Sfântul Grigorie Teologul: Căsătoria cea plăcută lui Dumnezeu

Căsătoria este una din Tainele Bisericii, de aceea reprezintă un fel de a fi specific, prin care cei ce l-au îmbrățișat își pot lucra mântuirea, dacă implicita legătură a bărbatului cu femeia este păstrată totdeauna într-o dragoste curată. Nu de puține ori însă, căsătoria trece prin diverse momente dificile, prin probe ale iubirii. Toate acestea pot fi depășite, așa cum putem vedea și în pătrunzătoarele îndemnuri ale Sfântului Grigorie Teologul, doar printr-un recurs repetat și corect la cuvintele inspirate ale Scripturii și ale Părinților Bisericii.

Dar să ne întoarcem la ceea ce spuneam mai înainte; pentru aceasta Îl urmau mulți oameni pe Hristos, întrucât la neputințele (bolile) noastre S-a pogorât. Apoi, Evanghelia ce spune? ‘Și s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină?’ (Matei 19, 3). Iarăși Îl ispitesc fariseii; iarăși cei ce citesc legea, legea nu o cunosc; iarăși cei ce săvârșesc tâlcuirea Legii, de alți învățători au nevoie. Nu au fost de ajuns saducheii care L-au ispitit despre Înviere, învățătorii de Lege care au cerut să-i învețe despre desăvârșire, irodianii, care să-L întrebe despre ‘banul de dajdie’, iar alții despre stăpânirea lumească; l-au întrebat pe Cel neispitit de vreun păcat, pe Ziditorul căsătoriei, pe Cel care din cauza primă a făcut tot acest neam al oamenilor. Răspunzând, El a zis: ‘N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început, bărbat și femeie i-a făcut?’ (Matei 19, 3-4). Cunosc, de asemenea, și că unora le răspunde la întrebări, altora însă le închide gura. Atunci când este întrebat: ‘Cu ce putere faci acestea?’ (Luca 20, 2), întrucât cei ce-L întrebau erau cu totul lipsiți de învățătură, îi întreabă la rândul Său: ‘Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?’ (Luca 20, 4). Și din ambele părți îi împiedică pe cei ce-I pun întrebările. Pe cât putem, să-L imităm și noi pe Hristos, ca uneori să închidem gura celor ce discută cu noi lucruri fără sens și să rezolvăm utopia întrebării printr-o întrebare și mai lipsită de sens. Căci și noi am fost uneori înțelepți în lucrurile zadarnice, ca și eu cu lucruri neînțelepte să mă fălesc. Dar când vei vedea că o întrebare are nevoie de o examinare rațională, atunci să nu-i consideri pe cei ce-ți pun întrebarea nevrednici de un răspuns întemeiat.

Desfrânarea femeii trebuie deopotrivă pedepsită

Consider că tema despre care m-ai întrebat face cinste înțelepciunii și vrednică este de un răspuns binevoitor (de oameni iubitor). Consider că aceasta cinstește înțelepciunea față de care mulți au o dispoziție dușmănoasă, a căror lege este părtinitoare și nestatornică. Căci pentru care motiv ei pedepsesc femeia, în timp ce pe bărbat îl îngăduie? Iar dacă femeia cu rânduială rea față de patul bărbatului săvârșește preacurvie, și Legea o pedepsește cu o grea pedeapsă pentru acest fapt, pentru ce, totuși, bărbatul, atunci când desfrânează cu o altă femeie, să rămână nepedepsit? Eu nu voi accepta această legiuire, și nu voi încuviința acest obicei (obișnuință). Bărbații au fost legiuitorii acestor legi, și din această pricină legiuirea este făcută împotriva femeii; fiindcă legiuitorii chiar și pe copii i-au așezat sub stăpânirea tatălui, lăsând firea cea mai slabă a femeii, neajutorată (nevindecată). Dumnezeu însă nu face așa, ci spune: ‘Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’, iar aceasta este prima poruncă, de care este legată făgăduința: ‘Ca să-ți fie ție bine’ (Ieș. 20, 12). Și ‘cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât’ (Ieș. 21, 15). Deopotrivă, și binele a cinstit, și răutatea a pedepsit. Și în alt loc a mai spus: ‘Binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mamelor le dărâmă până în temelie’ (Înț. Sir., 3, 9). Iată cât de dreaptă este legiuirea dumnezeiască! Unul este Ziditorul bărbatului și al femeii, dintr-un trup sunt amândoi, după un singur chip sunt făcuți, o singură lege, o singură moarte și o singură înviere șexistă pentru amândoiț. De asemenea, din bărbat și din femeie am fost făcuți; una este și datoria pe care feciorii o au față de părinți.

