Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău ostenitori pe pământ românesc

Biserica Ortodoxă Română cinstește astăzi, 9 septembrie, pe Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău.

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al guberne rusești. Dorind să intre în viața monahală și-a lăsat familia, onoarea rangului și patria sa în jurul anului 1749, venind în Moldova. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, ascunși de ochii lumii în adâncul codrilor. A viețuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovnicește în preajma unor aleși părinți, precum Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Auzind de alți pustnici români și ruși sporiți duhovnicește, care viețuiau în ținutul Botoșanilor, va intra în anul 1764 în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în sihăstrie. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. Când s-a apropiat sfârșitul vieții Cuviosului Onufrie și a sosit timpul să încredințeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paști, dorind a se împărtăși pentru ultima dată cu Trupul și Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, și i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine și să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Același înger îl va călăuzi până la peștera Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Și cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 8-9 septembrie 2005, la Mănăstirile Vorona și Shăstria Voronei.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn, din ținutul Neamțului. De mic copil, fiind luat de către părinți la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simțit chemarea către viața monahală, intrând din fragedă tinerețe în obștea Mănăstirii Tazlău. Prin râvna sa duhovnicească dobândește haina călugăriei, ostenindu-se în rugăciuni neîncetate, ascultare și post îndelungat. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. După puțină vreme a fost hirotonit fără voia lui, diacon și preot. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de mulțimile de călugări și credincioși. Faptele cele mai alese ale vieții Cuviosului Chiriac de la Tazlău sunt: dragostea și râvna duhovnicească, nevoința pustnicească, smerenia, desăvârșita ascultare, tăcerea, postirea îndelungată și neîncetata rugăciune. Trece la Domnul în jurul 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii mănăstirii. La 5-7 martie 2008 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău.

Comentarii Facebook


Știri recente