Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au pus nădejdea în mijlocirea sfinților înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel amintea creștinilor din Efes: ‘Nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu’ (Efeseni 2, 19). Pentru îndeletnicirile din timpul vieții, pentru minunile lor sau pentru felul cum au pătimit, unii sfinți au fost asociați cu anumite activități și au devenit ocrotitori spirituali ai acestora.
În perioada persecuțiilor, creștinii păstrau vie memoria celor care îndurau chinuri pentru credința lor, fiindu-le alături în timpul pătimirilor și îngrijindu-se de rămășițele lor pământești după trecerea la cele veșnice. Iată cum este descris cultul martirilor în ‘Constituțiile Sfinților Apostoli prin Clement’ (V, I, 2), document din Antiohia anilor 380: ‘Cel condamnat pentru numele Domnului Dumnezeu este un martor sfânt, un frate al Domnului, un fiu al Celui Preaînalt, un receptacol al Duhului Sfânt, prin Care fiecare din cei credincioși a primit luminarea slavei Evangheliei ș2 Co. 4, 4ț întrucât s-a învrednicit de cununa nestricăcioasă ș1 Co. 9, 25ț, de mărturia dată pătimirilor Lui și de comuniunea cu Sângele Lui și s-a conformat morții lui Hristos șFlp. 3, 10ț spre înfiere’. Mucenicii ‘au fost declarați fericiți de Dumnezeu și cinstiți de către bărbați cuvioși ca unii curați de orice greșeală, neschimbabili în fața păcatului, neclintiți în cele bune, neînduplecați în elogii; despre ei spunea David: ‘Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui’ șPs. 115, 6ț. Și Solomon: ‘Pomenirea dreptului e cu laude’ șPr. 10, 7ț. Iar profetul zicea: ‘Bărbații drepți vor fi ridicați’ șIs. 57, 1ț’ (C. Ap. V, VIII, 2).
Creștinii recuperau trupurile martirilor din locurile unde erau executați, iar mormintele acestora deveneau loc de pelerinaj. După încheierea persecuțiilor, creștinii au ieșit din catacombe și au putut ridica pe locurile mormintelor mucenicilor lăcașuri de închinare. Literatura aghiografică reproduce atât pătimirea sfinților, cât și evlavia cu care creștinii îi venerau.
Prin punerea numelor de sfinți cu prilejul săvârșirii Sfintei Taine a Botezului, creștinul primește drept ocrotitor pe cel al cărui nume îl poartă. Bisericile, de asemenea, îi au pe sfinți drept hramuri și ocrotitori, în altar aflându-se părticele din moaștele mucenicilor în sfânta masă. În perioada de început a creștinismului liber, bisericile închinate unor sfinți care aveau un cult dezvoltat în zonă au făcut ca întregi cetăți să fie puse sub ocrotirea unui sfânt. În Evul Mediu, breslele de meșteșugari și-au ales drept ocrotitor câte un sfânt a cărui viață rezona cu meseria aleasă de ei. Biserici, cetăți, târguri și țări întregi au ales, cu timpul, ocrotirea unor sfinți. Ajutorul primit de la Dumnezeu în urma rugăciunilor închinate unor sfinți în momente de grea încercare a făcut ca oamenii să vadă în acel sfânt un grabnic ajutător în fața unei anumite plăgi.
Ocrotitorul statisticienilor
La 1 septembrie, în prima zi a noului an bisericesc, îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, cel care a fixat cronologia erei creștine. Începând din anul 2008, Cuviosul Dionisie este ocrotitorul Institutului Național de Statistică din România. Un comunicat postat de instituția amintită la scurt timp după această decizie arată că ‘în luna septembrie 2008, în urma primirii la Reședința patriarhală din București de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a președintelui Institutului Național de Statistică, prof. univ. dr. Vergil Voineagu, s-a convenit ca Sfântul Dionisie Exiguul să fie ales ca sfânt protector al institutului, recunoaștere a legăturilor statornicite prin vreme între Biserica Ortodoxă Română și statistica oficială românească. Alegerea nu a fost întâmplătoare, pentru că, așa cum statistica are ca menire măsurarea, an de an, și cuantificarea cantitativă cu ajutorul numerelor a progreselor economice și sociale ale societății, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul și-a consacrat o parte din știința și străduința sa modificării sistemului de măsurare a trecerii timpului’.
Ocrotitorul pompierilor
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului, pomenit la 15 septembrie, este ocrotitorul spiritual al pompierilor din România. Ales mitropolit al Timișoarei, a păstorit între anii 1650 și 1653, după care s-a retras la Mănăstirea Partoș, unde a trăit până la trecerea la Domnul. Tradiția spune că Sfântul Iosif, pe când era mitropolit, a salvat orașul Timișoara de la incendiu: invocând ajutorul divin în fața bisericii, o ploaie torențială pornită din senin a stins focul, salvând cetatea de la pieire: ‘Ca să arăți marea ta milostivire pentru turma ta și râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului’ (Acatistul sfântului). Sfântul Sinod a binecuvântat cererea instituției pompierilor militari de a primi drept ocrotitor spiritual pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ‘pentru a aduce spor duhovnicesc și revărsarea darurilor binefăcătoare și ocrotitoare ale Bunului Dumnezeu peste pompierii români și lucrarea acestora în folosul binelui obștesc și românesc’.
Patronul spiritual al arhitecților
Sfântul Apostol Toma, pomenit la 6 octombrie, este socotit ocrotitorul arhitecților. Acest patronaj stă în legătură cu o tradiție legată de viața sfântului din India, unde sorții au rânduit ca el să propovăduiască. Regele Gondofor al Indiei i-a cerut Sfântului Toma să-i construiască un palat imperial, asigurându-i toate resursele materiale. Cu banii împăratului, Toma a făcut milostenie creștinilor din India, arătând regelui că i-a construit palat măreț în ceruri. În chip minunat, fratelui regelui i-a fost descoperit palatul ridicat prin milostenia lui Toma în ceruri și astfel Gondofor a crezut și s-a botezat.
Ocrotitorul diplomaților și al mesagerilor
Sfântul Arhanghel Gavriil (8 noiembrie) este prezentat de Sfânta Scriptură drept mesager al lui Dumnezeu în fața oamenilor: ‘Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea’ (Luca 1, 19). Pentru aceasta, diferite organizații din lume îl socotesc drept ocrotitor al diplomației sau al activităților ce presupun mesagerie sau comunicare.
Ocrotitorul vameșilor și al contabililor
‘Și plecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și sculându-se, a mers după El’, spune Evanghelia după Matei 9, 9. Înainte de chemarea la apostolat, Matei era vameș la Marea Galileei, activitate ce consta în încasarea taxei cuvenite stăpânirii romane de la negustorii care treceau lacul Ghenizaret. Vameșul Matei avea să devină Sfânt Apostol și Evanghelist, pomenit de Biserică la 16 noiembrie și socotit ocrotitor al vameșilor și al contabililor.
Ocrotitorii pescarilor și ai marinarilor
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României, pomenit la 30 noiembrie, este socotit și patron spiritual al pescarilor. Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Andrei a fost cel dintâi chemat la apostolat și L-a mărturisit în fața fratelui său, Simon-Petru: ‘Am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos)’ (Ioan 1, 41). Alegerea sa drept ocrotitor al pescarilor este legată de ocupația Sfântului Andrei din Betsaida Galileei, cea de pescar alături de fratele său, Petru.
Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, pomenit la 6 decembrie, este socotit ocrotitor al marinarilor. Viețuitor în secolul al IV-lea, Acatistul îl numește ‘cale nerătăcită a celor ce înoată pe mare’ și ‘bun cârmuitor al corabiei celei duhovnicești’. Tradiția spune că Sfântul Nicolae a izbăvit o corabie de la înec, în timpul unei furtuni pe Marea Adriatică.
Minerii au ocrotitoarea lor
Sfânta Muceniță Varvara, pomenită la 4 decembrie, este ocrotitoarea minerilor. Conform sinaxarului, această sfântă a primit moarte martirică la începutul secolului al IV-lea, fiind ucisă pentru credința sa de însuși tatăl ei. Fugind din calea părintelui său, a ajuns în fața unui munte și s-a rugat lui Dumnezeu să o salveze. În chip minunat, peretele din piatră s-a despărțit, primind pe mucenița Varvara înăuntru, după care s-a închis. Tatăl ei a găsit-o ascunsă într-o peșteră și a predat-o dregătorilor, care au martirizat-o. Pentru această minune a adăpostirii în stâncă, Sfânta Muceniță Varvara este ocrotitoarea celor care coboară în adâncuri pentru a trudi călăuziți de lămpașul credinței. În luna mai a acestui an, o delegație a Mitropoliei de Kaessariani din Grecia a adus în Arhiepiscopia Râmnicului racla cu moaștele muceniței, sfintele relicve fiind depuse spre închinare în Biserica ‘Sfânta Muceniță Varvara’ din salina de la Ocnele Mari, Vâlcea.
Ocrotitorii învățământului teologic
Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, pomeniți la 30 ianuarie, sunt ocrotitorii învățământului teologic. Cei trei mari dascăli ai lumii și ierarhi sunt considerați patronii învățământului teologic începând din anul 1936, când primul Congres de teologie de la Atena i-a ales drept ocrotitori.
Patronul spiritual al viilor, livezilor și păsărilor
Sfântul Mucenic Trifon, pomenit la 1 februarie, este cinstit drept ocrotitor al viilor, livezilor și al păsărilor. Ocrotirea Sfântului Trifon asupra păsărilor vine din fileră rusă, legată de o întâmplare a unui slujitor al lui Ivan cel Groaznic, cu numele Trifon Patrikeiev. Prin mijlocirea Sfântului Trifon, acesta a aflat în chip minunat șoimul pierdut de țar, salvându-și viața. În iconografie, sfântul este reprezentat purtând în mână o seceră, o crenguță de viță-de-vie sau un șoim pe braț.
Ocrotitorul militarilor și al lucrătorilor pământului
Mucenic zugrăvit de iconografia ortodoxă în uniformă militară, Sfântul Gheorghe, pomenit la 23 aprilie, este ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române. În timpul vieții pământești, Sfântul Gheorghe a slujit în armata romană a împăratului Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea, dar a fost martirizat pentru credința sa creștină. ‘Purtător de biruință’, cum îl numește Biserica, a fost ales ocrotitor al militarilor, ca un viteaz oștean nevoitor al Împăratului Iisus, după cum spune Acatistul sfântului. De asemenea, pentru că numele Sfântului Gheorghe tradus din greacă înseamnă ‘lucrător al pământului’, este ocrotitor spiritual al celor care își câștigă existența din cultivarea roadelor pământului.
Ocrotitoarea arheologilor
Flavia Julia Helena Augusta este Sfânta Elena, pomenită la 21 mai alături de fiul său, Sfântul Constantin cel Mare, ca împărați ‘întocmai cu apostolii’. La vârsta bătrâneții, a întreprins o expediție la Locurile Sfinte, pentru a descoperi Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos. La 14 septembrie 326, Sfânta Cruce era arătată solemn credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, prilej cu care s-a instituit praznicul Înălțării Sfintei Cruci. În timpul căutărilor de la începutul secolului al IV-lea, mijlocite de Sfânta Elena, s-au descoperit locurile Sfintelor Pătimiri, construindu-se din danii împărătești ansamblul arhitectonic de la Ierusalim. Pentru că a inițiat cercetările de la Locurile Sfinte, arheologii au ales-o pe Sfânta Împărăteasă Elena drept ocrotitoare a breslei.
Ocrotitorii celor întemnițați
Sfinții Apostoli Petru și Pavel, pomeniți de Biserică împreună la 29 iunie, sunt ocrotitorii celor întemnițați și ai sistemului penitenciar din România. Cei doi corifei ai apostolilor sunt exemple ale iertării prin pocăință, Petru lepădându-se de Mântuitorul Hristos, iar Pavel prigonind pe creștini. Pentru credința lor, ambii au fost închiși și au primit aceasta ca pe o încercare de la Dumnezeu, pătimind moarte mucenicească. Patriarhia Română și Ministerul Justiției au încheiat protocoale privind desfășurarea asistenței religioase în sistemul penitenciar românesc, în anul 1993 (art. 15) și în anul 1997 (art. 10), conform cărora ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel vor fi considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România’. Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor prevede, în articolul 77 al Legii 293 din 28 iunie 2004, că ‘ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administrației penitenciare’.
Patronul spiritual al Aviației Române
Începând din anul 1994, Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul este ocrotitorul Aviației Române. Astfel, la 20 iulie se sărbătorește Ziua Forțelor Aeriene. În iconografia ortodoxă, Sfântul Ilie este zugrăvit în car de foc zburând spre văzduh, după cuvântul Scripturii: ‘Deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer’ (IV Regi 2, 11). De asemenea, în cadrul Aeroportului Internațional ‘Henri Coandă’ din Otopeni funcționează o capelă al cărei hram și ocrotitor este Sfântul Prooroc Ilie.
‘Doctorii fără de arginți’
În calendarul ortodox, o serie de sfinți sunt pomeniți drept ‘doctori fără de arginți’. Dintre aceștia, Sfinții Cosma și Damian, Chir și Ioan și Sfântul Mucenic și Tămăduitor Pantelimon sunt socotiți ocrotitori ai medicilor. Pentru că în viața pământească s-au remarcat prin darul tămăduirilor, instituțiile de îngrijire a bolnavilor i-au ales drept ocrotitori și le-au închinat altarele capelelor.
Ziua Marinei Române
De mai bine de un secol, la praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) se sărbătorește Ziua Marinei Române, Născătoarea de Dumnezeu fiind ocrotitoare a marinarilor. În august 1902, Cristea Georgescu, primarul orașului Constanța, trimitea o adresă reședințelor de județ din întreaga țară, anunțând manifestările legate de această sărbătoare deja consacrată: ‘Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanței și pe uscat niște serbări demne de văzut, precum regate, alergări, corabia argonauților și altele’. Manifestările de Ziua Marinei au luat amploare în perioada regalității, în care slujba de Te Deum nu lipsea, însă s-au desacralizat în vremea comunismului. Începând din anul 1990, s-a revenit la celebrarea Zilei Marinei Române la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, iar în 2009 praznicul a fost declarat sărbătoare națională și zi liberă. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 28 septembrie 2011)
