Sfinții Patruzeci de Mucenici din Sevastia sunt sărbătoriți astăzi de Biserică

Sfinții Patruzeci de Mucenici, sărbătoriți astăzi, 9 martie, au pătimit în orașul Sevastia din Armenia, în vremea lui Liciniu (307-323), împăratul roman de Răsărit, din porunca guvernatorului Agricola. Cu prilejul praznicului Sfinților Patruzeci de Mucenici se oficiază Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai înainte sfințite.

Cei patruzeci erau originari din Capadocia (Asia Mică), ostași în Legiunea a XII-a Fulminata, staționată la Melitene (Armenia), legiune condusă de guvernatorul Agricola. Împăratul Licinius, după ce în anul 313 a semnat împreună cu Sfântul Constantin cel Mare, cumnatul său, Edictul de la Mediolanum (Milanul de astăzi), prin care se acorda libertate religioasă creștinilor, a pornit o prigoană împotriva creștinilor din partea de răsărit a Imperiului roman, în urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului. În armata romană exista obiceiul ca principalul cult să fie adresat împăratului. Cei patruzeci de ostași romani din Legiunea a XII-a Fulminata au refuzat să jertfească împăratului și zeilor, motiv pentru care au fost întemnițați. La opt zile după întemnițare, au fost judecați. Sfinții mucenici au mărturisit pe Mântuitorul Hristos cu toată credința și tăria sufletească.

Numele celor patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Au fost osândiți, în vreme de iarnă, să stea toată noaptea în mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, ieșind din lac, a fost băgat în apă caldă și a murit. Văzând în noapte pe sfinți înconjurați de lumină și cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei, unul dintre ostașii, care erau de pază acolo, a intrat laolaltă cu sfinții în lac și l-a înlocuit pe cel plecat.

A doua zi, trupurile lor au fost arse. O parte din cenușă a fost aruncată în apă, alta cumpărată de creștini de la cei ce i-au ucis. Osemintele lor, câte au mai rămas în cenușă, au fost aflate în prima jumătate a veacului al V-lea de binecredincioasa Pulcheria, sora împăratului Teodosie al II-lea (408-450), într-o capelă în pământ, în afara zidurilor Constantinopolului, unde fusese odinioară casa și grădina unei diaconițe cu numele de Eusebia și deasupra cărora se construise o biserică mai mare în cinstea martirului Thyrus. O parte din aceste moaște se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică). În această capelă au fost înmormântați Sfinții Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, și Emilia.

Amintirea martirajului lor a generat, în popor, o serie de obiceiuri. Astfel, în ziua de 9 martie, gospodinele fac în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți sau mucenici. Aceștia au forma cifrei 8 – o stilizare a formei umane – și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă.

Mai multe informații a oferit părintele profesor dr. Ioan Tulcan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad: „Colacii numiți ‘mucenici’ exprimă într-un fel viața, pentru că mărturisirea lui Iisus Hristos înseamnă dobândirea unei vieți depline. Iar mierea și celelalte produse care se adaugă la pregătirea acestor ‘mucenici’ este exprimarea unei realități spirituale mai înaltă decât materialitatea produsului alimentar însuși. Cred că se referă la dulceața, nectarul credinței celei adevărate, care înseamnă o încurajare și o alinare a rănilor sufletești”, informează Radio TRINITAS.

Comentarii Facebook


Știri recente