nostru se bucură. Intrând în această instituție, eram pregătit să pășesc într-un așezământ eminamente laic. Venind aici, sus, pătrunzând în spațiul acesta bizantin, mi-am dat seama că am pătruns într-un spațiu care are o anumită nuanță de inedit în societatea românească. Dacă ne referim puțin la întâlnirea dedicată lumii bizantine astăzi, ne dăm seama că, într-o formă specifică, Bizanțul se prelungește puțin în această instituție, unde sunt preocupări eminamente laice, unde prezența elementelor bisericești, în diferitele sale ipostasuri, se simte acasă”. Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, a ținut, la rândul său, să mulțumească Înaltpreasfințitului Teofan pentru că a venit în capela universității pe care o conduce și, implicit, la simpozionul dedicat artei bizantine: „După 1990, noi am ținut o legătură strânsă cu Biserica, drept dovadă fiind această capelă zugrăvită de pictorul Dimitrie Gavrilean, cu două generații de studenți. Noi am avut legături speciale cu Biserica la manifestările noastre și astăzi am continuat cu acest simpozion care a fost organizat în colaborare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei și cu cei din alte instituții care slujesc cultura religioasă”, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Munteanu. Înaltpreasfințitul Teofan a primit din partea rectorului Universității de Arte „George Enescu” o icoană cu „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, medalia jubiliară „145 de ani de la înființarea învățământului artistic în Iași” și o diplomă de onoare.

Simpozionul Internațional de Bizantinologie a început prin cuvântul prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, adresat invitaților din Grecia, Ucraina, Republica Moldova și, nu în ultimul rând, din România: „Suntem într-un moment de întâlnire a artei cu sacrul, a laicului cu religiosul. Cu alte cuvinte, suntem la întâlnirea culorii și versului cu sunetul, a culorii meditației și sunetului înălțate într-un act artistic, cât și într-unul religios, dimensiuni ce ne fac să ne gândim la artist ca la un om ce intră în atelier ca într-un spațiu spiritualizat. Atât expoziția, cât și muzica bizantină, îmbinate în actul artistic și cel religios, ne oferă un prilej în care se confirmă încă o dată una dintre tezele filosofice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne spune că „o cultură fără credință nu se mai poate înălța către cer”. La Conservatorul ieșean, muzica religioasă bizantină a fost predată, timp de aproape un secol, datorită inițiativei unor muzicieni generoși, precum Petru Stupcanu sau Grigore Panțiru, accentul căzând pe învățarea muzicii vocale armonică. Acest simpozion este deschis unei abordări multivalente a diverselor aspecte specifice domeniului muzicologiei bizantine, încurajând pe foștii abolvenți de la specializarea „Muzica religioasă”, în prezent profesori, ca și pe studenți, masteranzi sau doctoranzi.

Înaltpreasfințitul Teofan a vorbit în cuvântul său despre modul în care cultura, muzica și spiritualitatea bizantină au reușit să rămână până în zilele noastre, chiar dacă Imperiul Bizantin nu mai există: „Bizanțul nu a dispărut și nu putea să dispară”, spunea Nicolae Iorga. „Dovada acestei realități este dată, la peste 600 de ani de la căderea Constantinopolului, de preocuparea încă vie față de lumea fascinantă și contradictorie a Bizanțului. Într-un mod vădit conștient la unii, dar nu mai puțin real la alții, bizantinii erau consecvenți în demersul lor de a încerca să instaureze pe pământ un model de civilizație, ca pregustare aici și acum a împărăției cerurilor ce urma să fie. Ei au îndrăznit să spere într-o manifestare pe pământ a împărăției lui Dumnezeu, arătată nu numai în Liturghie, dar și în realitatea economică, socială, culturală, ecleziastică sau juridică. Totul se dorea a fi inspirat din preceptele Evangheliei, a fi călăuzit de gândirea Sfinților Părinți, a fi însuflețit de idealuri ascetice, având o orientare eshatologică”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.

„Bizanțul avea drept constituție Sfânta Scriptură, drept capitală spirituală Ierusalimul, ca parlament Sinoadele Ecumenice, ca flamură fiind crucea. Așa se explică prezența lui Dumnezeu în mai toate ramurile vieții unui bizantin”, a mai explicat Înaltpreasfințitul Teofan, afirmând despre cultura bizantină și Ortodoxie „că sunt două realități identice. Odată ce elementele culturale diverse sunt absolvite de teologia bizantină creștină, acestea devin universale. În acest context se poate înțelege de ce Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor, de ce credința mărturisită în Biserica Ortodoxă este o credință a poporului și nu poate fi dislocată din inima acestuia. Acest fapt a ajutat Biserica Ortodoxă să supraviețuiască în vremuri tulburi. Bizanțul are încă mult de spus românului de azi sau de mâine. Bisericile noastre, credința noastră, cântul nostru bisericesc sunt datorate în mare parte Bizanțului și crezului său”.

( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 278/ 28 noiembrie 2008)

Comentarii Facebook


Știri recente