Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi, 1 octombrie, pe Sfântul Roman Melodul, cel mai cunoscut imnograf creștin, care, potrivit tradiției, a alcătuit primele condace, cântări de laudă în cinstea sfinților, informează „Ziarul Lumina”. Cel mai cunoscut imn al său este „Fecioara astăzi”, Condacul Crăciunului.
Sinaxarul Bisericii Ortodoxe este plin de vieți ale sfinților, cei mai mulți dintre ei fiind mucenici care și-au dat viața pentru Hristos și pentru apărarea credinței, sfinți care și-au dedicat viața slujirii Mântuitorului sau a aproapelui, iar pentru faptele lor au fost trecuți în rândul sfinților, însă sunt și sfinți care s-au ocupat de laturile practice ale teologiei, cum ar fi iconografia sau imnologia.
Viața lor dedicată slujirii Bisericii prin meșteșugul icoanelor ori prin transpunerea dogmei pe muzică împreună cu viața lor aleasă au dus la o evlavie deosebită a posterității pentru ei, iar Biserica a decis să îi treacă în rândul sfinților.
Datorită acestor sfinți, Biserica a reușit să își exprime în forme atât de diverse și de frumoase învățăturile.
Sinaxarul Bisericii este însă destul de sărac în ceea ce privește viețile imnografilor creștini, dar sunt totuși câțiva ale căror opere dăinuiesc și sunt cântate la slujbe și în zilele noastre.
Cel mai cunoscut imnograf, probabil, este Sfântul Roman Melodul, ‘vas de cinste în vistieria tainică din care inimile credincioșilor citesc și învață’, după cum aflăm dintr-un condac alcătuit în cinstea sfântului.
Sinaxarul spune că Sfântul Roman s-a născut într-o familie de evrei din cetatea siriacă Emesa în anul 485 și din tinerețe l-a slujit pe Dumnezeu, petrecând în feciorie și curăție, așa că a ales calea monahismului în orașul Verit (actualul Beirut). Mai întâi a fost paraclisier în Biserica Veritului, fiind apoi hirotonit diacon, iar unii spun chiar că ar fi ajuns preot, însă izvoarele istorice sunt destul de sărace. Sinaxarul ne spune că din Verit vizita foarte des Constantinopolul, mergând la Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Kiri, către care avea o deosebită evlavie. Așa că se ostenea necontenit în viață îmbunătățită în post și rugăciune, ostenindu-și trupul la multe nevoințe în timpul zilei, iar seara mergea și petrecea până dimineața în rugăciune către Maica Domnului. Venit la Constantinopol în vremea împăratului Atanasie I, a slujit cu multă evlavie desele privegheri și slujbe făcute la biserica din Vlaherne, unde a petrecut neîncetat în rugăciuni, privegheri și în nevoințe ascetice, așa cum cum aflăm din cântările slujbei închinate lui: ‘Veștejit-ai poftele trupului și sufletul tău ți l-ai împodobit cu razele prealuminatei curății, și ai pus împrejuru-i podoabă drăgăstoasă frumusețea bunătăților’.
Cinstit ca sfânt la foarte puțin timp după mutarea la Domnul
Sinaxarul spune că pe când slujea acolo, tânărului slujitor Roman i s-a întâmplat o minune în noaptea dinspre sărbătoarea Crăciunului. El a primit de la Născătoarea de Dumnezeu darul alcătuirii imnelor. A primit în dar o bucată de hârtie, pe care a înghițit-o ca pe o mâncare și apoi a început să cânte și să reverse învățături dumnezeiești. Despre această întâmplare minunată aflăm de la Marcu din Efes: ‘Roman avu un vis, în care îi apăru Sfânta Fecioară, înmânându-i un sul de hârtie și poruncindu-i să-l înghită; el se supuse. Dar, deșteptându-se îndată, se simți inspirat și, suindu-se pe amvon, intonă frumosul condac al Crăciunului, Fecioara astăzi’, și de atunci sfântul a început să își manifeste vocația sa poetică.
În tot acest timp, el l-a slujit cu credință pe împărat și l-a ajutat permanent în lupta cu ereziile. Împăratul a știut să folosească darul poetic al lui Roman și l-a pus în slujba eforturilor sale religioase, în încercarea sa de a uni imperiul, divizat din cauza ereziilor.
După o viață în care a lăudat permanent pe Maica Domnului, Roman Melodul a murit în jurul anului 562.
Datorită faimei pe care o dobândise prin condacele sale încă din timpul vieții, Roman a fost cinstit ca sfânt la foarte puțin timp după mutarea sa la Domnul.
Ceea ce a impresionat la Sfântul Roman Melodul nu ține în mod obligatoriu de vocabularul teologic elevat sau de expresia lui poetică șlefuită, ci mai degrabă a atras prin naturalețea cu care s-a raportat la Scriptură, transformând-o în creațiile sale într-un șir logic de evenimente foarte vii. Opera sa, din care s-au păstrat numai vreo 80 de alcătuiri poetice, a cunoscut o popularitate deosebită. Câteva secole, condacele Cuviosului Roman au făcut parte din tezaurul imnografic viu, transmis prin practica liturgică.
Pornind de la creațiile lui, a apărut ulterior o adevărată școală, care a produs cântăreți asupra cărora opera melodului nostru a exercitat influențe covârșitoare. Astfel s-au mai remarcat Grigorie, Chiriac, Dometius, Anastasie și Helias.
Cel mai cunoscut condac
Potrivit tradiției, Sfântul Roman Melodul este cel care a alcătuit primele condace. Inițial, condacul a fost alcătuit dintr-un număr variat de strofe, de la 18 până la 30, însă cărțile noastre de slujbă păstrează din condacele Sfântului Roman numai primele două strofe.
Cel mai cunoscut condac compus de Cuviosul Roman Melodul, cel mai mare poet al Bizanțului și al literaturii creștine de limbă greacă, este Condacul Crăciunului: ‘Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște, iar pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci’.
Acest condac este o creație privilegiată a imnografiei Răsăritului creștin. Privilegiată prin autor – marele Roman Melodul -, prin geneza ei miraculoasă, prin locul pe care îl ocupă în poezia bizantină, dar în primul rând prin mesaj și prin frumusețe. Puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a Întrupării Fiului lui Dumnezeu și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai 12 versuri.
De ce este numit ‘Melodul’
Întreaga tradiție a Bisericii a justificat mereu inspirația și talentul lui Roman prin prisma minunii care i-a hărăzit vocația de melod, adică de compozitor de cântări bisericești. Denumirea ‘Melodul’ se datorează printre altele și faptului că Sfântul Roman este primul poet care scrie și muzica pentru condacele sale.
Biserica l-a trecut în rândul sfinților, prăznuindu-l la 1 octombrie, cântându-i și lăudându-l: ‘Făcătorule de cântare, alăuta dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieștilor cântări, fluierul Bisericii, pune înaintea noastră, a tuturor, ospățul cel de cântări și dintr-însul veselește pe gânditorii de Dumnezeu’.
