Sfantul Cuvios Dimitrie, pe care il vom sarbatori miercuri, este Ocrotitorul spiritual al Municipiului Bucuresti

Bucurestenii au mare evlavie si pentru moastele altor sfinti, dar ei nu alearga sa se inchine cu mai multa cinstire ca la moastele Sfantului Cuvios Dimitrie din catedrala Patriarhiei, pe care il considera izbavitor de primejdii si de rautati si ocrotitor spiritual al orasului lor.

Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi a trait la sudul Dunarii, in secolul al XIII-lea, pe vremea dinastiei romanesti a Asanestilor sau cel mai tarziu pe timpul Cruciadei a IV-a (1204-1261). Peste cateva sute de ani, pe vremea stapanirii turcesti in Peninsula Balcanica, moastele sale neputrezite au fost descoperite in albia raului Lom si duse in satul Basarabov, din dreapta Dunarii, vizavi de orasul Giurgiu. Auzind de aceasta descoperire, domnul crestin al Tarii Romanesti a trimis mesteri si bani si a ridicat acolo o biserica, in care au fost asezate moastele sfantului. In vremea razboiului ruso-turc din 1769-1774, generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunarea, calcand Rusciucul si o serie de sate, intre care si Basarabov. Gasind moastele Sfantului Dimitrie, generalul le-a ridicat si le-a adus la Bucuresti, aflat sub ocupatie ruseasca, si le-a asezat in Catedrala Mitropoliei Ungrovlahiei, la 13 iulie 1774, cu gandul de a le duce in Rusia. La rugamintea bogatului si influentului boier roman Hagi Dimitrie, de a nu instraina sfintele moaste, generalul rus s-a induplecat si le-a lasat inchinatorilor bucuresteni, luand cu sine in Rusia numai o mana a Sfantului Cuvios Dimitrie.

Chestiunea originii etnice a Sfantului Cuvios Dimitrie este mai presus de orice incercare de clarificare stiintifica, desi unii hagiografi il considera bulgar, iar altii ca fiind de neam roman sau aroman. In vremurile acelea foarte vechi si acoperite de legenda, cand se presupune ca a trait acest cuvios, viata religioasa din Peninsula Balcanica era indistincta si din punct de vede national cu totul nediferentiati. Cine mai poate sa spuna azi de ce neam a fost un sfant asupra vietii si moastelor caruia evlavia inchinatorilor si departarea veacurilor au facut sa infloreasca atatea flori de hagiologie. In acel timp imprecis, singura alcatuire crestineasca de oarecare consistenta pe tarmurile Dunarii era Principatul Munteniei. Deci principele muntean s-a interesat cel dintai de descoperirea facuta. A trimis daruri, bani si mesteri care au zidit in satul Basarabov o biserica, in numele Sfantului Cuvios Dimitrie. Se poate sustine cu drept cuvant ca domnul muntean a avut din acel moment un drept de patronaj asupra sfintelor moaste si asupra bisericii ce le adapostea. Incat este cu totul aventuros sa se caute azi de ce neam a fost Sfantul Cuvios Dimitrie. Privind lucrurile in contextul imprejurarilor de atunci, aceste moaste au fost luate din Imperiul Otoman si stramutate intr-o tara crestina, ceva mai libera din punct de vedere religios, unde cinstirea si buna lor pastrare erau asigurate. Generalul Saltacov, ridicand sfintele moaste din dreapta Dunarii si transportandu-le la Bucuresti, le-a dat tocmai acelora care moralmente si canoniceste aveau asupra lor dreptul de ctitorat (patronat).

Sfantul Cuvios Dimitrie a fost proclamat ocrotitorul spiritual al Orasului Bucuresti de catre Mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), cum spune Melchisedec Stefanescu, Episcopul Romanului, intr-un studiu din 1887 consacrat vietii acestui mitropolit, ce n-a facut decat sa confirme marea evlavie a bucurestenilor pentru acest parinte cuvios care s-a impamantenit la noi.

De-a lungul vremii, sfintele sale moaste au fost deseori scoase in procesiune pe strazile orasului Bucuresti, cu rugaciuni de izbavire si tamaduire, ca in 1815, din porunca lui Voda Caragea, pentru stavilirea epidemiei de ciuma, si a celei de holera, din 1831, la cererea generalului Pavel Kiseleff, sau a secetei cumplite din 1827, din timpul lui Grigore Ghica. Iar cand moastele sfantului, in vremuri de grea cumpana, au parasit orasul, ca in 1821, ascunse de calugari de frica Zaverei, sau in 1918, rapite de soldatii bulgari pentru a fi duse la sudul Dunarii, bucurestenii nu si-au recapatat linistea pana cand nu le-au vazut iarasi pe Dealul Mitropoliei.

Sfantul Cuvios Dimitrie a fost numit si ? cel Nou?, pentru a nu fi confundat cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, inscris in calendar la data de 26 octombrie, ale carui moaste se afla in Catedrala din Tesalonic (Grecia).

In anul 1955, constatand marea cinstire a Sfantului Cuvios Dimitrie in evlavia romanilor din intreaga tara, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat generalizarea cultului sau in intreaga Patriarhie Romana, stabilindu-i zi de praznuire la 27 octombrie, a doua zi dupa sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Aceasta hotarare sinodala, primita cu bucurie de credinciosi, a fost si un act de curaj al Patriarhului Justinian al Bisericii Ortodoxe Romane fata de intentia edililor atei ai orasului, care, incomodati de prezenta zilnica si in numar mare a bucurestenilor pe Dealul Patriarhiei, la moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, cautau sa-l scoata din catedrala si sa-l duca la una din manastirile din preajama Bucurestiului

Bucurestenii tin, asadar, la Sfantul Cuvios Dimitrie mai mult ca la oricare alt sfant. Zilnic ei vin la Catedrala Patriarhiei sa se inchine la sfintele lui moaste. Iar in 27 octombrie, ziua de praznuire a Sfantului Dimitrie cel Nou, ba chiar cu 2-3 zile inainte, in fiecare an, prin fata raclei cu sfintele sale moaste, asezate sub un baldachin, langa Catedrala, trec sute de mii de pelerini. Din 1990 incoace, de pilda, dupa estimari sumare, in fiecare an s-au perindat de Dealul Patriarhiei peste un milion de credinciosi, aproape jumatate din populatia orasului Bucuresti.

Cu toate aceste dovezi de netagaduit ale cinstirii Sfantului Cuvios Dimitrie ca ocrotitor spiritual al orasului Bucuresti, icoana lui nu este reprezentata pe stema (emblema) orasului. Cand Alexandru Ioan Cuza, la propunerea lui Mihail Kogalniceanu – Ministru de Interne si la solicitarea Consiliului orasenesc Bucuresti, a stabilit prin Decretul domnesc din 7 decembrie 1864 o noua stema pentru Capitala tarii, reprezentand ‘un scut cu Sfantul Martir Dimitrie (patronul orasului)’, tinand intr-o mana sulita si in alta crucea (vezi Monitorul Oficial nr. 2771/1864), a produs o inexplicabila confuzie, remarcata si de unii istorici si heraldisti reputati. Or, patronul spiritual al Capitalei Romaniei nu este Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, inscris in calendar la 26 octombrie, un sfant militar roman, martirizat la Tesalonic, la anul 303, in timpul imparatului Diocletian, ci Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, un monah ascet, nevoitor si rugator la Mantuitorul Hristos pentru binele semenilor sai, praznuit a doua zi, la 27 octombrie, ale carui moaste se afla in Catedrala Patriarhiei de la data de 13 iulie 1774.

Stema Bucurestiului s-a mentinut in aceasta reprezentare, cu unele schimbari neesentiale privind infatisarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie ? care apare fie ecvestru, cu mantie pe umeri si in mana cu o lance cu varful in jos, in lupta cu balaurul, fie pedestru, in armura romana, avand in mana dreapta crucea, iar in stanga lancea ? pani in anul 1930. In acest an se adopta o noua stema pentru capitala tarii, valabila pana in 1948, care mentine confuzia, infatisandu-l tot pe Sfantul Mucenic Dimitrie, cu sandale si tunica romana, purtand crucea in mana dreapta si sulita in cea stanga. In 1992, Consiliul Municipal Bucuresti a reluat stema din 1930, fara nici o modificare, perpetuand astfel confuzia facuta inca din 1864, care se cere indreptata.

Pe buna dreptate bucurestenii se intreaba de ce sa fie reprezentata in stema orasului icoana Sfantului Mucenic Dimitrie, un sfant militar, care nu este din neamul nostru si fara moaste la noi in tara, si nu a Sfantului Cuvios Dimitrie, naturalizat la noi prin evlavia credinciosilor si cu moastele in Catedrala Patriarhiei, proclamat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca sfant autohton cu cinstire in toata tara, cum este si Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, sau Sfanta Filofteia de la Curtea de Arges, ori Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita. Aceasta nu-i impiedica, insa, pe bucuresteni sa-l cinsteasca pe Sfantul Cuvios Dimitrie ca pe ocrotitorul lor spiritual si patron al orasului, si sa se inchine cu evlavie la sfintele lui moaste, binecuvantate de Dumnezeu cu har deosebit, de a fi izvor de sfintenie, de tamaduire de boli, de izbavire de primejdii, revarsand asupra celor ce-i cer sprijinul adevarate daruri duhovnicesti.

Comentarii Facebook


Știri recente