Sfintele moaște – Cateheză ortodoxă

Sfintele moaște sunt rămășițele pământești făcătoare de minuni ale sfinților. Noi le cinstim pentru că prin ele lucrează în chip simțitor harul dumnezeiesc. Prin atingerea de ele și prin rugăciunile stăruitoare adresate sfinților lângă moaștele lor, se înfăptuiesc vindecări și fapte minunate.

I. Pregătirea aperceptivă

Sfinții, prietenii Mântuitorului Hristos și modele de viețuire creștină, sunt în învățătura ortodoxă mijlocitori și rugători fierbinți la tronul lui Dumnezeu pentru cei care îi cinstesc și le solicită ajutorul. Împăratul David ne spune că: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui (psalmul 67, 36). Cinstindu-i pe sfinți, în mod firesc, cinstim și rămășițele lor pământești, tradiție care se constituie în una din cele mai vechi forme ale exprimării cultului martirilor. După trecerea la Domnul, osemin-tele lor se numesc sfinte moaște și merită o cinstire deosebită din partea credincioșilor.

II. Anunțarea temei

Astfel, în cele ce urmează, vom aduce câteva argumente referitoare la cinstirea sau venerarea sfintelor moaște, pentru întărirea în dreapta credință.

III. Tratarea

1. Temeiuri biblice. Omul, creat de Dumnezeu ca ființă dihotomică (cu trup și suflet), este chemat la sfințenie. Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este (Mt. 5, 48). Sfințenia vieții privește deopotrivă sufletul și trupul, deoarece, omul, împlinitor al legilor divine, în integralitatea lui, se umple de harul Duhului Sfânt. Nu se poate concepe un om care să aibă sufletul sfânt și trupul păcătos, sau invers! De aceea și Sfântul Apostol Pavel le spune corintenilor: Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi? (I Corinteni 6, 19). Știm că după pogorârea Sfântului Duh, Sfinții Apostoli primesc puterea de a face minuni prin trupurile lor. Văzând aceasta, oamenii scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei (Faptele Apostolilor 5, 15). Pe de altă parte, lucrurile purtate de ei sunt făcătoare de minuni, încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei (Faptele Apostolilor 19, 12). De asemenea, în Vechiul Testament, când proorocul Moise a ieșit din Egipt, a luat cu sine rămășițele pământești ale lui Iosif (Ieșirea 13, 19). În cartea Regilor se vorbește de cazul unui mort, care fiind aruncat în mormântul proorocului Elisei, de îndată ce acela s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat și a stat pe picioarele lui (IV Regi 13, 21) este mai mult decât elocvent. Observăm că Dumnezeu este cel care i-a iubit și cinstit pe prietenii Lui, desfășurând prin vase alese (așa cum L-a numit Mântuitorul Hristos pe Sfântul Apostol Pavel la momentul crucial al convertirii) lucrarea de mântuire a oamenilor și nu s-ar putea înțelege cum, după adormirea lor, Dumnezeu nu-i mai cinstește! Dimpotrivă, trupurile pline de har ale unor sfinți (martiri, cuvioși, ierarhi etc.) nu mai intră sub incidența legilor firii, nu se mai descompun, ci devin izvorâtoare de mir, care vindecă bolile sufletești și trupești ale oamenilor.

2. Temeiuri patristice

a. Canonul 7 al Sinodului al VII-lea ecumenic interzice sfințirea bisericilor fără Sfinte moaște puse în masa Sfântului Altar și în antimis.

b. Creștinii au prețuit încă dintru început moaștele sfinților. În martiriul Sfântului Policarp ( 166), episcopul Smirnei, se spune că am dobândit osemintele lui, mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul și le-am așezat la un loc cuviincios (Actele martirice XVII, 2).

c. Sfântul Ioan Damaschin, apărătorul icoanelor, ne îndeamnă în Dogmatica sa …nimeni să nu fie necredincios! Dacă prin voința lui Dumnezeu a izvorât în pustie apă din piatră tare și din falca măgarului apă pentru Samson căruia îi era sete, este de necrezut ca să izvorască mir din moaștele mucenicilor?

d. Începând cu secolul al treilea, creștinii făceau pelerinaje la mormintele martirilor pentru a dobândi vindecare de neputințe, iar în secolul al patrulea cultul sfintelor moaște cunoaște o dezvoltare deosebită, fiind transportate și în alte orașe pentru folosul credincioșilor. În acest sens Sfântul Ambrozie sfătuiește ca Sfintele moaște să le ducem într-o clădire vrednică de ele.

e. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omiliile la mucenici, concluzionează că cele mai de preț odoare ale creștinilor din toate timpurile au rămas Sfintele moaște.

3. Obiecții ale neoprotestanților la adresa învățăturii ortodoxe.

Cultele neoprotestante nu cinstesc Sfintele moaște, considerând că aceasta contravine legilor lăsate de Dumnezeu pentru trup, de a se întoarce în pământul din care a fost luat (Fac. 3, 19). Este adevărat că trupul se întoarce în pământ, dar amintim două argumente, la care denominațiunile creștine nu pot răspunde. În Vechiul Testament, dreptul Enoh și profetul Ilie nu au cunoscut moartea trupească, fiind ridicați de Dumnezeu la cer, trupurile lor nu s-au supus legilor firii, iar în Noul Testament despre cei găsiți vii la a doua venire a Domnului, Sfântul Apostol Pavel ne spune: …nu toți vom muri, dar vom fi schimbați într-o clipeală de ochi, la trâmbița cea de apoi (I Corinteni 15, 52). Înțelegem că vor fi oameni care nu se vor supune legilor firii. Iată, deci, că sunt și excepții de la regulă. Dumnezeu poate găsi și alte forme de schimbare a trupului în nestricăciune. Ne putem supăra pe Dumnezeu că trupurile unor sfinți nu se descompun sau, mai mult, că fac minuni? Gândiți-vă, lecturând cărțile care vorbesc despre mulțimea minunilor săvârșite de Sfântul Nectarie Taumaturgul, ca să dăm un singur exemplu actual, cât de văduviți ar fi fost creștinii ortodocși de pretutindeni fără moaștele lui!

IV. Recapitularea

Ce sunt Sfintele moaște? Există dovezi biblice și patristice că Sfintele moaște au fost venerate?

V. Asocierea

Așa cum cinstim și venerăm Sfintele icoane ca pe obiecte care ne pun în legătură cu prietenii lui Dumnezeu, la fel și Sfintele moaște ne pun în legătură cu Dumnezeu, prin mijlocirea sfinților.

VI. Generalizăm importanța cinstirii Sfintelor moaște cu o concluzie a Sfântului Nicolae Cabasila care spune că dacă Hristos se poate pipăi undeva în lumea aceasta în carne și oase, apoi se poate în Sfintele moaște…

VII. Aplicăm învățătura despre Sfintele moaște cu prezența noastră în zilele de sărbătoare închinate sfinților, îi rugăm să mijlocească pentru mântuirea noastră, cinstindu-i și sărutând cu evlavie Sfintele lor moaște.

Repere biografice:

Învățătura de credință ortodoxă, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, 2009

Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. pr. Dumitru Fecioru, București, 1993

Arhim. Mina Prodan, Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor, 1995

Diac. P. I. David, Invazia sectelor, Constanța, 2000

Comentarii Facebook


Știri recente