Sfântul Prooroc Daniel

Sfântul Prooroc Daniel, din neamul lui David, încă de tânăr a fost dus ca rob în Babilon împreună cu alți tineri, din porunca lui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.). A deprins bine limba, scrierea și toată știința vremii, dar nu și-a uitat credința strămoșilor. Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost puși în înalte dregătorii la curtea împăratului. Ca dregător, Daniel și-a dovedit înțelepciunea: a salvat de la moarte pe nevinovata Susana, a tălmăcit visul împăratului despre o statuie care proorocea despre Mesia. Daniel a istorisit în cartea scrisă de el și despre cei tineri aruncați în cuptorul cu foc. A fost cinstit și de alți împărați din Babilon. Lui Belșațar, ultimul împărat din neamul caldeilor, i-a tălmăcit arătarea de la Dumnezeu a celor trei cuvinte: „Mene, techel ufarsin”, iar sub împărații persani Cirus al II-lea cel Mare și Darius I a rămas în mare cinste. Nu s-a întors în țară cu frații săi iudei eliberați la porunca lui Cirus, pentru că n-a vrut să-i lase singuri pe cei care nu puteau pleca. Atunci a avut și visul celor șapte săptămâni de ani până la venirea lui Mesia și, tot atunci, proorocul a fost aruncat în groapa cu lei de unde a ieșit nevătămat. S-a mutat cu pace la Domnul, la adânci bătrâneți.

Comentarii Facebook


Știri recente