Sfaturile Sfântului Apostol Petru cu privire la Taina Cununiei

Epistolele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cuprinse în cadrul Noului Testament, aduc o serie de referiri și precizări importante cu privire la Taina Căsătoriei. Aceste fragmente dedicate de Sfinții Apostoli problemelor legate de diverse aspecte ale cuplului au constituit, alături de versetele specifice cuprinse în Sfintele Evanghelii, norma principală în această privință pentru primele comunități creștine.

De asemenea, Sfinții Părinți au tâlcuit sensurile profunde ale Tainei Căsătoriei doar în relație directă cu aceste texte și îndemnurile cuprinse în ele. De aceea, sfaturile Sfinților Apostoli trebuie înțelese și comentate în profunzime pentru a descoperi importanța și actualitatea lor neîntreruptă.

Sfaturile Sfântului Apostol Petru

Doar cinci autori apostolici au fost cuprinși în canonul epistolar al Noului Testament: Pavel, Petru, Ioan, Iacov și Iuda. Dintre aceștia, numai Sfinții Apostoli Petru și Pavel au oferit mențiuni cu privire la Taina Cununiei. Am decis să analizăm în primul rând contribuția Sfântului Apostol Petru, deoarece acesta oferă un singur pasaj în această privință (I Ptr. 3:1-7), în timp ce în epistolele pauline putem identifica nici mai mult, nici mai puțin de cincisprezece fragmente (Rom. 7:2-3, I Cor. 7, 11:3-17, 14:34-35, II Cor. 11:2, Efes. 5:22-33, Col. 3:18-21, I Tes. 4:4, I Tim. 2:8-15, 3:2-4, 4:3, 5:9-16, Tit 1:6, 2:1-5, Evr. 13:4 apud pr. Constantin Mihoc, Taina Căsătoriei și familia creștină, Editura Teofania, Sibiu, 2002, p. 27, nota 33) care variază în lungime de la un singur verset (I Tim. 4:3) la un întreg capitol (I Cor. 7). Fragmentul pe care îl vom analiza în continuare apare așadar în prima Epistolă a Sfântului Apostol Petru, în capitolul 3, versetele 1-7: ‘Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, așa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câștigați, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viața voastră curată și plină de sfială. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcămintea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Că așa se împodobeau odinioară și sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaților lor, precum Sarra asculta pe Avraam și-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteți dacă faceți ce e bine și nu vă temeți de nimic. Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moștenitoare ale harului vieții, astfel încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate’. Deși dedică un singur pasaj în total în ambele epistole păstrate, Sfântul Apostol Petru concentrează în puține cuvinte câteva învățături esențiale cu privire la raportul corect care trebuia să existe în perioada respectivă în viața de cuplu.

Inexistența unei egalități?

În Epistola către Galateni, Sfântul Apostol Pavel scrie la un moment dat că ‘nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că toți una sunteți în Hristos Iisus’ (Gal. 3:28). Acest pasaj, absolut revoluționar la perioada respectivă, având în vedere că sclavia și inferioritatea femeii erau considerate drept lucrurile absolut normale în viața socială a Europei, a fost interpretat de unii teologi drept o reafirmare a egalității între bărbat și femeie. De asemenea, Domnul răspunde la întrebarea fariseilor cu privire la eventuala aplicare a divorțului: ‘N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat și femeie?’ (Mt. 19:4). Acest pasaj se înscrie și el, alături de mărturia majorității Sfinților Părinți în privința susținerii egalității între bărbat și femeie. În fragmentul din epistola petrină citat în cursul introducerii observăm o tentă mai degrabă de subordonare a femeii bărbatului, decât acest curent egalitarian, care în perioada respectivă era aproape de neconceput. Însă Sfântul Apostol Petru are, în realitate, o atitudine cât se poate de echilibrată, așa cum se va observa în continuare. El utilizează imaginea supunerii femeii bărbatului în debutul discursului său, tocmai pentru a evidenția o eventuală convertire a soților păgâni prin comportamentul adecvat al propriilor soții. Supunerea nu este privită drept o urmare oarbă a patimilor bărbatului, ci drept o măsură pedagogică prin care acesta poate fi convins că religia adoptată de soție nu este una care îndeamnă la răzvrătire și schimbări negative. De asemenea, Sfântul Apostol Petru le cere femeilor să treacă pe un plan secundar grija cu privire la îmbrăcăminte și împodobire trupească și să pună pe primul loc creșterea interioară generată de adoptarea virtuților. Petru cere de la femei blândețe, mult bun-simț și pace în actele exterioare. Însă, în final, el atrage atenția asupra unui element esențial: discernământul. Oferind exemplul Sarrei, care îl respecta foarte mult pe soțul ei, Avraam, Sfântul Apostol Petru declară că acest model poate fi urmat doar: ‘dacă faceți ce e bine și nu vă temeți de nimic.’ Așa cum afirmam anterior, supunerea unei femei față de bărbatul ei nu poate fi îndeplinită în absolut orice privință fără nici un fel de discernământ. Sfântul Petru afirmă practic aici că femeile trebuie să facă fapte bune, fără a se teme de eventualele consecințe negative pe care le pot atrage. Aceste aspecte negative care puteau apărea erau datorate în mare măsură bărbaților, care, la vremea respectivă, aveau o autoritate indiscutabilă în fața femeilor.

Egalitatea harică

În final, Sfântul Apostol Petru nu uită să ofere câteva îndemnuri și bărbaților. Astfel, el îi sfătuiește: ‘Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moștenitoare ale harului vieții, astfel încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate’. Sfântul Petru le cere bărbaților să aibă un discernământ în privința soțiilor, ca unele care sunt mai slabe din anumite puncte de vedere (de ex: munca fizică, tăria în fața necazurilor etc.), dar această slăbiciune nu poate fi privită drept o inferioritate din punct de vedere social. Petru cere ca și femeile să fie respectate, deoarece sunt moștenitoare ale harului vieții împreună cu bărbații. Apostolul se ferește să utilizeze cuvântul de egalitate în această privință, deși sugerează acest fapt prin construcția frazei, deoarece bărbații eleni puteau să ignore sfaturile sale, datorită structurii sociale strict patriarhale din perioada respectivă. Această egalitate în privința moștenirii harului Duhului Sfânt este sugerată de partea finală a fragmentului. Bărbații care nu respectă acest fapt pot fi împiedicați de acest păcat în vederea împlinirii cererilor de rugăciune. O eventuală desconsiderare a femeii lovește în exercițiul ascetic esențial al rugăciunii continue, separând practic creștinul de comunitatea din care face parte. Fără îndoială, aici, prin rugăciune, Sfântul Apostol Petru înțelege și rugăciunea comunitară, nu doar cea individuală, efectuată acasă sau în alte locuri în afara Bisericii. În concluzie, putem afirma că Sfântul Apostol Petru propune o viziune echilibrată asupra raporturile dintre soți în cadrul căsniciei creștine, oferind o soluție plină de discernământ la aparenta contradicție existentă între considerarea femeii drept supusă bărbatului și egalitatea dintre cei doi în plan antropologic. Vom comenta în cursul următoarelor materiale și viziunea elaborată a Sfântului Apostol Pavel, care propune mai multe teme spre discuție, care au influențat profund concepția eclesială cu privire la Taina Cununiei în general. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 20 iunie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente