Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sărbătorit la Patriarhie

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui sfinte moaște se află la Catedrala Patriarhală este sărbătorit astăzi, 27 octombrie 2012. Pe Colina Bucuriei, în prezența a mii de credincioși, slujba Sfintei Liturghii, la hramul Catedralei Patriarhale, a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Alături Patriarhul României s-au aflat Înaltpreasfințitul Părinte Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses și Eghina și următorii ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitului Ardealului, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfințitul Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Daniil, Episcop administrator al Episcopiei Dacia Felix (Serbia), Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Andrei Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Răspunsurile la strană au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

La acest eveniment au participat importante personalități de stat și locale, sute de preoți și diaconi din Arhiepiscopia Bucureștilor, dar și mii de credincioși și pelerini care au așteptat pe Dealul Patriarhiei cu răbdare pentru a se închina la sfintele moaște depuse în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.

În cuvântul său de învățătură, rostit după pericopa Evanghelică, Patriarhul României a vorbit credincioșilor prezenți despre viața Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor și a Sfântului Nectarie de la Eghina.

„Ne bucurăm că Sfântul Dimitrie primește vizita duhovnicească a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Moaștele lui au fost aduse aici cu binecuvântarea Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei și al Întregii Eladei și prin bunăvoința ÎPS Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses și Eghina”, a spus Preafericirea Sa.

Sfinții vindecători sunt făcători de minuni smerite și milostive

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat faptul că cei doi mari sfinți au avut în comun dorința sfințeniei sau a unirii cu Hristos cel Unul Sfânt, dar și darul vindecării de care Mântuitorul Hristos i-a învrednicit.

„Acești doi mari sfinți au în comun faptul că au fost amândoi monahi și au dorit sfințenia sau unirea cu Hristos cel Unul Sfânt. În același timp ei au în comun marea virtute sau marele dar al vindecării bolnavilor. Darul vindecării este un dar dumnezeiesc dăruit de Mântuitorul Hristos Apostolilor Săi și apoi unora dintre cei mai smeriți și mai milostivi sfinți. În darul vindecării se vede milostivirea lui Dumnezeu pentru că întotdeauna minunile se fac din iubire față de oameni, niciodată din dorință egoistă de afirmare. Orice minune săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos era o minune din compasiune, din milostivire. Îi era milă de cei bolnavi, de cei căzuți, de cei rătăciți și această iubire milostivă sau smerită este iubirea transmisă sfinților. Deci, sfinții vindecători sunt făcători de minuni smerite și milostive. După cum Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că este iubirea Mântuitorului Iisus Hristos încât minunile sale erau pătimite, adică pline de compasiune, iar patimile sale minunate, adică se arăta în ele slava iubirii smerite a lui Dumnezeu. Sfinții Dimitrie cel nou și Nectarie de la Eghina au fost oameni cu viețuire sfântă da în timpuri diferite”, a spus Părintele Patriarh.

Spune părinților tăi să mă scoată din apă

Prezentând viața Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Părintele Patriarh a evidențiat faptul că Sfântul a trăit pe acest pământ în smerenie multă, în rugăciune, post și nevoință.

„Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi a trăit în sec. al XIII-lea în timpul împăraților româno bulgari Petru și Ioniță Asan, imperiu care avea capitala la Târnovo. Acest sfânt era la început un păstor care aproape de satul lui păstorea animalele, oile mai ales, și era un om dornic de singurătate, de rugăciune și dornic de a se apropia de Dumnezeu. Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit mai întâi ca păstor, apoi a devenit monah într-o mănăstire aflată într-o peșteră și a viețuit în smerenie multă, în rugăciune, post și nevoință. După o vreme Hristos Domnul considerând că a ajuns la desăvârșită smerenie l-a chemat la El. Sfântul și-a prevăzut ziua morții și s-a pus între două pietre care țineau loc de sicriu. Au trecut ani mulți, secole de-a rândul peste trupul său aflat în peșteră între două pietre, până când Sfântul Dimitrie s-a arătat mai târziu unei fete care era chinuită de demon și i-a spus Spune părinților tăi să mă scoată din apă pentru că între timp apa a năvălit peste locul unde se afla trupul său și era acoperit cu pietre și apă. După ce fetița a spus părinților ceea ce a văzut și auzit în vis, tot satul s-a mobilizat și au găsit tocmai acolo unde fusese sfântul, trupul său curat, albit de sfințenie, dar și de apele care au curs de atâta vreme peste el. A fost luat de acolo și dus la biserică și multă lume se vindeca închinându-se și atingându-se de moaștele sale. Sfântul a devenit pentru multă lume un izvor de vindecare și minuni. Dumnezeu a binevoit ca în anul 1774 moaștele sale să fie aduse în Catedrala aceasta mitropolitană și să rămână aici pentru totdeauna”.

Sf. Nectarie a fost cinstit încă din timpul vieții ca un făcător de minuni

De asemenea, Preafericirea Sa a elogiat personalitatea Sfântului Nectarie evidențiind viața sa smerită, dar și darul vindecărilor de care s-a învrednicit sfântul.

„Sfântul Nectarie a trăit la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului XX. S-a născut în Silivria, nu departe de Constantinopol, în Nordul Greciei în anul 1846, la 1 Octombrie. Era copil cu nume Anastasie viețuind într-o familie de oameni săraci, dar foarte bogați în credință. A avut o creștere aleasă în credința moștenită de la părinți. A urmat primii ani de școală, apoi a mers la Constantinopol și Atena săvârșind studiile sale teologice: seminar și facultate. La vârsta de 20 de ani, în 1866 a mers în insula Hios unde a fost învățător la o școală timp de 7 ani. La 27 de ani a intrat într-o mănăstire și acolo, ca frate de mănăstire, se ruga neîncetat și trăia în multă smerenie și ascultare. Apoi, la vârsta de 30 de ani, în 1876 a devenit monah cu numele de Lazăr, dar peste câteva luni a fost hirotonit diacon când i s-a schimbat numele în Nectarie. Mai târziu a mers în Alexandria unde a fost hirotonit în 1886 preot și apoi făcut arhimandrit. În 1889. După trei ani, a fost făcut Mitropolit de Pentapole și avea funcția de secretar al Patriarhului Sofronie al Alexandriei. A fost rânduit să slujească în biserica Sf. Nicolae din Cairo, capitala Egiptului. Acolo a predicat frumos și cu multa lui smerenie și blândețe a adunat o mulțime de oameni în jurul său. Toți îl iubeau, însă văzând vrăjmașul diavolul că nu-l poate doborî cu mândria a stârnit invidie între cei care erau clerici la Patriarhia Alexandriei. A fost calomniat, vorbit de rău spunându-i Patriarhului Alexandriei că acest preot devenit Mitropolit vrea să-i ia locul. De aceea, după multe necazuri avute acolo, în anul 1889 a plecat din Egipt și apoi a devenit, în august 1890, mai întâi predicator la o mitropolie și apoi profesor și director al Școlii Rizario unde a format duhovnicește o mulțime de tineri. A stat acolo până în 1908 când a fost pensionat. Între timp, între anii 1904-1907 Sf. Nectarie a zidit o mănăstire cu hramul Sf. Treime, o mănăstire unde s-au adunat maici și viețuitoare. El era duhovnic și slujitor. Această mănăstire pe care o vedem astăzi la Eghina a fost zidită prin contribuția ucenicilor Sf. Nectarie și a fost înfrumusețată mai târziu devenind, după moartea sa, un loc de mare pelerinaj. De fapt el a fost cinstit încă din timpul vieții ca un făcător de minuni fiindcă o mulțime de credincioși se spovedeau și primea sfatul său duhovnicesc. Trăia în multă smerenie, lucra în grădină, iar când avea puțin timp liber după slujbe scria unele cărți, unele articole pentru apărarea credinței în fața multelor influențe negative care veneau din Occident. Sfântul Nectarie a vindecat o mulțime de oameni prin rugăciunile sale. A trecut la Domnul în data de 8 noiembrie la Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în anul 1920. După 20 de ani moaștele sale au fost găsite neputrezite și în 1953 au fost mutate în biserica mănăstirii și apoi în 1961 a fost trecut în rândul sfinților din calendar. De atunci până acum Sfântul Nectarie a făcut o mulțime de minuni în Grecia și în alte părți ale lumii prin rugăciunile sale. A vindecat o mulțime de bolnavi și mai ales bolnavi de cancer”.

Când cinstim pe sfinți, moaștele și icoanele lor, nu cinstim natura umană, ci noi de fapt cinstim lucrarea lui Dumnezeu în oamenii sfinți pe care El îi arată lumii ca fiind mijlocitori în fața Lui

„În anul acesta declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor moaștele sale au fost aduse la București pentru cinstire, pentru închinare, dar și pentru a alina suferința multor oameni bolnavi. Așa se face că noi acum ne bucurăm de prezența mâinii sale drepte aici, mână vindecătoare, alinătoare de suferință, dătătoare de putere și dătătoare de bucurie pentru că sfinții din Ceruri țin legătura cu moaștele lor de pe pământ prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Când cinstim noi pe sfinți, moaștele și icoanele lor, nu cinstim natura umană, autonomă, independentă, ci noi de fapt cinstim lucrarea lui Dumnezeu în oamenii sfinți pe care El îi arată lumii ca fiind mijlocitori în fața lui prin rugăciunile lor și pentru a ne încuraja. Vedem cum sfinți din diferite timpuri și din diferite părți ale lumii au trecut și ei prin necazuri, prin suferință, prin boală, prin umiliri și Dumnezeu a îngăduit ca harul Său vindecător să se arate prin oameni care au fost asemenea nouă care au trecut prin multe greutăți și nevoințe, dar care în mijlocul greutăților și suferinței nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci dimpotrivă multele necazuri și suferințe i-au apropiat mai mult de Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.

Sănătatea și boala, suferința și vindecarea sunt și mijloace prin care noi ne înduhovnicim

Totodată, Părintele Patriarh explicat miilor de pelerini de pe Colina Bucuriei faptul că uneori bolile sunt îngăduite de Dumnezeu și pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veșnici în lumea aceasta.

„Boala și vindecarea – aceste două dimensiuni din viața omului, boala și sănătatea sau sănătatea și boala, suferința și vindecarea sunt și mijloace prin care noi ne înduhovnicim, ne maturizăm. Sănătatea este dar de la Dumnezeu ca și mântuirea. Sănătatea vine de la Dumnezeu dătătorul vieții. Totuși, omul are responsabilitate pentru păstrarea și cultivarea darului sănătății. Bolile vin adesea din neglijență, din nepăsare, când nu suntem suficient de atenți, când nu păzim darul sănătății așa cum trebuie. Adesea bolile sunt îngăduite de Dumnezeu și pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veșnici în lumea aceasta și că sănătatea este precară, fragilă și trecătoare ca și viața. În momentul în care boala devine incurabilă, de nevindecat, mulți oameni cad în deznădejde. Alții însă se apropie și mai mult de Dumnezeu pentru că numai atunci ne simțim că suntem trecători. Dorim mai mult să ne apropiem și să ne unim cu Cel Netrecător, cu Dumnezeu, izvorul vieții și al mântuirii. În felul acesta chiar dacă boala nu se vindecă se face mai sănătos sufletul prin smerenie, prin iubire milostivă, prin rugăciune intensă, prin pregătirea pentru un sfârșit creștinesc, de unire cu Dumnezeu în smerenie și în credință puternică”, a explicat Preafericirea Sa.

