Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, sărbătoare de suflet în Dobrogea străbună

Descoperirile arheologice, zecile de bazilici și sfintele moaște descoperite pe pământul Dobrogei dovedesc faptul că încă din primele secole credința propovăduită de Sfântul Apostol Andrei, încreștinătorul României, a fost acceptată și mărturisită de credincioșii din aceste ținuturi.

Unele dintre cele mai prețioase odoare ale Bisericii Ortodoxe în general și ale Bisericii Ortodoxe Române în special sunt moaștele Sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip, descoperite la Niculițel.

Despre acești patru sfinți mucenici și despre manifestările prilejuite cu ocazia prăznuirii lor, la 4 iunie, ne-a vorbit chiar episcopul locului, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

Preasfinția Voastră, din ce clase sociale proveneau martirii care au pătimit pentru credința în Hristos și ce rol au avut?

Precum se știe din descoperirile istorice, Dobrogea sau Scytia Minor – această provincie istorică – a dat, în cele dintâi veacuri creștine, mulți martiri care au pătimit pentru Hristos și pentru învățătura Sa evanghelică. Între aceștia se numără slujitori ai altarului, episcopi, preoți, diaconi și citeți, alții – soldați din armata romană, precum și credincioși, bărbați și femei de diferite vârste și îndeletniciri. Cu râvnă sfântă ei duceau mai departe lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în mijlocul strămoșilor noștri, începută pe aceste locuri de Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, și ucenicii săi.

Preasfinția Voastră, Sfinții Mucenici de la Niculițel sunt printre cei mai vechi mucenici cunoscuți în țara noastră. Unde și când au pătimit ei pentru Hristos?

Cinstirea Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip se face din vechime în ziua de 4 iunie. Ei fac parte din grupul de 36 de mucenici care au pătimit pentru Hristos pe pământul țării noastre, în vechiul Noviodunum, Isaccea de astăzi, între sfârșitul veacului al III-lea și începutul veacului al IV-lea.

După moartea lor martirică, trupurile acestor mucenici au fost strânse cu multă evlavie de creștinii de atunci și depuse într-o criptă-martiricon din Niculițel, care în vremea aceea era o așezare romană, supusă cetății Noviodunum. Deasupra criptei s-a zidit ulterior o bazilică din piatră, foarte încăpătoare, în care preoții săvârșeau slujbele dumnezeiești și învățau poporul legea iubirii și a credinței. Această bazilică a devenit, cu timpul, un însemnat centru de viață duhovnicească. Din cauza războaielor, înrobirii și pustiirii din partea unor neamuri năvălitoare, care au dus la căderea cetății Noviodunum, în timp această bazilică a căzut pradă ruinei, zidurile s-au prăbușit și au acoperit sub moloz și cripta, aflată sub pardoseala altarului și în care se găseau trupurile mucenicilor lui Hristos.

Se știe că sfintele moaște ale Sfinților Mucenici s-au descoperit printr-o minune. Ce ne puteți spune, Preasfinția Voastră, în legătură cu acest fapt?

Taina celor patru martiri s-a descoperit abia în zilele noastre, printr-o fericită întâmplare. În vara anului 1971, în urma unor ploi năvalnice, pe o uliță lăturalnică din satul Niculițel, apele au săpat pământul și au scos la iveală o cupolă de piatră. Făcându-se cercetări, a fost descoperită cripta martirilor, păstrată neatinsă. Înăuntrul criptei s-a găsit un sicriu din lemn în care se aflau osemintele întregi a patru bărbați, așezate după obiceiul creștinesc, cu capul spre apus și picioarele către răsărit. Pe pereți, deasupra sicriului, erau două inscripții grecești săpate în tencuială și vopsite cu roșu. În prima era scris: „Martirii lui Hristos”, iar în a doua „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”. Fiecare inscripție era străjuită de Cruce cu monograma Mântui-torului Iisus Hristos (XP).

În afară de numele și locul unde au pătimit și au fost înmormântați, se știe doar că ei au fost cinstiți ca sfinți din primele veacuri creștine. Iar numele lor sunt trecute în martirologiile siriac și ieronimian, care așază pomenirea lor, împreună cu a celorlalți mucenici ai lui Hristos martirizați la Noviodunum, în ziua de 4 iunie, zi în care Biserica Ortodoxă îi cinstește până astăzi.

Faptul că au fost aduși de acolo la Niculițel, localitate mai ferită din calea barbarilor, că au fost înmormântați în aceeași criptă cu alți martiri mai vechi și că deasupra lor s-a ridicat o bazilică măreață, dovedește evlavia și cinstirea ce li s-a arătat de strămoșii noștri, care vedeau în jertfa lor prelungirea jertfei mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Ce s-a întâmplat cu sfintele moaște?

Sfintele moaște au rămas multă vreme acolo, în cripta unde au fost descoperite, în bătaia ploii, a vânturilor și a zăpezii, chipurile – să fie cercetate de către specialiști din București.

Din dispoziția fericitului întru adormire Antim Nica – arhiepiscopul Dunării de Jos -, într-o noapte (17 ianuarie 1973) ele au fost ridicate de către arhiereul-vicar de atunci, Gherasim Constănțeanul (actualmente episcop al Râmnicului), împreună cu preotul consilier Dumitru Capaciurea din Măcin și duse – cu toate interdicțiile autorităților vremii de atunci – la Mănăstirea Cocoș, unde au fost așezate spre venerarea credincioșilor. Sfintele moaște se păstrează într-un baldachin sculptat în lemn de cireș și care are zugrăvită pe el icoana sfinților, iar candelele de la cele patru racle ale sfinților, spun viețuitorii mănăstirii, nu s-au stins de atunci niciodată.

Acest fapt este imortalizat într-o frescă din pronaosul bisericii vechi cu hramul „Sf. Atanasie cel Mare din Niculițel” (sec. al XIII-lea), frescă realizată în anul 1990 de către pictorul Grigore Popescu.

De atunci, sfintele moaște ale martirilor de la Niculițel sunt izvor de tămăduire și de îmbărbătare pentru cei care aleargă la acest sfânt lăcaș și le cer ajutorul lor.

Aceste Sfinte moaște sunt dovada incontestabilă a vechimii creștinismului pe pământul țării noastre, care împreună cu latinitatea moștenită de la strămoșii noștri romani sunt cele două coordonate fundamentale ale formării poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic și al spiritualității sale ortodoxe. Menționăm, totodată, că în anul 2001, în bazilica din străvechea cetate Halmyris de pe malul Dunării au fost descoperite moaștele a încă doi sfinți, Epictet și Astion, martirizați în secolul al III-lea al erei creștine, moaște care acum se păstrează la Mănăstirea Halmyris.

Preasfinția Voastră, ce ne puteți spune despre importanta descoperire a criptei martirice?

Cercetările arheologice mai noi au descoperit sub nivelul criptei martirice de la Niculițel resturi care atestă existența aici a unui mormânt martiric mai vechi, destinat adăpostirii relicvelor a doi martiri necunoscuți, cu o construcție anexă peste care s-au construit martiriconul și bazilica descoperite în anul 1971. În pământul de sub cripta respectivă s-au găsit și două vase de ofrandă, precum și o placă de gresie cu inscripția în limba greacă: „aici și acolo sângele martirilor”. Specialiștii consideră că este vorba de un mormânt mai vechi ce cuprindea moaștele a încă doi martiri necunoscuți. Deci, la Niculițel avem de a face cu șase martiri descoperiți, dintre care doi mai vechi, ale căror nume nu se cunosc, iar patru ale căror oseminte s-au păstrat întregi în interiorul criptei și ale căror nume ne sunt cunoscute din inscripția de pe pereții criptei. Din cunoștințele pe care le avem, se pare că celelalte două trupuri de sfinți se păstrează la Institutul de Antropologie din București.

Păstrarea acestor sfinte moaște în tainița pământului mai bine de o mie de ani, ca și descoperirea lor în anul 1971 reprezintă, cu adevărat, un lucru dumnezeiesc și un dar neprețuit pe care Cerul l-a făcut neamului nostru creștin din naștere și cinstitor al lui Dumnezeu „Cel minunat întru Sfinții Săi”.

Deasupra martiriconului s-a construit în anii â80, cu sprijinul financiar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, un edificiu care adăpostește și protejează atât martiriconul, cât și ruinele bazilicii paleo-creștine, precum și unele exponate din vestigiile găsite aici din timpul săpăturilor arheologice.

Preasfinția Voastră, ca ierarh al locului, vorbiți-ne, vă rugăm, despre manifestările prilejuite de prăznuirea Sfinților Mucenici de la Niculițel.

În fiecare an, urmând o frumoasă tradiție instituită de către Înalt Preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în preziua prăznuirii lor se oficiază în biserica mare a Mănăstirii Cocoș Sfânta Liturghie arhierească, la care participă și preoții din Protoieria Niculițel, ca și o mare mulțime de pelerini. După Sfânta Liturghie, sfintele moaște sunt scoase și duse în procesiune la Isaccea – vechiul Noviodunum -, unde au pătimit ei, spre a fi venerate și de credincioșii din oraș.

Acolo se săvârșește Acatistul Sfinților și se rostește un cuvânt de învățătură. Apoi, sfintele moaște sunt aduse la Niculițel, la martiriconul unde au fost descoperiți, și acolo, seara, se oficiază în sobor slujba Vecerniei și a Litiei, după care se continuă cu Privegherea de toată noaptea. La sfârșitul acesteia, sfintele moaște sunt introduse în martiricon și depuse exact în cripta în care au fost descoperite, unde rămân până în zorii zilei, când sunt scoase din nou la închinat.

Dimineața, în ziua pomenirii lor, se săvârșește sfințirea apei, Taina Sfântului Maslu de obște și apoi Sfânta Liturghie arhierească, la care slujesc mai mulți ierarhi, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. La Sfânta Liturghie asistă o mare mulțime de credincioși venită din Dobrogea, Moldova, Țara Românească și chiar din Ardeal.

După terminarea slujbei și închinarea credincioșilor, sfintele moaște sunt duse, tot în procesiune, la Mănăstirea Cocoș, unde sunt așezate în biserica mare, spre mângâierea credincioșilor și a vizitatorilor acestui străvechi lăcaș de închinare din nordul Dobrogei, întemeiat aici de călugărul ardelean Visarion, în anul 1833.

Fie ca ziua de prăznuire a Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip să ne fie tuturor un imbold întru slujirea Sfintei noastre Biserici străbune și întru apărarea cu sfințenie a adevărurilor de credință pe care le-am moștenit dintru început, direct de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Să înălțăm și noi întru această zi glas de laudă și să rostim împreună cu imnele bisericești cântare de slavoslovie sfinților martiri zicând: „Veniți toți credincioșii să lăudăm pe Zotic, pe Atal, pe Camasie și pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propovăduit adevărata credință și au primit cununa cerească.

Iar voi, fericiților, cei ce aveți îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziți-ne pe noi, care strigăm:

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici, rugători fierbinți pentru sufletele noastre!”

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente