Sfaturi pentru o rodnică pastorație a bolnavilor

Clericii din protopopiatele I, II și III Capitală, Ilfov Nord și Ilfov Sud, împreună cu preoții de caritate din București și Ilfov, s-au întrunit ieri, 5 noiembrie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, în cadrul Conferinței pastoral-misionare semestriale de toamnă, desfășurată sub președinția Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul conferinței, opt preoți au susținut referate pe tema „Îngrijirea bolnavilor și lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică și medicală a Bisericii”. Lucrările au fost deschise de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a vorbit despre îngrijirea bolnavilor ca datorie spirituală și necesitate socială, informează „Ziarul Lumina”.

Pr. Emilian Vîlcu, de la Capela „Sfântul Gheorghe” a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca – București, a vorbit despre sănătate ca dar de la Dumnezeu și responsabilitate umană: „Tămăduirea omului, trup și suflet, constituie o tradiție în creștinism și este chiar esențială. Hristos este privit ca Marele Doctor, care a venit să-l tămăduiască pe om în întregime, trup și suflet, în mod fundamental și definitiv. Dar toate vindecările pe care le-a săvârșit Hristos au avut în vedere însănătoșirea trupească, dar mai ales pe cea sufletească, sănătatea sufletească fiind acea stare dinamică în care omul trăiește în conformitate cu natura sa și își împlinește menirea – viețuirea în Hristos. Sănătatea într-adevăr este un dar de la Dumnezeu, care corespunde naturii umane normale, firești, însă pe de altă parte acest dar al sănătății nu slujește cu nimic omului și nu poate constitui pentru el un bun dacă nu-l pune în slujba binelui, prin împlinirea poruncilor și spre slava lui Dumnezeu. Sănătatea poate constitui într-o oarecare măsură un rău dacă omul se folosește de ea ca să păcătuiască”.

Pr. Grigore Moraru, de la Parohia Tunari, Protoieria Ilfov Nord, a explicat că unul dintre aspectele cele mai dificile ale pastorației este acela de a veni în ajutorul bolnavilor în stadiu terminal. „Preotul este chemat deseori să conlucreze cu o întreagă echipă medicală multidisciplinară atunci când este vorba de un bolnav în stadiu terminal, de unde necesitatea de a se adapta nu numai la nivel de orar sau de vizite, dar și la nivel de mesaje și atitudini.”

Pr. Grigore Moraru a arătat că, pentru o rodnică pastorație a bolnavilor, preoții trebuie să urmeze câteva etape: 1. spunând adevărul bolnavului; 2. ascultându-l; 3. încercând să înțeleagă prin ceea ce trece. „A ajuta înseamnă mai întâi de toate a înțelege prin ceea ce trece aproapele. Majoritatea bolnavilor în stadiu terminal trec prin cinci faze distincte: negarea, revolta, negocierea, depresia și acceptarea. Această ordine nu este respectată totdeauna, iar timpul necesar trecerii dintr-o etapă într-alta poate să fie foarte diferit de la o persoană la alta. Nu în cele din urmă, nivelul duhovnicesc al fiecăruia poate să bulverseze total aceste etape.”

Pastorația cadrelor medicale, o provocare actuală

Pr. medic Vlad Toader, de la capela Universității Româno-Americane, a surprins în prezentarea sa câteva aspecte legate de pastorația cadrelor medicale. „Pastorația medicilor este una dificilă. Devenirea unui medic este una anevoioasă și care face apel la un număr însemnat de sacrificii personale, pornind de la anii mulți de studiu, continuând cu cantitatea uriașă de informații ce trebuie asimilată și ajungând la sacrificiile făcute din perspectiva confortului personal și al relațiilor de familie, prin nenumăratele nopți petrecute în spital în turele de gardă.

Din aceste motive, persoana doctorului suferă transformări importante de-a lungul formării sale. Schimbarea în mentalitate pe care doctorii sunt îndreptățiți să o aibă aici trebuie lucrată: în conștientizarea faptului că puterea ce vine din această lungă și anevoioasă pregătire își are izvorul de fapt în Hristos. Aceasta este diferența între lucrătorul vrednic al lui Hristos și uzurpatorul care se pune pe sine în locul lui Dumnezeu, mai mult sau mai puțin conștient. Acest lucru trebuie făcut însă cu maximă delicatețe din partea slujitorului Bisericii, pentru că sensibilitățile și orgoliile ce pot fi lezate sunt uneori uriașe.”

Pr. medic Cezar Antonio Dumitrașcu, de la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Protoieria I Capitală, a vorbit despre efectele crizei economice în degradarea calității actului medical și a asistenței sanitare a populației, referindu-se în mod special la migrația medicilor.

Preotul a arătat că, din 2007 până în prezent, peste 13.000 de medici români au plecat să lucreze în străinătate, iar de la începutul acestui an 1.605 medici și-au găsit de lucru în spitalele și clinicile din străinătate. Potrivit unui raport întocmit de Avocatul Poporului, efectul major al plecării medicilor din România constă în scăderea calității vieții, prin afectarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică și a dreptului la ocrotirea sănătății cetățeanului. Exodul medicilor specialiști are consecințe și asupra celor rămași să profeseze în România: mai mulți pacienți consultați de mai puțini medici. Acest fapt implică acordarea unui timp prea scurt în consultarea pacienților, creând premisele unor potențiale diagnosticări superficiale, crearea, în rândul medicilor rămași, a unei stări de frustrare și de panică profesională. Medicii specialiști rămași se văd nevoiți a suplini golul lăsat; sunt nevoiți să lucreze peste programul legal, să efectueze gărzi suplimentare, deseori consecutive.

Pr. Nectarie Florentin Antasiuc, de la Parohia „Sfinții Arhangheli” – Huedin, Protoieria III Capitală, a vorbit despre responsabilitatea preotului cu privire la cercetarea bolnavilor și muribunzilor și la administrarea în timp util a Tainei Sfântului Maslu. „Cercetarea celor ce bolesc timp îndelungat trebuie să fie pentru preot datoria de a nu-i lăsa să moară nespovediți și neîmpărtășiți. Teama, destul de răspândită, ca o superstiție, că dacă se cuminecă bolnavul moare mai repede o poate risipi preotul aducând pilde cunoscute de toți, despre bolnavi care au ajuns chiar în comă, și-au revenit și se află sănătoși.

Va stărui mult asupra adevărului că Sfânta Împărtășanie, ca și Sfântul Maslu nu se dau spre moarte, ci spre viață și vindecare. În ceea ce privește Taina Sfântului Maslu, preotul trebuie să-i arate bolnavului că aceasta reprezintă și o mângâiere în fața bolii”, a spus pr. Nectarie Florentin Antasiuc.

Preotul de spital ajută bolnavul să aibă o viziune echilibrată asupra bolii

Părintele Viorel Olaru, de la Parohia „Sfântul Prooroc Daniil”, Protoieria III Capitală, a subliniat faptul că prezența preotului capelan sau de caritate în spital este imperativă datorită abordării creștine a bolii și a suferinței. „De cele mai multe ori, bolnavul, măcinat de durerea produsă de afecțiunile medicale, poate aluneca în deznădejde sau în ideea că starea sa este o pedeapsă direct de la Dumnezeu. Misiunea preotului în aceste cazuri o dublează pe cea a medicului. Doctorul încearcă să vindece trupul prin tratament medicamentos, iar clericul are datoria de a întări sufletul bolnavului arătând că Dumnezeu nu este autorul suferinței sale și că aceasta are un rol pedagogic. Complementar cu medicamentele prescrise de doctor, preotul trebuie să aducă înaintea suferindului „medicamentele” care întăresc sufletul, adică Taina Sfintei Spovedanii și Sfânta Euharistie și Taina Sfântului Maslu”, a arătat părintele Viorel Olaru.

Părintele Eduard Toma, preot capelan la Centrul școlar „Regina Elisabeta” din cadrul Protoieriei II Capitală, a vorbit despre consilierea duhovnicească pe care preotul o poate acorda pacienților pentru a depăși momentele grele de deznădejde și depresie care însoțesc suferința. „Misiunea preotului este centrată pe conștientizarea celui bolnav că nu poate rămâne pasiv în boală, ci, dimpotrivă, trebuie să-și angajeze voința, menținându-se într-un dinamism treaz în așteptarea ajutorului divin. Preotul de spital oferă bolnavului și o viziune echilibrată asupra manierei de receptare a bolii. Cel ipohondru care idolatrizează medicii sau medicamentele trebuie sfătuit să nu înlocuiască credința în Dumnezeu cu credința exacerbată în medici, deoarece, ca și în cazul tuturor talentelor, abilităților, științelor și tehnologiilor umane, și cele ale medicinei sunt utilizate adecvat cât timp nu ocupă locul central și nu creează dependență. Preotul de spital, înainte de a începe vizita pe saloane, trebuie să fie pregătit psihologic cu o mare capacitate de ascultare, dar și cu multă căldură sufletească. Deoarece mulți bolnavi suferă pentru că nu sunt ascultați, succesul asistenței pastorale sanitare ține în bună parte de faptul că ascultarea cu răbdare a bolnavului face parte integrantă și esențială din terapeutica preotului”, a spus părintele Eduard Toma.

Astăzi, în Sala Mare a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, se desfășoară întrunirea preoților și diaconilor din protoieriile Ploiești, Câmpina, Vălenii de Munte și Urlați și a clerului de caritate din județul Prahova.

Centre sociale și medicale din Arhiepiscopia Bucureștilor

Pr. Zosima Banyai, de la Parohia „Sfânta Irina” – Voluntari, Protopopiatul Ilfov Nord, a prezentat centrele sociale din Arhiepiscopia Bucureștilor. Mai întâi, a fost prezentată activitatea Sectorului Social-filantropic și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care cuprinde: două centre de informare și consiliere, Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, Centrul de zi pentru copii „Sfânta Muceniță Sofia”, Cantina socială „Casa Barnabas”, Cabinetul stomatologic „Sfântul Pantelimon”. Pe lângă aceste centre sociale, în 2011, Arhiepiscopia Bucureștilor a înființat Fundația „Bucuria Ajutorului”, care administrează Centrul medico-farmaceutic „Vasiliada” de la Mănăstirea Plumbuita și Centrul de zi „Sfântul Stelian” de la Valea Crângului. Asociația „Diaconia” oferă servicii acreditate în cadrul Centrului comunitar de servicii „Patriarh Justinian Marina”, care are trei componente: Centrul de primire în regim de urgență a mamelor cu copii victime ale violenței în familie, Centrul de zi pentru copii școlari proveniți din familii monoparentale și/sau sărace și Centrul de consiliere și terapie de familie. Centrul socio-medical al Fundației „Sfântul Spiridon” – Vechi, de asemenea, oferă servicii medicale gratuite persoanelor defavorizate. Alături de acestea mai există numeroase așezăminte sociale administrate de parohii și mănăstiri: Căminul de bătrâni al Mănăstirii Pasărea, Așezământul social pentru persoane vârstnice al Mănăstirii Christiana, Centrul medical-social „Sfântul Dorothei” al Mănăstirii Turnu, Așezământul social „Acoperământul Maicii Domnului” de la Parohia Precupeții Vechi, Asociația „Sfântul Arhidiacon Ștefan” a Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Ghencea, Așezământul social al Parohiei Izvoarele, Așezământul social-filantropic „Sfântul Antonie cel Mare”, Centrul educațional „Glasuri de Îngeri” al Parohiei Vatra Luminoasă, Cabinetul medical al Parohiei Doamna Oltea, Atelierul de creație „Sfântul Vasile cel Mare” al Protoieriei I Capitală, Centrul de zi pentru copiii străzii al Fundației „Sfânta Macrina”, Centrul de informare, consiliere socială și spirituală al Parohiei Icoanei, Centrul social al Parohiei Roșu, Centrul de Îngrijiri Paliative al Fundației „Sfânta Irina”.

Comentarii Facebook


Știri recente