Sfinte moaște aduse spre închinare la Mănăstirea Clocociov

Sâmbătă 8 octombrie, o delegație condusă de Preasfințitul Paisie Lugojeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a sosit la Mănăstirea Clocociov, aducând spre închinare o raclă cu părticele din Sfintele Moaște ale Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Iosif de la Partoș – Ocrotitorul Banatului, Sf. 14000 de prunci uciși din porunca lui Irod, Sf. M. Mc. Gheorghe, Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sf. M. Mc. Teodor Tiron, Sf. M. Mc. Panteleimon, Sf. Mc. Trifon, Sf. Mc. de la Niculițel – Zotic, Atal, Camasie și Filip −, Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi, Sf. Antipa Athonitul, Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Cuv. Ieronim, Sf. Cuv. Părinte Zăvorât din Lavra Peșterilor – Kiev, Cuv. Evdochim Athonitul, Cuv. Sofronie Aghiopavlitul, Cuv. Nifon Prodromitul, Sf. cuvioși de la Neamț, Cuv. Paisie de la Sihăstria Putnei, Sf. Sfințiți Mucenici Epictet și Astion de la Halmyris.

Începând cu orele 17ºº, racla cu Sfintele Moaște a fost așezată spre închinare în pridvorul mănăstirii, săvârșindu-se slujba Privegherii de către Preasfințitul Sebastian și Preasfințitul Paisie Lugojeanul, la care au participat un număr semnificativ de credincioși, după cum ne informează episcopiaslatinei.ro.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Paisie Lugojeanul a mulțumit Preasfințitului Sebastian pentru invitația făcută și a subliniat faptul că „prin rugăciune necontenită către Dumnezeu și prin mijlocirea sfinților noi dobândim nădejde de mântuire. Grijile lumești, care îl preocupă pe om mai mult și îl face să își îndrepte mintea și inima către Dumnezeu, nu trebuie să ne depărteze de Biserică, ci să ne facă mai tari, pentru că El este Cel care ne poartă de grijă”.

Totodată, Preasfințitul Sebastian a mulțumit Preasfințitului Paisie pentru că a dat curs invitației de a aduce Sfintele Moaște în Episcopia Slatinei și Romanaților, subliniind faptul că acestea arvunesc dobândirea nestricăciunii: „Moaștele Sfinților sunt dovada că oameni ca noi, slabi, neputincioși, tâlhari, desfrânați sau criminali, prin pocăință au ajuns sfinți. Aceștia, realizând căderea în care se aflau, au putut să se ridice, au plâns și s-au rugat atât de mult, încât și-au sfințit viața. Iar Dumnezeu, ca dovadă a sfințeniei lor, le-a păstrat și trupul acesta material, nestricăcios și plin de bună mireasmă. De aceea, noi cei ce îi cinstim pe sfinți, să le urmăm lor, luându-i ca modele și încurajare”.

Comentarii Facebook


Știri recente