În fiecare an, la 24 iunie, Biserica face pomenirea Sfântului Niceta de Remesiana, ierarh daco-roman de neam. Numele său provine din limba greacă și înseamnă „învingător”. Cetatea Remesiana a fost întemeiată de împăratul Traian, situată în provincia romană Dacia Mediterranea, într-o regiune de deal, pe valea râului Nișava. Astăzi este localizată în satul sârbesc Bela Palanka, la 30 de kilometri de orașul Niș (fostul Naissus roman), către granița cu Bulgaria. În scaunul episcopal al cetății a păstorit Ierarhul Niceta începând din anul 366, până după 414, când avem ultimele date despre existența sa. Prin rodnica sa activitate misionară și pastorală de la sud și nord de Dunăre, Sfântul Niceta a avut o contribuție importantă la răspândirea creștinismului în rândul strămoșilor noștri daco-romani.
Viața și activitatea sa au fost consemnate în scris, în primul rând prin condeiul prietenului său, Sfântul Paulin de Nola (353-431). În limba română se remarcă studiile părintelui profesor Ștefan Alexe, autor al unei teze de doctorat cu titlul „Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică din secolele IV-V”, precum și scrierile vrednicului de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei. Născut pe la anul 340 chiar în cetatea pe care avea să o păstorească, Niceta se pare că și-a petrecut prima parte a vieții în Apusul Europei. Toate scrierile sale sunt în limba latină, într-o exprimare aleasă, izvoarele acestor scrieri sunt tot de limbă latină, iar cel mai bun prieten al său a fost Sfântul Paulin de Nola, localitate din Italia, în apropiere de Napoli. S-au consemnat două vizite făcute de Niceta în Italia, cu destinația Roma, dar și opriri la Paulin, în Campania, „spre a se închina la moaștele Sfântului Felix”, în anii 389 și 402. După fiecare vizită, episcopul nolanez i-a dedicat câte un poem din care descoperim atât portretul vrednicului ierarh daco-roman, cât și admirația autorului pentru organizarea exemplară a eparhiei din Remesiana.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