În Hristos, și bărbatul, și femeia sunt de aceeași cinste

Așadar, cum poți avea cerința ca femeia să fie înțeleaptă, tu, cel care nu dai în schimb ceea ce ceri? Cum ceri ceea ce nu oferi? Cum pentru un trup de aceeași cinste, așezi legiuiri diferite? Dacă vei cerceta, vei găsi și lucruri mai rele. A păcătuit femeia? Același lucru a făcut și Adam. Pe amândoi i-a făcut șarpele să cadă sub osândă. Nu se arată unul a fi mai slab, iar celălalt mai puternic. Poate și pe cele mai bune dorești să le cercetăm? Prin Patima Sa, Hristos pe amândoi îi mântuiește. S-a întrupat cumva Hristos pentru bărbat? Același lucru s-a făcut și pentru femeie. S-a dat morții Hristos pentru bărbat? Și femeia prin moartea Sa este mântuită. Se spune că Hristos din sămânța lui David este. Crezi însă că prin aceasta este bărbatul cinstit? Se naște însă din Fecioară, iar această taină este deasupra celor femeiești. Așadar, se spune în Scriptură: ‘Și vor fi amândoi un trup’ (Fac. 2, 24); iar acest trup cel unul (unic) să aibă aceeași cinste. Iar Pavel și modelul cugetării înțelepte asupra acestor lucruri îl legiuiește. Cum și în ce mod? ‘Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică’ (Efes. 5, 32). Bine este femeii să-L cinstească pe Hristos prin bărbat; bine este și bărbatului să nu necinstească Biserica prin femeie. Căci spune: ‘Femeia să se teamă de bărbat’ (Efes. 5, 33), așadar, și de Hristos. ‘Dar și bărbatul dator este să-și iubească femeia’ (Efes. 5, 33), căci și Hristos iubește Biserica. Ar trebui însă să cercetăm mai pe larg această spusă scripturistică.

Unitatea căsătoriei se păstrează prin răbdare și înțelepciune

‘Bate laptele și se va face unt’ (Pilde 30, 33). Cercetează, deci, și poate vei găsi în acestea ceva mai hrănitor. Mi se pare că în acest loc cuvântul Scripturii leapădă bigamia. Căci dacă există doi Hristoși, atunci pot exista și doi bărbați și două femei. Dacă însă există un singur Hristos, un singur cap al Bisericii, atunci să fie doar un singur trup; al doilea să fie înlăturat. Dacă al doilea este oprit, atunci ce mai zicem de al treilea? Primul este legea, al doilea este iertarea, iar al treilea fărădelegea. Cele care se află dincolo de acestea sunt ale unei vieți necurate, și există puține exemple ale unei asemenea răutăți. Așadar, legea rânduiește desfacerea căsătoriei pentru orice pricină; Hristos, însă, nu o rânduiește pentru orice pricină; ci îngăduie desfacerea căsătoriei doar din pricina curviei, în timp ce pe toate celelalte ne îndeamnă să le cercetăm cu înțelepciune. Iar curvia este respinsă de Hristos, întrucât falsifică legătura familiei; în timp ce pe toate celelalte ne îndeamnă să le întâmpinăm cu răbdare și înțelepciune; sau, mai curând, să aveți răbdare și înțelepciune toți cei care ați primit legătura căsătoriei. Dacă vezi că ea se boiește și se împodobește, să o despodobești; dacă vezi că vorbește cu obrăznicie, înțelepțește-o; dacă în chip desfrânat râde, fă-o să se rușineze; dacă este mult cheltuitoare sau peste măsură de aplecată spre desfătări, fă-o să se înfrâneze; dacă înaintează în chip nepotrivit, oprește-o; dacă privește ici și colo fără rost, pedepsește-o. Să n-o tai dintr-odată (cu desăvârșire). Căci nu e lucru pe deplin vădit care este cel ce se află în pericol, cel ce taie sau cel ce este tăiat. ‘Izvorul apelor tale’, se spune, ‘să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine’ (Pilde 5, 16-17), și: ‘Cerboaică preaiubită și gazelă plină de farmec să-ți fie ea’ (Pilde 5, 19). Așadar, tu să nu te faci râu străin, nici să nu cauți să placi mai mult alteia decât femeii tale. Dacă însă alergi în altă parte, atunci și pe soția ta o faci să cadă sub osânda desfrânării. Acestea sunt cele spuse de Mântuitorul.

Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 37 (fragment), traducere și prezentare de drd. Nicușor Deciu, articol publicat în ziarul ‘Lumina de Duminică’ din data de 20 februarie 2011.

Comentarii Facebook


Știri recente