Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință este prăznuit astăzi în Biserica Ortodoxă

Sfântul Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (sec. IV). Rămas fără tată din copilărie, Sfântul Gheorghe s-a mutat, împreună cu mama sa, din localitatea natală, Capadocia, în Palestina, unde avea mai multe moșii. La maturitate, tânărul Gheorghe a îmbrățișat cariera militară, ajungând conducător de oaste în garda împăratului. În anul 303, când Dioclețian a dat un decret de prigonire a creștinilor, Gheorghe s-a înfățișat de bună voie înaintea lui Dioclețian și a mărturisit că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos. Atunci Dioclețian a poruncit să fie dus în temniță și supus la chinuri, ca să se lepede de credință. Însă Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăție și credință, convertind la creștinism pe mulți păgâni din închisoare, informează „Ziarul Lumina”.

Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând că Sfântul Gheorghe a înviat un mort, s-a convertit la creștinism. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece, promițându-i onoruri, dar sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri, Dioclețian a dat poruncă să li se taie capetele, atât sfântului, cât și împărătesei Alexandra. Pe drum, împărăteasa, fiind foarte slăbită, și-a dat duhul. Ajuns la locul stabilit, Sfântul Gheorghe s-a rugat lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite și și-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.

Alte informații cu privire la viața Sfântului Gheorghe a oferit pentru TRINITAS TV, părintele profesor universitar Vasile Gordon de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București: „Pentru că viața Sfântului Gheorghe este destul de bine cunoscută nu vom face referiri la ea, ci o să atragem atenția asupra reprezentării iconografice. El apare în icoane în două ipostaze. Apare ca un soldat în poziție de drepți oarecum, cu sulița în mână și cu scutul. Acest lucru deoarece era militar de carieră așa cum se cunoaște. Însă în icoană apare elementul definitoriu pentru viața lui, pentru schimbarea din viața lui și anume apare aureola de sfânt. În cealaltă icoană în care se vede că omoară un balaur povestea este mai lungă și poate fi citită, dar ideea de bază este aceea că omorârea balaurului înseamnă de fapt omorârea răului, a răutății. Balaurul este un simbol al diavolului”.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Valerie; a Sfinților Mucenici Anatolie și Protoleon, Stratilații; a Sfântului Mucenic Atanasie; a Sfântului Mucenic Glicherie, plugarul; a Sfinților Donat și Terinos; a Sfântului nou Mucenic Gheorghe (sec. XVIII), și a Sfântului Mucenic Lazăr Bulgarul (sec. XIX).

Mâine, 24 aprilie, Biserica face pomenirea †Sfintei Cuvioase Elisabeta și a Sfinților Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava, mitropoliții Transilvaniei.

Comentarii Facebook


Știri recente