Controversa iconoclastă a constituit una dintre încercările majore prin care a trecut Biserica în decursul istoriei sale îndelungate. Sfinți precum Nichifor al Constantinopolului, Ioan Damaschin sau Teodor Studitul au fost cei care au luat atitudine împotriva acestui flagel. Sfântul Teodor Studitul ne-a lăsat și fragmente importante în care ne vorbește despre împărtășirea cu Sfintele Taine – ce erau considerate de iconoclaștii vremii drept o simplă „icoană” a lui Hristos -, termen trist având în vedere presupunerea greșită aflată la baza sa.
Pe lângă darul scrierii unor tratate teologice de anvergură, Cuviosul Teodor Studitul a beneficiat și de cel al propovăduirii prin viu grai. Fiind un predicator priceput, el s-a îngrijit constant de hrănirea sufletească a monahilor din mănăstirea pe care o păstorea, atât prin intermediul unor omilii bine documentate, cât și prin Catehezele sale, adesea scurte, dar foarte pătrunzătoare. Contextul în care a trăit și propovăduit Sfântul Teodor Studitul ne este bine cunoscut, în special în lumina cercetărilor recente. Astfel, el a reprezentat unul dintre pilonii rezistenței ortodoxe împotriva flagelului ereziei iconoclaste, care a cuprins o mare parte a Imperiului Bizantin de la începutul secolului al VIII-lea și până la mijlocul secolului al IX-lea. Nu ne propunem să discutăm acum controversa iconoclastă și ideile care au stat la baza acesteia, ci ne vom rezuma exclusiv la a aminti foarte pe scurt – urmând ca într-un material ulterior să analizăm pe larg – de ce iconoclaștii pot fi considerați drept persoane care au negat realitatea prezenței lui Hristos în Sfintele Taine. Astfel, iconoclaștii au distrus o sumedenie de icoane și au răzuit inclusiv pereți pictați din biserici pentru a-i înlocui cu elemente florale. Însă ei nu au exclus Sfânta Cruce, deoarece aceasta nu constituia doar un simbol creștin esențial, ci și unul militar, fiind semnul prin excelență al armatei bizantine. Mai mult decât atât, la un moment dat, împărații bizantini iconoclaști și „teologii” falși care le aprobau comportamentul necuviincios față de sfintele icoane au început să afirme ceva de-a dreptul cutremurător, și anume că Trupul lui Hristos constituie cea mai veritabilă „icoană” a Sa. Evident, această atitudine a fost criticată aspru de mulți Sfinți Părinți, printre care îl regăsim evidențiat și pe Sfântul Nichifor al Constantinopolului, însă în cele ce urmează ne vom concentra exclusiv asupra scrierilor Sfântului Teodor Studitul.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
