La Mănăstirea Bisericani din județul Neamț au început ieri, 30 septembrie 2008, manifestările prilejuite de proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani și de prăznuirea pentru prima dată a celor doi sfinți la data de 1 octombrie.
Aseară, între orele 18:00 și 22:00, la Bisericani a fost Priveghere, iar astăzi, de la ora 8:00, se vor săvârși Acatistul Sfinților Cuvioși și Ceasurile. Va urma Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, apoi ceremonia de proclamare a sfințeniei celor doi cuvioși care s-au nevoit în această vatră monahală.
Hotărârea canonizarii Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani a fost luată în cadrul sesiunii de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 5-7 martie 2008, iar proclamarea solemnă a canonizării a avut loc pe data de 5 iunie la Mănăstirea Neamț, alături de alți șapte cuvioși nemțeni.
Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani a fost primul sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor și întemeietorul mănăstirii cu același nume. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița și a deprins de la părinții bătrâni viața duhovnicească, postul și neîncetata rugăciune. După ce a mers la Locurile Sfinte, Cuviosul Iosif s-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câțiva ani, sihastru vestit. A trăit într-o peșteră, mai întâi singur, apoi cu 17 pustnici ucenici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Țara Sfântă. După năvălirea arabilor asupra Sfintelor Locuri, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistrița. După o invazie a turcilor, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum, însă, li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeți?”. La această minunată vedere, ei au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceți-vă, căci și aici este grădina mea!”. Mai târziu, schitul Cuviosului Iosif s-a numit Schitul Bisericani, „al evlavioșilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi și mulți se vindecau de boli cu rugăciunea și binecuvântarea Cuviosului Iosif.
Cuviosul Chiriac de la Bisericani a trăit la începutul secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în pustie, într-o peșteră din muntele lui Simon, unde a trăit singur timp de 60 de ani. L-a cunoscut și Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care, mai târziu, după mutarea cuviosului la Domnul, i-a sărutat moaștele. Este cunoscut ca unul dintre marii sihaștri din Carpați, având o viață pilduitoare: trăirea în desăvârșită lepădare de sine, smerenie și în neîncetată rugăciune. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din țară, moaștele sale au fost împărțite.
( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 228/ 1 octombrie 2008)
