Sfârșitul mitropolitului Gurie al Basarabiei interbelice

Încă din vremea stăpânirii țariste, ieromonahul Gurie Grosu luptase pentru drepturile religioase ale românilor din Basarabia. Luptase pentru realipirea pământului străbun la Patria-Mamă. După marea unire, basarabenii l-au ales ca mitropolit, Biserica l-a înălțat în treapta de întâistătător al ținutului dintre Prut și Nistru, dar politicienii liberali l-au refuzat. În consecință, aceștia au fost cei care i-au înscenat o judecată. La sfârșitul anilor â30, justiția i-a dat dreptate. Urma să fie repus în drepturi, după cum Sfântul Sinod o cerea, dar tulburările interne din 1938-1940 i-au luat această șansă mitropolitului. După eliberarea Basarabiei în iulie 1940, mitropolitul credea în reîntoarcerea pe scaunul arhieresc al Chișinăului. A insistat la autorități. Acestea nu au răspuns, deoarece aveau în vedere chiar desființarea Mitropoliei Basarabiei. La 4 august 1941, mitropolitul se adresa autorităților printr-o scrisoare deschisă prin care cerea repunerea sa în drepturi și evanghelizarea ținutului de peste Nistru. O lună mai târziu, Mareșalul a reacționat extrem de dur la gestul ierarhului: ‘Dacă dl Gurie nu se astâmpără, în 24 de ore intră în lagăr. Dacă nu se încadrează în noua noțiune de stat, îl bag în lagăr’. În consecință, mitropolitul rămânea suspendat în funcție, iar doi ani mai târziu trecea la cele veșnice, după cum informează „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente