Sfințirea bisericii din filia Săliște de Pomezeu a parohiei Săucani

În Duminica a șasea după Paști, a Orbului din naștere, 25 mai 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat slujba de târnosire a biserici cu hramul „Înălțarea Domnului” din filia Săliște de Pomezeu, parohia Săucani, Protopopiatul Beiuș, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, fiind și cea dintâi vizită pastorală a unui ierarh în mijlocul comunității dreptmăritoare din această străveche vatră de dăinuire românească. Sărbătoarea a adunat atât credincioși din Săliște de Pomezeu, cât și din localitățile învecinate, dar și distinși reprezentanți ai autorităților locale și centrale.

În sunetul clopotelor, Preasfinția Sa a fost întâmpinat cu mare bucurie de copii și tineri îmbrăcați în straie populare tradiționale din Bihor, bărbați cu prapuri și mulțime mare de credincioși. A urmat sfințirea sfântului locaș, la finalul căreia Chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenți importanța și semnificațiile slujbei de târnosire a bisericii, moment istoric, unic, pentru comunitatea dreptmăritorilor creștini din Săliște de Pomezeu.

În cadrul Sfintei Liturghii, după cum ne-a transmis Pr. Marian Popa, după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit o predică deosebit de bogată în conținut, reliefând principalele semnificații duhovnicești ce se desprind din minunea vindecării orbului din naștere, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos: „În Duminica în care ne aflăm, a șasea după Paști, ultima din perioada pascală, de dinainte de măritul praznic al Înălțării la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne amintește tuturor cuvintele rostite de Mântuitorul Iisus Hristos despre Sine, ‹‹Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii››, Lumina Care S-a sălășluit în trup omenesc, Lumina lui Dumnezeu cea necreată, ce strălucește prin Fiul Cel Veșnic al Tatălui, Care vine și Se face Om pentru mântuirea noastră, și Care, până la Înălțarea Sa la ceruri, S-a arătat oamenilor, făcând minuni și aducând multe binefaceri (…) Între minunile pe care le-a săvârșit este și cea a vindecării orbului din naștere, o minune asupra unui om care s-a născut fără să vadă, dar spre care vine Lumina lumii, Lumina Care luminează tuturor, Hristos Domnul, ca să îl vindece și să îi dăruiască lumina pentru a vedea lumea aceasta (…) Pericopa evanghelică pe care am ascultat-o ne arată cât de surprinzător este Dumnezeu pentru noi, oamenii, cum ne poate contraria în așteptările noastre păcătoase și limitate, căci după căderea în păcat a primilor oameni, noi toți, urmașii acestora, avem mințile împuținate și strâmbe, și nu judecăm după cum judecă Dumnezeu și nu vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, pentru că moștenim firea cea căzută a lui Adam, deșirată de păcat, care a adus în lume, pe lângă moarte, și multă confuzie în cele spirituale. Mintea omului nu poate să se înalțe la cele de sus altfel decât dacă este luminată de Dumnezeu. Doar Lumina acestei lumi, Care este Dumnezeu, îl poate lumina pe om să vadă lucrurile așa cum sunt, și nu așa cum și le închipuie el, omul căzut (…) În vindecarea orbului din naștere, Mântuitorul Iisus Hristos S-a folosit de trupul Său omenesc, de o secreție a organismului Său, arătând prin aceasta că are trup omenesc, ca și noi. Diferența fundamentală, însă, a Domnului Hristos față de noi, oamenii, în umanitatea Sa, este că, deși El este, ca om, întru toate asemenea nouă, se deosebește radical de noi prin aceea că nu are păcat. Nașterea Sa mai presus de fire din Fecioara Maria, ea însăși curățită mai înainte de zămislirea Cuvântului lui Dumnezeu în pântecele ei, a fost fără de păcat, Mântuitorul Iisus Hristos născându-Se Om în această lume fără păcatul primilor oameni. De aceea, mintea Sa este neatinsă de păcat, iar judecata Sa omenească, la fel ca și voința Sa omenească, nu sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu, cu judecățile lui Dumnezeu. El este o singură Persoană, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Dumnezeu-Omul (…)La întrebarea ucenicilor, ‹‹Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?››, Mântuitorul Iisus Hristos le răspunde: ‹‹Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.›› Este lucrarea lui Dumnezeu Care vrea ca tot omul să vadă Lumina și să se bucure de ea. Domnul Hristos vine și îl vindecă pe orb cu puterea Duhului Sfânt, putere care lucrează în Domnul Iisus Hristos și prin care noi suntem pregătiți, și din pericopa evanghelică pe care am ascultat-o, pentru a-L primi pe Duhul Sfânt Mângâietorul, a treia Persoană a Preasfintei Treimi, a Cărui pogorâre peste Sfinții Apostoli o vom serba la Rusalii (…) De aceea, Biserica a rânduit ca, înainte de praznicul Înălțării Domnului la cer, să ne pregătească, la fel ca și în duminicile ce au trecut, pentru marea venire a Duhului Sfânt, Care aduce Lumina Domnului Iisus Hristos, o face prezentă în viețile noastre, în viața Bisericii, și după Înălțarea la ceruri a Domnului Iisus Hristos, astfel încât Mântuitorul Iisus Hristos rămâne prezent, în Duhul Sfânt, prin Sfintele Taine ale Bisericii, și mai ales prin Sfânta Euharistie, în mijlocul nostru, al tuturor.”

Pentru frumoasa și bogata activitate pastoral-misionară, precum și pentru râvna și jertfa depusă în vederea restaurării și împodobirii bisericii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotesit pe Preacucernicul Părinte paroh Emanuel Florin Lezeu întru iconom-stavrofor.

Părintele Ioan Nat Balint, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a dat citire Actului de sfințire și a rostit un cuvânt de bun venit Preasfințitului Părinte Sofronie. Părintele paroh Emanuel Florin Lezeu, în cuvântul său, a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru această sfântă zi de mare bucurie pentru întreaga obște a credincioșilor din Săliște de Pomezeu, a adus mulțumire Ierarhului pentru binecuvântare și prezență, dar și tuturor celor care și-au adus aportul la refacerea și înzestrarea sfântului locaș.

La final, Preasfințitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh și pe bunii credincioși pentru frumoasa lucrare ctitoricească ce au săvârșit-o, precum și pentru activitățile pastoral-misionare și administrativ-gospodărești realizate, punând la inimă tuturor să rămână statornici, și pe mai departe, în dreapta credință, apărând valorile netrecătoare ale Bisericii strămoșești și transmițându-le, cu scumpătate, tinerei generații.

După încheierea programului liturgic, pe parcursul întregii zile, toți credincioșii ortodocși prezenți, bărbați și femei, copii, tineri și vârstnici, au avut posibilitatea să intre în Sfântul Altar, să se închine și să sărute Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă.

Satul Săliște de Pomezeu este situat în sud-estul județului Bihor, în depresiunea Beiușului, aparținând de comuna Răbăgani. Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” din localitate a fost ridicată în anul 1812, suferind, de-a lungul vremii, numeroase reparații, atât în interior, cât și în exterior. Între anii 2009-2014, sub păstorirea vrednicului părinte Emanuel Florin Lezeu, ajutat fiind îndeaproape de membrii Consiliului și Comitetului parohial, dar mai ales prin dărnicia și jertfelnicia bunilor credincioși, s-au realizat ample lucrări de restaurare și consolidare a bisericii. În interior, s-a placat cu rigips și s-a executat pictură în tehnica tempera, s-a refăcut Sfânta Masă, s-a montat dușumea nouă, a fost schimbată instalația electrică precum și mobilierul. Exteriorul bisericii a fost refăcut și izolat cu vată minerală, apoi s-a placat cu scândură în formă de cărămidă, iar turnul clopotniță a fost refăcut în totalitate pe vechiul schelet. Curtea interioară a bisericii a fost amenajată și împrejmuită cu gard nou.

Comentarii Facebook


Știri recente