Sfântul Spiridon ocrotește cel mai vechi spital din Moldova

Dat în folosință la 1 ianuarie 1757, Spitalul ‘Sfântul Spiridon’ din Iași rămâne în istoria sistemului sanitar românesc ca fiind unul dintre primele unități medicale înființate în Țările Române. Așezământul a fost ridicat în vecinătatea Bisericii ‘Sfântul Spiridon’ și și-a păstrat numele patronului spiritual până în zilele noastre.

De sute de ani, bisericile și mănăstirile au reprezentat adevărate centre pe lângă care s-au dezvoltat nu numai școli sau tiparnițe, ci și spitale (bolnițe) pentru alinarea celor suferinzi. Unul dintre exemplele cele mai relevante din acest punct de vedere este Spitalul ‘Sf. Spiridon’ din Iași. Construit în jurul bisericii cu același nume, acesta este cunoscut ca fiind cel mai vechi așezământ de îngrijire din Iași și din întreaga Moldovă, dar și unul dintre cele mai vechi din țară, după Spitalul Colțea din București, înființat la 1704.

Ctitorul bisericii și al spitalului, care împlinește anul acesta 255 de ani de activitate medicală neîntreruptă, este, așa cum consemnează documentele de epocă, cămărașul Ștefan Bosie care, în 1751, începea construirea în chiar centrul Iașului a unei biserici și a bolnițelor aferente (Ospiciul ‘Sf. Spiridon’ Iași).

Construcția pe amplasamentul pe care poate fi văzută și astăzi s-a datorat icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, care pe atunci era expusă într-un paraclis particular pe Ulița Hagioaiei (Bulevardul Independenței de astăzi).

Coabitarea bisericii și spitalului a dat naștere unei instituții menite să le administreze activitatea și să se îngrijească de bunul mers al lucrurilor, intitulată Epitropia ‘Sf. Spiridon’. Aceasta avea rolul unei fundații umanitare din zilele noastre. În lucrarea sa ‘Epitropia Sfântului Spiridon Iași. De la origine la glorie, desființare și noi începuturi’, autorul, prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, șeful Clinicii I Chirurgie a Spitalului ‘Sf. Spiridon’ Iași, menționează: ‘Veniturile epitropiei erau întrebuințate, la nivelul anului 1906, pentru întreținerea a 673 de paturi pentru bolnavi în spitale, 250 de paturi la Ospiciul Socola, 65 de bolnavi infirmi la Ospiciul Galata și 25 de bătrâne la Azilul ‘Eufrosina Balș’ și 40 de paturi pentru lehuze la Institutul Gregorian’.

Epitropia Spitalelor și Ospiciilor Casei ‘Sf. Spiridon’ a funcționat până în anul 1948, când autoritățile comuniste au determinat intrarea spitalului în subordinea Ministerului Sănătății, iar a lăcașului de cult sub ascultarea mitropoliei.

De la 30 de locuri în 1757 la 963 în 2012

Data la care spitalul a început să funcționeze ca o unitate medicală în sensul de astăzi al conceptului este 1 ianuarie 1757, când printr-un hrisov domnesc domnitorul Constantin Cehan Racoviță, a cărui soție se îmbolnăvise din pricina neglijenței unui medic de curte italian, legiferează existența și cadrul de organizare a spitalului. Documentele vremii arată clar scopul așezământului, ‘preatrebuincios țării acesteia la acest oraș’, spital destinat ‘a se îngriji de hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși’. Prin hrisoavele domnului Cehan Racoviță și ale lui Ioan Teodor Callimachi, Epitropia ‘Sf. Spiridon’ este pusă sub purtarea de grijă a breslei neguțătorilor din Iași, care contribuise alături de ajutorul domnesc la refacerea bisericii și transformarea ei în mănăstire (1756-1758).

La deschiderea sa, spitalul avea o capacitate de 30 de paturi, iar primul pavilion construit este și astăzi în picioare, dar se află într-o avansată stare de degradare.

Astăzi, Spitalul ‘Sf. Spiridon’ Iași are o capacitate de 963 de paturi, distribuite în 20 de secții clinice, precum și Unitate de primire urgențe, Ambulator de specialitate, Ambulatorul de stomatologie infantilă, Ambulator de stomatologie adulți. De asemenea, este cel mai mare spital din Moldova, lucrând în regim de spital universitar și fiind centru metodologic pentru multe specialități din zonă.

Primii doctori

Primul document în care erau precizate în mod expres aspecte legate de specificul de spital al unității și de personalul de specialitate este hrisovul lui Teodor Callimachi, care arată că ‘s-a hotărât și s-a socotit cele pentru trebuința bolniții, ca să aibă cheltuială îndestulă pentru hrana acelor ticăloși bolnavi, pentru așternutul și pentru îmbrăcămintea lor, cum și pentru plata doftorului, a gerahului și spițerului și pentru alți oameni ce vor mai fi trebuincioși de grija și slujba bolniții’. Acest document menționează pentru prima dată termenul de gerah, adică chirurg, la 1763 spitalul având doi astfel de specialiști: Gioan Luchi și I. Lochman. Faima lor s-a răspândit uimitor de repede, după ce primul dintre cei doi așa-ziși chirurgi a reușit să salveze de la moarte un turc împușcat în grumaz.

Rudimentarele intervenții chirurgicale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea se făceau în condiții extreme. Moartea sau suferința erau curmate printr-o și mai cruntă durere. Rachiul era unica substanță folosită pentru anesteziere.

Bolile inventariate la acea dată de doftorii epitropiei erau tuse, dureri de gură și de dinți, de ochi și de urechi, iar tratamentele se făceau pe bază de plante.

Primul doctor al epitropiei, în înțelesul actual al cuvântului, a fost danezul Iohan Goldzric Herlitz, care a murit însă de friguri, lăsând neaplicat un proiect modern de organizare a activității medicale.

Spitalul și-a dobândit, treptat-treptat, un statut clar definit, o structură și personal din ce în ce mai specializat. Trei mari domenii erau specifice activității medicale: cea de curarisire (de vindecare), de alienați și de boli lipicioase (contagioase).

Reguli în acordarea asistenței medicale stabilite de Grigore Ghica

Domnitorul Grigore Ghica este cel care stabiliește pentru întâia dată normele după care trebuia asigurată asistența medicală, acestea fiind stipulate într-un hrisov domnesc, dat la 13 iunie 1765: terminarea saloanelor pentru bolnavi, cu o capacitate de 40 de locuri, funcționarea în permanență a farmaciei spitalului, înzestrarea spitalului cu cișmele, retribuția medicului-șef, este introdusă funcția de medic subaltern (secundar), este dublată funcția de gerah. Spițerul (farmacistul) devine salariat ca și ceilalți, dar ‘angajat pe viață cu toate materialele lui și are obligația să dea medicamente de calitate, în prețul de cost care îi va fi achitat de către Epitropie’.

Conceptul Spiridoniei: bolnavul trebuie vindecat, dar și alinat

Nu putem vorbi despre Spitalul ‘Sf. Spiridon’ fără a pomeni biserica cu același nume. Ctitorită la 1756-1758 de Ștefan Bosie, inițiatorul Epitropiei ‘Sf. Spiridon’, biserica a fost refăcută și a devenit mănăstire la 1757, odată cu înființarea spitalului, prin hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviță.

Biserica în care bolnavii internați și astăzi la Spitalul ‘Sf. Spiridon’ găsesc liniște și alinare a fost construită la 1804, pe locul altor două biserici mai mici și își are istoria, alături de spital, legată de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon.

Legătura indisolubilă dintre biserică și spital în îngrijirea celor suferinzi a fost supusă unui test teribil în timpul regimului comunist, când a fost interzisă titulatura spitalului. Cu toate aceste interdicții, spitalul a continuat să poarte numele patronului său spiritual, fiind singurul din Iași care a avut biserică tot timpul și în care îngrijirea trupească s-a împletit cu aceea sufletească. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 11 februarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente