Sfântul Vasile cel Mare sărbătorit la 1 ianuarie

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei este sărbătorit în fiecare an, în Biserica Ortodoxă, la 1 ianuarie.

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anilor 329-330, în Cezareea Capadociei. Părinții Sfântului Vasile erau mari proprietari de pământuri. Îmbrățișaseră de timpuriu creștinismul, îl cunoscuseră bine pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii, și, întâi de toate, înduraseră cu o răbdare neclintită persecuția de sub împăratul roman Maximian, la anul 311. Sf. Vasile era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios și Macrina cea tânără; vor fi șase sfinți în familia mare: Sfânta Macrina cea Bătrână, Sfânta Emilia (mama lui), Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru și Sfânta Macrina cea Tânără. Bunica Macrina a crescut pe copii în duh creștin, împreună cu mama lor, Emilia, și sora lor, Macrina cea Tânără.

A crescut sub înrâurirea bunicii sale, Macrina (cea Batrâna), care fusese ucenica Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat în permanenta lângă Vasile si Macrina (cea Tânara) împărtășindu-le acestora învățătura duhovnicească izvorâtă din bogata sa experiență de viață.

Primele lecții de retorica le-a primit de la tatăl sau Vasile, el însuși retor în Cezareea Capadociei. Tatăl, cu ajutorul Emiliei și al bătrânei Macrina, l-a îndrumat pe tânărul Vasile spre doua căi: educația si nevoința pentru virtute.

În anul 342 va ajunge sa învețe la Cezareea Palestinei alături de Sfântul Grigorie Teologul, cel care mai târziu îi va fi prieten apropiat. După terminarea studiile din Cezareea în anul 347, Vasile a fost trimis, datorita bogatele cunoștințe pe care le avea precum și istețimii sale, să studieze la cele mai alese scoli ale timpului din Constantinopol si Atena, unde a avut dascăli renumiți, precum învățatul Libaniu. Din Constantinopol, Sfântul Vasile cel Mare a plecat la Atena (351) unde a devenit bun prieten cu Sfântul Grigorie Teologul pe care-l cunoscuse la scoala din Cezareea Palestinei.

În anul 355, Sfântul Vasile cel Mare părăsește Atena și se întoarce în patria natala, nemaigăsindu-l în viață pe tatăl sau. La rugamintea capadocienilor el suplineste catedra de retorica a tatalui sau. Pentru a lua pulsul vieții monahale din vremea sa, Sfântul Vasile cel Mare a făcut dese incursiuni în Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt. Întorcându-se din calatorie, a vazut cum calugarii care vietuiau în singuratate, în pustiul Cezareei, erau mai de graba singurateci decât retrasi. El a fost cel care i-a adunat pe acestia în locuri organizate, stabilind astfel o oarecare rânduiala. Nu dupa mult timp, în jurul sau s-au adunat mulțime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunități cenobitice în 358, pe malul râului Isis, lânga Neocezareea. Aici este vizitat de bunul său prieten Sfântul Grigorie și împreună redactează Filocalia, o colecție de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, sfântul concepe Regulile monahale mari și mici. Sfântul Vasile cel Mare a fost și ramâne unul dintre marii părinți ai monahismului de tip chinovial.

În anul 364, Sfântul Vasile cel Mare a primit harul preoției, fiind hirotonit de episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales episcop al comunității din Cezareea Capadociei și exarh al Pontului, păstorind nouă ani: din 370 si până în 379, când trece la Domnul pe data de 1 ianuarie.

De la Sfântul Vasile cel Mare, Biserica a moștenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii și cuvântări, panegirice, Regulile monahale mari și mici, canoane și Liturghia ce-i poartă numele. În Cezareea Capadociei a înființat instituții de asistență socială cunoscute sub numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, școli tehnice și spitale pentru leproși.

Sfântul Vasile cel Mare este un mare apărător al adevărului, apărând dreapta credință înaintea ereticilor care tăgăduiau dumnezeirea Fiului conduși de Eunomiu (arieni) sau dumnezeirea Sfântului Duh (pnevmatomahii sau adepții lui Macedonie). Activitatea sa apologetică nu a fost privită cu ochi buni de toată lumea, iar în unele cazuri a fost pe nedrept acuzat de erezie. El a fost acuzat că ar fi adus inovații în învățătura Bisericii. Ca raspuns la aceste acuzații, Sfântul Vasile a scris tratatul Despre Duhul Sfânt, în care arăta dumnezeirea și cinstirea Duhului cu Tatăl și cu Fiul, adică egalitatea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Pentru a stabili învățătura despre Duhul Sfânt, s-a întrunit sinodul de la Rimini, unde s-a semnat și o mărturisire de credință. În anul 364, împaratul Valens a urcat pe tronul Bizanțului. Acesta era simpatizant al arianismului și i-a excomunicat pe toți episcopii ce semnasera mărturisirea de la Rimini, însă Sfântul Vasile cel Mare a reușit să se mențină în scaun.

Comentarii Facebook


Știri recente