Sfântul Nectarie Vindecătorul de boli la București de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou

Anul acesta, 2012, credincioșii și pelerinii care vor veni să se închine la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor și ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, Ocrotitorii Catedralei Patriarhale, vor avea posibilitatea să cinstească și moaștele Sfântului Ierarh Nectarie vindecătorul de boli, care vor fi aduse la București în perioada 24 – 30 octombrie 2012.

Sfântul Ierarh Nectarie este unul din cei mai iubiți și căutați sfinți din Grecia de astăzi. S-a născut la 1 octombrie 1846, în orășelul Silivria din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil din cei șapte pe care i-au avut părinții săi Maria și Dimos Kefalas. Primii ani de școală i-a făcut în orășelul natal, dovedindu-se un copil inteligent și dornic de învățătură, foarte atras de biserică și sfintele slujbe, după cum informează doxologia.ro.

În 1868, la vârsta de 20 de ani, părăsește Constantinopolul și pleacă în insula Hios. Aici, în satul Lithi, s-a ostenit ca învățător timp de 7 ani, educându-i nu numai pe elevi, ci și pe săteni, îndemnându-i la evlavie și virtute, dându-le exemplu de viață plăcută lui Dumnezeu, ducând un trai simplu, mai mult ascetic, în înfrânare și lucrarea virtuților. În 1873, părăsește satul și vine la Mă-năstirea „Nea Moni” („Noua Mănăstire”), pentru a se consacra vieții monahale. După o ucenicie de trei ani, este tuns în monahism cu numele de Lazăr, în ziua de 7 noiembrie 1876.

În ziua de 15 ianuarie 1877, a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Grigorie de Hios, prilej cu care i se schimbă numele din Lazăr în Nectarie. În ziua de 23 martie a anului 1885, este hirotonit preot de către Patriarhul Sofronie al Alexandriei, iar pe 6 august, duhovnic și mare arhimandrit pe seama Reprezentanței patriarhale de la Cairo. În ziua de 15 ianuarie a anului 1889, este hirotonit Mitropolit de Pentapole, în biserica Sfântul Nicolae din Cairo.

Toți creștinii, nu doar din Cairo, ci și din tot Egiptul, îl priveau cu admirație și vorbeau cu mult respect despre el, zicând: „Iată-l pe cel mai vrednic slujitor al Domnului; iată-l pe cel care este vrednic de scaunul patriarhal al Alexandriei!” Popularitatea de care se bucura Sfântul în rândul maselor largi de credincioși a avut urmări nefaste pentru dânsul, căci i-a umplut pe unii de otrava invidiei. Aceștia au început să-l defăimeze pe Sfântul Nectarie în fața Patriarhului Sofronie. Eforturile Sfântului de a se dezvinovăți au fost zadarnice. A fost alungat definitiv din Egipt. Părăsește Egiptul și ajunge la Atena în anul 1889. Cu mare greutate reușește să obțină un post de predicator la Evia.

Dreptcredincioșii de aici, ca și cei din Alexandria, nu încetau să dea însă slavă lui Dumnezeu pentru că trimisese în mijlocul lor un asemenea propovăduitor al adevărului Său.

În luna martie a anului 1894 i se încredințează conducerea Seminarului Teologic „Rizarion” din Atena. Instalarea lui oficială ca director a avut loc pe data de 13 martie 1894. Ajuns director al Seminarului, Sfântul se ostenește cu dumnezeiască râvnă pentru a sădi dragostea de Domnul în sufletele elevilor săi, dar și pentru a le îmbunătăți pregătirea teoretică, pentru a le asigura tot ce era necesar ca ei să devină vrednici slujitori ai altarului și luminători ai poporului. Noul director a restabilit bunele obiceiuri, purtându-se atât cu elevii, cât și cu profesorii, ca un părinte plin de dragoste și câștigând respectul și admirația tuturor. Părintele director le era un exemplu viu și cu neputință de dat uitării.

În paralel cu munca deosebit de ostenitoare de la seminar, Sfântul își continuă și activitatea ca duhovnic, slujitor al Bisericii și mare iubitor de săraci. În luna iulie a anului 1898, imediat după încheierea anului școlar, Sfântul vizitează pentru prima dată Muntele Athos, unde rămâne o lună întreagă, trecând pe la cele mai de seamă mănăstiri și schituri. În 1904, bolnav deja, Sfântul se pensionează după o slujire de 14 ani, care avea să rămână veșnic în amintirea tuturor celor pe care îi îndrumase. Sfântul Nectarie se retrage definitiv în insula Eghina și se consacră, pentru tot restul vieții, cu aprobarea Mitropolitului Teoclit al Atenei, ridicării mănăstirii, căreia îi dă hramul „Sfânta Treime”. Cuviosul urmărea cu strășnicie respectarea rânduielilor Sfinților Părinți și a celorlalte reguli monahale, îngrijindu-se de deplina respectare a poruncilor lui Hristos.

A interzis orice lucru nepotrivit și, ca un părinte iubitor, a sădit în sufletele maicilor frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia, dragostea față de aproapele, ascultarea de Biserica lui Hristos, el însuși trăind ca un călugăr și ascet desăvârșit, cumpătat la mâncare, simplu în purtări, fără răutate, smerit și blând cu inima. Începând cu anul 1919, suferințele trupești ale pă¬rintelui încep să se intensifice. Nimeni n-a știut de boala lui până în 1919, când a mers să se închine unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată într-o mănăstire situată nu departe de „Sfânta Treime”. Aici a rămas în jur de două săptămâni în rugăciune, meditație și reculegere. Domnul îi descoperise că peste puțin timp îl va lua la Sine.

Pe 20 septembrie, la stăruința maicilor, este internat, pentru tratament, în spitalul Areteio din Atena, unde va rămâne cincizeci de zile. Pe data de 8 noiembrie a anului 1920, după o scurtă suferință, fericitul său suflet a intrat în pacea fără de sfârșit a Domnului. Era în vârstă de 74 de ani. Cinstitele sale moaște începuseră deja să izvorască mireasmă preafrumoasă; de pe față i se prelingea mir. Îndată a fost dus la Eghina, la mănăstirea ridicată de dânsul, pentru a fi înmormântat acolo. În anii ce au urmat după îngropare, mormântul Sfântului Nectarie a fost deschis în repetate rânduri. Trupul său a fost găsit întreg și neatins de stricăciune, răspândind mireasma sfințeniei ca un vas ales al Duhului Sfânt.

Fragmente din moaștele Sfântului Nectarie, ca și ale multor altor sfinți, au fost împărțite mai multor biserici. Pe data de 2 septembrie a anului 1953, părțile din moaște care fuseseră dăruite spre binecuvântare au fost din nou adunate, în prezența Mitropolitului Procopie, precum și a numeroși clerici, monahi și credincioși simpli. Mireasma cerească ce a umplut îndată întregul ținut nu poate fi descrisă în cuvinte. În 1961, Sfântul Nectarie a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, având ziua de prăznuire 9 noiembrie.

Sfântul Ierarh Nectarie este cunoscut ca un sfânt vindecător. Credincioșii de pretutindeni se închină sfintelor sale moaște din Eghina (Grecia), dar și de la Mănăstirea ‘Radu Vodă’ din București. Dragostea lor față de Sfântul Taumaturg este nemăsurată, acesta ajutându-i în necazuri și boli. Ori de câte ori simt nevoia, oamenii vin și își pleacă genunchii la rugăciune cu convingerea că sfântul îi ajută și le schimbă viețile în bine. Astfel, prezentăm în continuare o parte dintre minunile sfântului relatate pentru „Ziarul Lumina” de starețul mănăstirii bucureștene.

‘Bucuria și mulțumirea sufletească dăruite nouă de acest minunat sfânt nu le voi putea exprima în cuvinte, pentru că îmi este imposibil; dar nădăjduiesc că, citind smeritele mele rânduri, mulți oameni necăjiți vor căpăta nădejde în ajutorul sfântului și nu vor pregeta în a-i cere ajutorul.

În aceste vremuri în care toată lumea suferă, nu se putea ca noi să fim scutiți. Pentru păcatele noastre a îngăduit Bunul Dumnezeu să apară între noi și familia fiului nostru o răceală. Datorită faptului că noi am depus toate eforturile ca relațiile să fie bune, nu înțelegeam de ce a apărut această răceală. Fiind la o distanță mare unii de alții, nu ne puteam vizita mai des, dar ne puteam informa unii despre alții prin telefon. Atunci când dădeam telefon să aflăm ce mai fac, cum o duc, răspundea tăios, fără respectul cuvenit părinților. Știam că îl crescusem bine, că nu ne răspundea urât, că ne respecta, că avea un suflet bun. Tocmai de aceea ne durea sufletul când ne-a lovit această mare răceală din partea lui. Ne-am rugat (și eu, și soțul), dar lucrurile nu s-au schimbat. Citind viața și minunile Sfântului Nectarie, am cerut ajutorul acestui milostiv sfânt, am citit acatistul de câteva ori și†¦ (mari sunt minunile Tale Doamne și minunați sunt sfinții pe care ni i-ai dat în ajutor!) primim telefon de la băiat, pe un ton prietenos, respectuos, astfel încât ne-a umplut sufletul de bucurie.

Acest lucru a continuat. De câte ori citeam acatistul era imposibil să nu sune și să nu se observe în vocea lui acel ‘ceva’ care lipsea înainte și acum ne liniștea sufletele noastre amărâte, că băiatul nu ne-a uitat, nu și-a pierdut respectul și dragostea față de părinții lui, dar a fost nevoie de intervenția Sfântului Nectarie. Uneori, doar ne așezam în genunchi și ziceam Condacul și telefonul suna. Aș vrea să înțelegeți ce mare bucurie este pentru noi. Cu lacrimi îi mulțumim Sfântului Nectarie!

În ceea ce privește boala, acum un an trebuia să fac operație și să mi se scoată uterul (aveam mari probleme). Auzind de operație, m-am îngrozit, m-am încăpățânat și nu am vrut să merg (îmi era frică rău). Am auzit că la Mănăstirea ‘Radu Vodă’ sunt moaștele Sfântului Nectarie și am plecat la București. L-am rugat pe sfânt să mă ajute să scap de operație și am cerut ulei sfințit din candela care arde la sfintele moaște. Timp de două săptămâni am dat cu ulei sfințit zi de zi și l-am rugat pe Sfântul Nectarie să mă scape de ‘cuțit’. A tămăduit sfântul rănile si relele ce erau acolo și acum sunt sănătoasă.

Într-o zi, am observat că nu pot merge din cauza unei mari dureri la genunchi. Fiecare pas însemna o durere foarte mare. N-am mers la medic, ci am dat cu ulei de la Sfântul Nectarie, am citit acatistul sfântului și după o săptămână mi-a trecut durerea.

În altă zi am avut o criză îngrozitoare de fiere. Credeam că mor. Vomitam întruna, aveam frisoane etc. Soțul nu mai știa ce să îmi facă. I-am zis că va fi nevoie să dea telefon la Salvare sau să mă ducă el la spital cu mașina noastră, pentru că simțeam că nu mai pot îndura răul din mine. Însă Dumnezeu i-a luminat mintea soțului meu și l-a îndreptat către sticluța cu ulei sfințit de la Sfântul Nectarie. Mi-a dat cu ulei sfințit, s-a așezat în genunchi și s-a rugat sfântului, și în timp ce se ruga, pe mine începuse să mă lase acea senzație rea și am adormit.’ (P.D., Pitești)

‘L-am cunoscut pe Sfântul Nectarie de curând, prin intermediul unei prietene de familie și a unei bune prietene din Atena, care a fost la Eghina de mai multe ori și, ca orice grec, are o evlavie deosebită pentru acest sfânt. Ceea ce vreau să vă fac cunoscut este faptul că mă consider o nevrednică trăitoare a unei minuni de vindecare săvârșită de Sfântul Nectarie. Evenimentul s-a petrecut de curând și citind cartea despre Sfântul Nectarie, am primit și răspunsul la întrebarea: De ce mi s-a întâmplat aceasta? Pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, să facă o nouă minune, pentru întărirea în credință a mea și a celor care vor cunoaște viața acestui minunat sfânt contemporan, precum și a minunilor sale.

Am o mare milă și dragoste pentru animale, de aceea simt frecvent nevoia de a le mângâia, de a le îngriji, de a mă împrieteni cu ele. Am fost la țară la niște rude și, pentru că și-au luat un câine nou, am dorit să mă împrietenesc cu el. Prin urmare, am luat vasul cu mâncare și m-am dus să-i dau să mănânce, fără să am nici o teamă față de el. Nu știu cum s-a întâmplat, dar câinele m-a mușcat de mâna dreaptă, prinzându-mi degetele și palma în gură.

Primul lucru care mi-a atras atunci atenția a fost faptul că nu m-am speriat. Nici o clipă nu am simțit frica. Nu știu dacă acest lucru se poate pune pe seama șocului de a nu crede ceea ce mi se întâmpla. Totuși l-am lăsat să îmi dea drumul singur, fără să îmi trag mâna.

Curios lucru, aceasta s-a întâmplat rapid, astfel încât nu aveam decât o leziune profundă (în urma caninului), care îmi sfâșiase podul palmei, iar restul erau până la 12-13 leziuni superficiale. Aceasta se întâmpla duminica.

Ziua următoare am venit la București, iar vineri, prietena de familie de care vă spuneam m-a invitat să mergem împreună la Sfântul Maslu la Mănăstirea ‘Radu Vodă’. Nu am ajuns de la început, ci când se citea a treia Sfântă Evanghelie. Imediat au venit părinții să ne ungă cu ulei sfințit.

Din momentul în care uleiul sfințit s-a aflat pe mâna mea, am simțit că se întâmplă ceva. Nu am realizat ce, decât după ce am apucat să mă închin la Sfintele Moaște ale Sfântului Nectarie. În biserică, în timpul Sfântului Maslu, sub ochii mei, cu mine se întâmpla o minune! Sunt medic, și astfel de plăgi nu evoluează în mod natural astfel, cum vedeam sub ochii mei! Leziunea cea mai profundă și cea mai handicapantă s-a vindecat din profunzime spre suprafață.

Nici acum când vă scriu cu mâna pe care mi-au vindecat-o Dumnezeu și Sfântul Nectarie nu-mi vine să cred. Puteam să îmi fac semnul Sfintei Cruci!

S-a vindecat atât de rapid, încât leziunile superficiale păreau mai grave decât cea profundă.

Am plecat acasă vindecată! Am putut să îmi folosesc mâna dreaptă ca și cum n-aș fi avut nimic! Mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie. ‘Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!’ Mulțumire și recunoștință Sfântului Nectarie! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!’ (M.V., București)

‘Astăzi (1 octombrie 2006), se împlinesc doi ani de când am ajuns prima oară la Moaștele Sfântului Nectarie la Sfânta Mănăstire ‘Radu Vodă’. În această perioadă am simțit de mai multe ori ajutorul sfântului. În septembrie 2005 mă aflam în București pentru câteva zile la un sfârșit de săptămână pentru a face curățenie în apartamentul pe care i-l cumpărasem fiului meu. Eram după un concediu de odihnă în care ne orientasem și discutasem cu fiul nostru, cu prietena lui și cu părinții fetei asupra căsătoriei lor chiar în toamna aceea.

Noi, ca părinți (dar și ei, tinerii) doream același lucru: căsătoria să fie așa cum este normal și creștinește, să se pornească în viață cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Eu însă aveam o îndoială. Fiul meu era în ultimul an de facultate (un an destul de greu) și avea 22 de ani, vârstă care mi se părea cam mică pentru un viitor cap de familie.

Vineri seara am participat la Sfântul Maslu la Mănăstirea ‘Radu Vodă’. La sfârșit m-am rugat la sfintele moaște: ‘Sfinte Nectarie, înțelepțește-mă, sfătuiește-mă ce să fac. E bine sau nu să se căsătorească fiul meu în această toamnă?’

Duminică dimineața m-am trezit dintr-un astfel de vis: Se făcea că un preot (necunoscut) cu un zâmbet binevoitor îmi dădea binecuvântarea și-mi zicea: ‘Știu ce vreți să mă întrebați. E bine!’, și mi-a dat din nou binecuvântarea. În acea duminică am fost la Sfânta Liturghie la o altă biserică decât acolo unde obișnuiam. La sfârșit, preotul paroh de acolo a ieșit afară să miruiască lumea. Apoi am văzut că mai multe persoane așteptau să discute cu Sfinția Sa. Am așteptat și eu. L-am întrebat bineînțeles ce mă frământa pe mine. Mi-a zâmbit binevoitor (era zâmbetul preotului din vis!) și mi-a spus: ‘Eu tot la vârsta de 22 de ani m-am căsătorit și a fost foarte bine. Decât să trăiască amândoi fără binecuvântarea lui Dumnezeu, e foarte bine să se căsătorească’, iar apoi mi-a dat binecuvântarea în același mod în care am primit-o în vis. Pentru mine a fost clar, Sfântul Nectarie mă sfătuia prin acel preot.

Toate îndoielile și frământările mele au dispărut. În mai puțin de o lună s-a făcut și nunta. Sunt o mamă fericită din acest punct de vedere, căci acești tineri se înțeleg minunat.’ (Elena, Câmpulung Muscel)

‘Anul 2004 a fost pentru mine și familia mea aducător de multe boli și suferințe, dar și plin de ajutor divin pentru care nu știm cum să-I mulțumim Bunului Dumnezeu și sfinților care s-au rugat pentru noi. În această primăvară am fost bolnavă și nici nu credeam să mai scap cu viață. M-au ajutat cei din familie, mai ales mama mea, care are 68 de ani și pe care am chinuit-o atunci, nebănuind cât de grav era ea bolnavă. La sfârșitul lunii mai a fost internată de urgență la Constanța, la Spitalul de Boli Contagioase – suspect hepatită acută, cu toate analizele foarte proaste. În ultimele luni slăbise peste 15 kg și se simțea foarte rău, iar acum avea toată pielea galbenă ca ceara.

Analizele făcute în spital au infirmat diagnosticul de hepatită virală și au stabilit: neoplasm pancreatic și colecistită acută (icter mecanic). Ni s-a spus să căutăm urgent un chirurg. În ultimul moment, sora mea a vorbit cu un doctor la București și a aranjat să o ducem direct la Spitalul Floreasca. Eram foarte îngrijorate și ne rugam amândouă mereu, îndemnându-ne una pe alta să mergem cât mai mult la biserică.

Sora mea, cu o mare încredere în Dumnezeu și cu o putere extraordinară, a reușit în câteva zile să-i facă mamei cele mai bune investigații, neprecupețind nici timp, nici bani, nici energie, fiind sprijinită întru totul de soțul ei.

Diagnosticul era clar: tumoare de cap de pancreas de 5 centimetri și colecistită acută, necesitând urgent intervenție chirurgicală, cu risc foarte mare.

În acea zi (era joi), în drum spre casă, distrusă fizic și psihic, am întâlnit o cunoștință, o doamnă care a avut mari probleme de sănătate și adevărate drame în familie, dar cu o credință nemăsurată în puterea lui Dumnezeu. O cunoștea pe mama, și când i-am spus ce probleme aveam și cât de tulburată eram, imediat a scos din geantă o cărticică cu Acatistul Sfântului Nectarie, sfânt despre care auzisem foarte puține, și mi-a spus să am încredere în puterea lui, căci nu îi lasă fără ajutor pe cei care se roagă cu credință.

Din acea seară am început să citesc acatistul și să mă rog Sfântului Nectarie să o ajute pe mama noastră, să ne arate ce trebuie să facem. Vineri am fost la Sfântul Maslu, luând cu mine un batic al mamei și rugându-mă Maicii Domnului și Sfântului Nectarie pentru ea, căci hotărâsem cu sora mea să vin la București duminică dimineața.

Am găsit-o slabă și galbenă ca ceara, dar cu un moral ridicat și cu încredere în doctorul ei și în reușitele celor operați acolo. Vorbisem la telefon cu sora mea să cheme un preot să o spovedească și să o împărtășească, dar mama nu era dispusă și nu mai puteam insista. Am coborât toate trei la capela spitalului și ne-am rugat fierbinte la toate icoanele și, găsind acolo Acatistul Sfântului Nectarie, i-am spus mamei că noi avem încredere că Dumnezeu nu ne va lăsa și sfântul o va ajuta.

Doctorul (Gabriel Țintărescu) a venit la noi și ne-a spus gravitatea situației: trebuia deschisă și operată fierea și că a venit momentul să hotărâm dacă se atinge sau nu de tumoare. Dacă nu operează și tumoarea, mai are șase luni de trăit, dacă o operează, are șanse de reușită doar cu ajutorul lui Dumnezeu.

M-a uimit cât de credincios era, cum își făcea mereu semnul crucii și ridica privirea spre cer. Când îi spuneam: ‘Domnule doctor, vă rugăm să…’, el ridica privirea și spunea: ‘Nu pe mine să mă rugați, ci la Dumnezeu să ne rugăm, că avem nevoie de mare ajutor’.

Am dat semnătură pentru operație, asumându-ne toate consecințele, iar mamei îi cam pierise curajul de până atunci. Sora mea a fost cea mai tare, nu știu de unde mai avea atâta putere și încredere că mama va trăi. Operația a durat 11 ore, timp în care sora mea și cu mine am stat pe hol, trecând prin toate stările, de la curaj la deznădejde, rugându-ne la Iisus Hristos și Maicii Sale să nu ne părăsească, și Sfântului Nectarie să-i ajute pe doctori.

Când a fost adusă la sala de reanimare, am fost șocate: plină de tuburi și conectată la tot felul de aparate. Doctorii ne-au spus că au reușit să scoată tumoarea cu o bucată de stomac și o parte din duoden și au curățat tot abdomenul și că din punct de vedere chirurgical operația a fost ca la carte.

Eu și sora mea făceam cu schimbul la patul mamei în două ture, formând o adevărată echipă împreună cu doctorii care se ocupau cu tot profesionalismul de acest caz. Ne-au spus că beneficiază de cel mai bun tratament compatibil cu orice spital din străinătate.

Coboram când puteam în capelă și dădeam acatiste și aprindeam lumânări pentru sănătatea mamei, neuitând să-i mulțumim Sfântului Nectarie pentru ajutor și cerându-i să se roage lui Dumnezeu Cel Milostiv și Maicii Domnului pentru mama noastră.

Doctorii, rezervați în primele zile, au reușit să rezolve toate complicațiile apărute pe parcurs și au considerat intervenția ca pe o mare reușită. După aceea, tatăl nostru ne-a mărturisit că și el se ruga în fiecare noapte pentru ea și că avea momente în care nu mai spera să o vadă.

Între timp, eu am căutat cărți despre Sfântul Nectarie, care mi-au întărit încrederea în ajutorul primit, și i-am trimis surorii mele la București, îndemnând-o să meargă la Mănăstirea ‘Radu Vodă’, unde se află moaștele sfântului, cu un acatist de mulțumire. A rămas impresionată de frumusețea sfintei mănăstiri, pe care a simțit-o atât de primitoare și de luminoasă, și a fost convinsă că sfântul era acolo. Ea a fost cea care m-a îndemnat să scriu despre minunea trăită de noi pentru rugăciunile Sfântului Nectarie.’ (Ștefana, Mangalia)

Anul trecut, în luna mai, Elena C. din județul Suceava a fost operată de cancer la intestinul gros. Totul părea să fie bine, dar din cauza neglijenței doctorului care a operat-o și care nu i-a prescris citostatice, la mai puțin de un an cancerul a reapărut sub forma unei răni vaginale, invadându-i tot abdomenul. Ne-am dus la Iași, la Spitalul ‘Sfântul Spiridon’, unde în urma consultațiilor făcute s-a ajuns la concluzia că nu mai are rost să fie internată.

La insistențele familiei, pacienta a fost internată și supusă la raze pentru a se încerca închiderea rănii în vederea unei a doua operații, cu riscul de 99%. În urma razelor, care au durat o lună și jumătate, rana s-a închis doar 30%. Familia era deznădăjduită. Una din fiicele ei a auzit de minunile Sfântul Nectarie și de vindecările minunate de cancer și a rugat pe cineva care pleca la București să-i aducă ulei din candela sfântului. Ceea ce a și făcut. I-a dat mamei și a băut din uleiul sfințit și după trei săptămâni a plecat din nou la Iași la control, unde trebuia să fie internată sau trimisă la unul din spitalele din București. Spre slava lui Dumnezeu și a Sfântului Nectarie și spre mirarea doctorului, rana s-a aflat total închisă.

Comentarii Facebook


Știri recente