Si totusi, ortodocsii romani au nevoie de noi biserici

In editia din 14 februarie a.c., cotidianul “Ziarul de Iasi” a publicat un articol in care se fac remarci deplasate si rauvoitoare cu privire la numarul mare de biserici in constructie din Arhiepiscopia Iasilor. Intr-adevar, asa cum s-a prezentat si sambata, 12 februarie, in fata Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Iasilor, in anul 2004 se aflau in constructie 220 de biserici, cel mai mare numar din 1990 pana in prezent. Din pacate, “Ziarul de Iasi” vorbeste despre “multitudinea noilor constructii, ridicate ca ciupercile dupa ploaie intr-o euforie religioasa «necontrolata»“, care “sufoca orasul si «inghit» miliarde de lei”. Aceasta activitate de constructie, precizeaza acelasi cotidian, “arunca aproape total in umbra cele 2,2 miliarde lei cheltuite anul trecut cu activitatile caritabile ale Mitropoliei” precum si “cele 63 de biserici vechi, unele ridicate chiar pe vremea domnitorilor moldoveni”.

La aceste remarci incalificabile si “demolatoare” dorim sa facem urmatoarele precizari:

1. Constructia de biserici este semnul libertatii religioase reale, nu doar ipotetice sau declarative. Noile biserici se construiesc acum deoarece in comunism nu a fost posibila construirea lor in sate si in cartierele urbane noi. Cele peste 100 de sate fara un lacas de cult existente in 1990 erau afiliate cate 3-5 la parohii cu biserica. In acele sate fara biserica ortodoxa au aparut multe case de adunare noi ale unor confesiuni religioase neortodoxe, sustinute financiar din strainatate, precum si multe carciumi. Unele culte neoprotestante au construit case de adunare mari chiar si numai pentru 2-3 familii, desigur cu scop prozelitist. In cartierele noi din orase era aceiasi situatie. Un sat sau un cartier cu o populatie majoritar ortodoxa, dar fara biserica, seamana cu un corp fara inima, fara ritmul vietii spirituale. Asadar, constructia de biserici noi este o necesitate pastorala, o dreptate sociala si un act de demnitate nationala, intr-un popor eminamente religios, neam de voievozi ctitori de lacasuri sfinte noi, nu numai pastratori ai celor vechi. Statistic, cele mai afectate comunitati de fenomenul sectar sunt acelea care n-au avut biserica si preot. E foarte posibil ca “Ziarul de Iasi” sa fi fost deranjat de faptul ca, ridicandu-se biserici in sate sau cartiere in care nu au existat astfel de lacase, acest fenomen poate fi stopat mai usor.

2. Nici bisericile monumente istorice nu au fost neglijate in 2004. Daca ar fi sa facem o comparatie cu lucrarile de restaurare de la monumentele istorice nebisericesti, vom observa ca tocmai implicarea Bisericii face ca acele biserici construite “chiar pe vremea domnitorilor” sa nu fie lasate in uitare ani la rand. Indiferent cate controverse ar starni in “Ziarul de Iasi”, Biserica nu poate, pe de alta parte, sa deturneze in alte directii fondurile pe care credinciosii dintr-o parohie le aduna pentru o biserica noua, in constructie. Daca bisericile monumente istorice au fost construite de boierii si domnitorii din vechime, poate ca “Ziarul de Iasi” va initia o campanie de presa prin care sa convinga pe “boierii” si “domnitorii” de azi sa ajute mai mult la consolidarea si restaurarea acestor adevarate embleme ale spiritualitatii si culturii noastre romanesti. Ele nu trebuie sa fie doar un prilej de mandrie sau de lamentatie periodica ci trebuie, daca tinem intr-adevar la acestea, sa constituie si o prioritate nationala. De aceea, Catedrala mitropolitana – Iasi este in santier de consolidare si restaurare, paralel cu biserica “Sf. Trei Ierahi” din Iasi, urmand ca bisericile: Golia, “Sf. Sava” si Nicorita, tot din Iasi, sa treaca de la faza de proiect la cea de executie.

3. Precizam ca numai valoarea activitatilor caritabile medicale a Arhiepiscopiei Iasilor in anul 2004 a fost de 2.258.391.000 lei, numarul beneficiarilor fiind de 10.215 persoane. Aceste cifre reprezinta doar activitatea Centrului Eparhial, cu subunitatile sale medicale. La acestea se adauga activitatea social-caritativa a protopopiatelor si a fiecarei parohii in parte, astfel incat valoarea totala este cu mult mai mare. Dar daca exista o diferenta de accent intre activitatea de construire a bisericilor si cea social-caritativa este si pentru ca o actiune filantropica mai poate fi (si este) facuta si de catre alte institutii si organizatii, dar a construi un lacas de cult ortodox este responsabilitatea prima si chiar exclusiva a Bisericii Ortodoxe. Credinciosii saraci ajuta mai intai la construirea unei biserici noi pentru parohia lor, deoarece ei considera ca, daca n-ai credinta si biserica, saracia spirituala a sufletului este mai grava decat saracia materiala. Pentru ei rugaciunea nu poate fi inlocuita cu nimic altceva, deoarece rugaciunea este izvor de iubire curata, de viata sfanta si de comuniune autentica intre oameni.

Asadar, ce ar putea sa deranjeze cand credinciosii Bisericii, precum domnitorii odinioara, continua ridicarea de noi lacase de cult in paralel cu restaurarea celor vechi si cu opera social-caritativa? Prin construirea de biserici noi se restaureaza constiinta crestina demolata de ateism si secularizare; prin restaurarea bisericilor vechi se restaureaza constiinta identitatii si a continuitatii nationale demolate de ignorarea valorilor; iar prin opera social-caritativa se restaureaza demnitatea umana demolata de suferinta, saracie si singuratate. Aceste 3 lucrari majore nu sunt contradictorii ci complementare pentru cei care au capacitatea de a le vedea in mod corect si a le sprijini in mod concret. Oricum, poporul roman, smerit si intelept, stie ce fel de “duhuri” sunt acelea care se impotrivesc construirii de lacasuri sfinte.

Secretariatul Centrului Eparhial Iasi

Comentarii Facebook


Știri recente