Sfântul Vasile cel Mare și decăderea disciplinei penitențiale

În general, secolul al IV-lea este considerat drept o perioadă de „aur” în istoria Bisericii, deoarece atunci au activat mai mulți Sfinți Părinți precum Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Atanasie cel Mare sau Ambrozie al Milanului. Cu toate acestea, chiar și în contextul propagării tot mai rapide a creștinismului în cadrul Imperiului Roman datorată relaxării legislației oficiale și adoptării acestuia drept religie de către conducătorii romani, Biserica se confrunta cu un nou pericol: laxismul spiritual.

În pofida contextului politic și economic favorabil, comunitățile creștine se confruntau în secolul al IV-lea cu două pericole majore: arianismul și „decadența” spirituală. Din păcate, extinderea rapidă, poate mult prea amplă, a creștinismului prin primirea mult prea ușoară a unor noi convertiți, după relaxarea legislației imperiale, a condus la efecte nebănuite. În primul rând, unii dintre noii convertiți făceau acest gest doar din dorința de a urma exemplul împăratului roman. Creștinismul era considerat drept o religie interesantă de vreme ce reușise să convertească vârful ierarhiei politice. În plus, arianismul câștiga tot mai mulți adepți, distrugând acea unitate de credință și armonie a iubirii care existase înainte de apariția sa. În acest context, nu este de mirare că disciplina penitențială decăzuse foarte mult. Așadar, atunci când citim mărturia Sfântului Vasile cel Mare, ce prezintă într-un mod cât se poate de lucid realitatea vremurilor sale, nu ne mai rămâne decât să spunem că secolul al IV-lea a fost, totodată, și unul dintre cele mai dificile din toată istoria Bisericii. Iată mărturia în cauză: „Distincția ori gravitatea preoțească a dispărut, lipsesc păstorii care să îndrume cu înțelepciune turma Domnului, în vreme ce vânătorii de măriri folosesc banii bolnavilor numai pentru interesul propriu și pentru cadouri. A slăbit asprimea canoanelor, în locul ei a crescut libertatea de a păcătui. Căci cei care au ajuns la conducere prin strădanii prea pământești își arată mulțumirea față de ei prin aceea că îngăduie celor păcătoși tot ceea ce știu că le face plăcere. (…) Am ajuns de râsul păgânilor, cei slabi în credință șovăie, credința este îndoielnică. Ignoranța pune stăpânire pe suflete, pentru că aceia care deformează credința din răutate dau a se înțelege că ei spun adevărul” (Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 92, Părinți și Scriitori Bisericești, 3, trad. pr. Teodor Bodogae, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2010, p. 174).

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…