Sfinții români – rodul cel mai de preț al lucrării Sfântului Duh în Biserica noastră, cuvânt de învățătură al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica Tuturor Sfinților Români

Pericopa evanghelică rânduită pentru lectură în această duminică ilustrează chemarea la apostolat a ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos. Această duminică, ce urmează Duminicii Tuturor Sfinților, are un plus de semnificație pentru noi, românii, ea fiind și ziua de serbare a tuturor Sfinților Români.

Toți oamenii sunt chemați să devină sfinți, dar devin sfinți numai cei care răspund chemării Mântuitorului Hristos și cultivă comuniunea lor de iubire cu Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, și cu semenii lor.

În Ortodoxie, Duminica Tuturor Sfinților, urmată de Duminica Sfinților Români, este plasată în calendar îndată după Duminica Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile). Astfel, se arată că scopul trimiterii Duhului Sfânt în lume este ca oamenii să devină sfinți, iar rostul Bisericii lui Hristos, constituită în Duhul Sfânt, este sfințirea oamenilor.

Duminica Sfinților Români este sărbătorită la o săptămână după Duminica Tuturor Sfinților și arată faptul că, de la creștinarea neamului românesc și până astăzi, sfințenia este cel mai de preț rod al lucrării Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă Română.

Sfinții sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu

Sfânta Scriptură ne spune că „minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui” (Psalm 67, 36). Aceasta înseamnă în primul rând că Dumnezeu – unicul izvor al sfințeniei – împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsură ce aceștia Îl caută pe Dumnezeu. De aceea, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă, zicând: „Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).

Biserica lui Hristos Cel răstignit și înviat, întemeiată de El prin Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este deodată experiența căutării sfințeniei și a primirii sfințeniei de către oameni. Drept urmare, comuniunea sfinților din toate veacurile și din toate locurile este în împărăția cerurilor „dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Cf. Romani 14, 17). Sfinții sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu și cei mai buni dintre oameni. Sfântul este purtătorul dragostei lui Hristos pentru lume și sălașul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite dorește ca orice om să crească duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu (Cf. Romani 8, 27-30).

Biserica cinstește pe sfinți întrucât recunoaște în ei prezența lui Hristos și lucrarea Sfântului Duh. Cinstirea sfinților nu este, așadar, o știrbire a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale pentru oameni și a lucrării Lui de înălțare a omului spre frumusețea și viața veșnică a lui Dumnezeu. Domnul nu este minunat într-o singurătate și într-o izolare veșnică, ci este minunat întru sfinții care se împărtășesc și se bucură de iubirea lui Dumnezeu și de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmăritoare mărturisește și cinstește credința și viețuirea sfinților. Întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic sfânt, sfințenia este viața adevărată a omului sau împlinirea umanului. În acest înțeles, Evanghelia ne îndeamnă: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Biserica proclamă sfințenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate

Cartea Apocalipsei ne spune că neamurile își vor aduce slava lor în împărăția lui Dumnezeu (Cf. Apocalipsa 21, 16). Sfinții fiecărui neam reprezintă mai ales frumusețea cea nepieritoare a slavei fiecărui neam în fața lui Dumnezeu.

Pentru a sublinia faptul că Duhul Sfânt a lucrat în chip minunat, de-a lungul veacurilor, și pe pământul țării noastre sau în poporul nostru, de la creștinarea sa și până astăzi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, a hotărât ca Duminica a II-a după Rusalii să fie numită Duminica Sfinților Români, urmând Duminicii Tuturor Sfinților.

Sfinții pe care i-a canonizat Biserica noastră au fost mai întâi cinstiți de poporul credincios, iar Biserica, de fapt, confirmă recunoașterea sfințeniei, care vine din lucrarea Sfântului Duh în oameni. Biserica constată și proclamă sfințenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.

Duminica aceasta a Sfinților Români este, prin urmare, prilej deosebit de a mulțumi cu dragoste lui Hristos pentru darurile revărsate asupra acestui neam și de a pomeni cu recunoștință și venerație pe toți sfinții români, cunoscuți și necunoscuți, care au făcut roditoare aceste daruri.

Cu adevărat, darurile cele mai de preț ale rodirii întru fidelitate față de Hristos și unitate de credință sunt sfinții, cunoscuți și necunoscuți, pentru că, în viețile sfinților, rodirile din istorie se înveșnicesc în slavă nepieritoare, viața creștină fiind „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viața voastră, Se va arăta, atunci și voi, împreună cu El, vă veți arăta întru slavă” (Coloseni 3, 3-4).

Sfinții români sunt deodată daruri ale împărăției cerurilor pentru acest pământ creștinat și daruri ale acestui pământ pentru împărăția cerurilor. Simpli cuvioși monahi și preoți de mir sau mari ierarhi, ctitori de cultură creștină, domnitori vestiți, apărători ai credinței creștine ori simpli soldați martiri și smeriți țărani truditori, toți au purtat în ființa lor aceeași dorință și aceeași comoară: iubirea de Dumnezeu și de oameni. „Hristos să Se sălășluiască prin credință în inimile voastre, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire” (Efeseni 3, 17).

Izvor de inspirație și înnoire pentru viața Bisericii

Cunoscuți sau necunoscuți oamenilor, din vremuri străvechi sau contemporani nouă, numărul total al sfinților din fiecare neam și din fiecare vreme îl știe numai Dumnezeu.

Priviți împreună, toți acești minunați sfinți ai pământului românesc și ai Bisericii universale ne arată taina Evangheliei lui Hristos care a rodit, într-un popor credincios, aceste raze și chipuri de lumină, sfințind timpul și formând legături între generații, pentru că în ei „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același” (Evrei 13, 8).

Aducem laudă lui Hristos, Cel ce pururea lucrează prin sfinții Săi, atât în timpul vieții lor pe pământ, cât și în viața lor din ceruri. De aceea, n-a greșit cel ce a spus: „Cu adevărat vii între oameni sunt numai sfinții!”. În ei este, așadar, prezent și lucrător Duhul Sfânt, Domnul de-viață-făcătorul, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea oamenilor!

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie | FOTO

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat, marți, 27 octombrie 2020, Sfânta Liturghie la Altarul de vară din incinta Catedralei Patriarhale. Alături de Preafericirea Sa au slujit PS Timotei Prahoveanul, PS Varlaam Ploieșteanul, PS Ieronim Sinaitul,…