În fiecare an, praznicul împărătesc al Botezului Domnului adună mulțime de credincioși din Arhiepiscopia Dunării de Jos pe malul fluviului ce străbate orașele Galați și Brăila. Aceștia participă la sfintele slujbe pentru a primi binecuvântarea Domnului ce se revarsă și sfințește apele și pentru a împlini tradițiile acestei sărbători. În Ajunul Bobotezei, preoții săvârșesc rânduiala sfințirii mari a apei în cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca apoi să boteze casele credincioșilor, după obicei. În ziua Epifaniei Domnului, se respectă cursul Dunării, pornind sfințirea apelor la Brăila și continuând la Galați, orașul de reședință al Arhiepiscopiei. Oamenii participă la slujbă, casele sunt botezate, voinicii recuperează sfânta cruce din apele reci ale Dunării, continuându-se, astfel, datini ce dăinuie de veacuri, informează Ziarul Lumina.
Sărbătoarea a început la Dunărea de Jos în ziua de 5 ia-nuarie, a Ajunului Botezului Domnului. La Catedrala arhiepiscopală din Galați s-a oficiat slujba Ceasurilor împărătești, urmată de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în cadrul căreia s-a săvârșit Sfințirea Apei celei Mari. În cuvântul rostit, Înalt Preasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a amintit rostul și folosul ajunării în viața creștinilor: „Prin ajunarea de la hrana necesară trupului, suntem chemați să ajunăm și de păcate. Ajunarea, care este recomandată de Biserică celor ce doresc și pot și știu de ce fac aceasta, are o însemnătate profundă: abstinența, începând de la cele văzute și necesare, către cele adânci, către gânduri, din care încolțesc tulpinele patimilor noastre care cresc, înfloresc și rodesc. Această ajunare este recomandată de Sfânta noastră Biserică după învățătura ei cea sfântă, rânduită nouă pentru înțelesurile vieții noastre, și înseamnă, cu o zi înainte de Bobotează, ajunarea de toate gândurile rele, de vorbele nepotrivite și de faptele păcătoase. Fără a ajuna de gânduri rele, de cuvinte nepotrivite și de fapte păcătoase, nu suntem prezenți în biserică, deși trupește suntem aici”.
Tradiția bisericească a consfințit obiceiul ca, în ajunul Bobotezei, preoții să meargă în casele credincioșilor pentru a le stropi cu apă sfințită. După săvârșirea Sfintei Liturghii, slujitorii Catedralei arhiepiscopale au botezat clădirea Centrului eparhial, precum și Casa arhierească, unde au fost primiți de arhiepiscop, după datină.
În ziua praznicului împărătesc al Botezului Domnului, IPS Arhiepiscop Casian a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în Catedrala „Nașterea Domnului” din municipiul Brăila. A urmat îndătinata procesiune către fluviul Dunărea: în dangăt de clopote, precedați de fanfara militară, clerul și mulțimea de credincioși au pornit de pe esplanada catedralei către faleza Dunării, unde a avut loc slujba de sfințire a apelor. În cuvântul rostit, Arhiepiscopul Dunării de Jos a arătat credincioșilor brăileni importanța sărbătorii Botezului Domnului: „La praznicul acesta, Mântuitorul ni Se descoperă la vârsta deplinătății, de 30 de ani, ca un Râu de har și de pace. De aceea, Botezul Mântuitorului arată, pe de o parte, curățirea noastră spirituală, sufletească, pocăința noastră pentru greșelile noastre, dar și iertarea păcatelor, căci «astăzi firea apelor se sfințește, iar firea omenească este ridicată de Domnul la demnitatea ei»”. Totodată, Înalt Preasfinția Sa a vorbit despre datinile ortodoxe legate de acest praznic: „Astăzi, după îndătinata și sfânta rânduială a ortodoxiei, se sfințesc apele toate. De aceea, ne îndreptăm spre Dunăre, purtătoare a tuturor apelor. Te rugăm, Doamne, coboară harul Duhului Sfânt în crucea Ta, care arată toate greutățile noastre, lansate odată cu crucea pe apă, ca să curgă și să rămână apoi crucea ușurată, cum o vor pescui voinicii, curățită și purificată”. Anul acesta, Arhiepiscopul Casian a aruncat crucea de la bordul unui remorcher acostat la mal, iar trei brăileni s-au încumetat să înoate în apele reci ale Dunării pentru a o recupera. Dintre aceștia, tânărul Bogdan Vasiliu, de 28 de ani, a reușit să aducă crucea la mal, pentru a opta oară în ultimii zece ani.
La orele 13:00, IPS Arhiepiscop Casian a fost întâmpinat de un sobor de preoți și mulțime de credincioși la kilometrul 0 al orașului Galați, în fața bisericii Precista, pe faleza Dunării. Boboteaza este și o mărturie concretă a comuniunii dintre credincioșii Arhiepiscopiei din cele două mari centre municipale, Galați și Brăila. De aceea, s-a consfințit obiceiul de a începe sfințirea apei Dunării la Brăila și apoi, pe firul apelor, ierarhul sosește în orașul de reședință, la cel mai semnificativ centru spiritual: mănăstirea medievală Precista. Ca în fiecare an, o mare de credincioși stă în fața Dunării liniștite, așteptând sfințirea. După săvârșirea slujbei sfințirii Apei celei mari, chiriarhul Dunării de Jos a adresat un cuvânt de învățătură în care a îndemnat pe credincioși să „învețe de la ape”: „Când participăm în număr așa de mare, în acest loc sacru de la Dunăre, pentru sărbătoarea Bobotezei, mărturisim, de fapt, marele adevăr de credință al sfințirii tuturor apelor. De la apa sfințită a Dunării învățăm să avem statornicie în credință și să apreciem puterea apelor de a curăța atât mizeriile noastre omenești văzute, dar mai ales pe cele ascunse în interior. Apele afundă și apoi îndepărtează mizeriile pe care noi uneori le scoatem prea ușor la suprafața vieții semenilor noștri. Să ne ajute Mântuitorul să ne curățim pe dinlăuntru, iar apoi și atitudinea față de semeni va fi mult mai curată!”.
Particularitatea la Galați o constituie lansarea Sfintei Cruci de pe celebrul vas ștefanian „Pânzarul Moldovenesc”, reconstituit în anul 2004, la cinci sute de ani de la trecerea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare în veșnicie. De pe mal, 12 gălățeni s-au aruncat în apele Dunării ce măsurau o temperatură de doar 2,5 grade Celsius, pentru a recupera crucea din lemn. Cel care a ajuns primul la cruce a fost Viorel Preda, de 43 de ani. Din 1995 participă, anual, la acest inedit concurs și este pentru a treia oară când iese câștigător din apele reci ale Dunării: „De fiecare dată când sar, simt o mare bucurie în suflet. Nu mi-e frig, vreau doar să câștig. Am reușit să mai duc crucea acasă în 2001 și 2003, iar în fiecare an în care am reușit să fac asta mi-a mers bine”.
Ierarhul de la Dunărea de Jos a rostit un cuvânt de binecuvântare de la bordul ambarcațiunii: „Să ajute Dumnezeu ca sfințirea firii apelor să se traducă prin gustarea din agheazmă în sfințirea sufletelor, în sfințirea trupurilor, în sfințirea caselor, în sfințirea vieții, în sfințirea lucrării tuturor românilor. La mulți și binecuvântați ani, de pe istoricul vaporaș din timpul Sfântului Ștefan cel Mare, de aici, de la Dunărea de Jos!”