Suferința din trup conduce adesea sufletul la biruință duhovnicească

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a arătat totodată că bolile sunt date fie ca o consecință a păcatului, fie ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în vindecarea bolii.

„Sfânta Scriptură ne arată că uneori boala este consecința păcatului. Mântuitorul spune omului paralizat pe care l-a vindecat Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu se întâmple ție ceva mai rău. Altădată bolnavul, un om orb din naștere, e vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, iar ucenicii întreabă cine a păcătuit, el sau părinții săi, încât s-a născut orb. Iar Mântuitorul a răspuns nici acesta nici părinții lui nu au păcătuit, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. În cazul acesta boala sau infirmitatea este îngăduită de Dumnezeu pentru a arăta lucrarea lui vindecătoare astfel încât pilda acestui om bolnav care e vindecat prin harul lui Dumnezeu în baza credinței lui sau a celor din jur să devină lumină pentru cei care uită că sănătatea e dar de la Dumnezeu și uită că Dumnezeu este dătătorul vieții trecătoare din lumea aceasta și dătătorul vieții veșnice. Vedem că Sfântul Apostol Pavel deși era bolnav și s-a rugat lui Dumnezeu să-l vindece Dumnezeu îi răspunde îți este de ajuns harul Meu căci întru neputință se vede puterea Mea. Sfântul Ioan Gură de Aur era mereu bolnav, Sfântul Vasile cel Mare de asemenea, dar boala i-a făcut să se apropie mai mult de Dumnezeu și să lucreze mai mult de Hristos. Aici vedem că suferința se transformă în biruința spiritului, suferința din trup conduce adesea sufletul la biruință duhovnicească”, a mai spus Părintele Patriarh.

Taina Sfântului Maslu – izvor de speranță și bucurie

De asemenea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că intensificarea săvârșirii Tainei Sfântului Maslu în anul omagial 2012 a făcut ca această rugăciune a Bisericii să se transforme în izvor de speranță și bucurie pentru credincioși.

„În anul acesta al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română s-u săvârșit cele mai multe slujbe de Maslu, în mănăstiri, în biserici de parohie și mai ales în paraclise sau în capele de spital. Această rugăciune intensă a bisericii timp de un an de zile s-a transformat în izvor de speranță și bucurie, mai ales într-o vreme în care din cauza sărăciei oamenii nu mai au bani pentru medicamente, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate și sistemul nostru de sănătate suferă și el din lipsă de finanțare adecvată. Noi nu avem voie într-un fel să cădem în deznădejde, ci în mijlocul suferinței prin credință și prin rugăciune să aducem speranță oamenilor. Așa ne învață Mântuitorul Iisus Hristos și așa ne învață taina Sfintei Cruci care conține în ea lumina și bucuria Învierii. Iată acum avem în această toamnă o lumânare de Înviere aprinsă aici prin venirea moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Cuvânt de binecuvântare al Patriarhului României pentru pelerini

Patriarhul României, în cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, i-a binecuvântat pe toți pelerinii, felicitându-i totodată pentru credința și răbdarea de care dau dovadă: „Vă felicităm pe toți care ați venit din aproape și din departe. Ne impresionează răbdarea pelerinilor. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne întărească în credință și să vă răsplătească dumneavoastră oboseala, osteneala și răbdarea. Noi clerul învățăm de la credincioși răbdarea îndelungă, evlavia constantă și împreuna lucrare cu clerul pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele Bisericii”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat de asemenea pe toți ostenitorii Centrului de Presă BASILICA: „Mulțumim Centrului de Presă BASILICA care astăzi împlinește 5 ani, mai ales televiziunii și radioului TRINITAS, cotidianului Ziarul Lumina și Agenției de știri BASILICA. Toate aceste componente împreună cu Biroul de presă al Patriarhiei Române ajută ca viața Bisericii să fie mai bine cunoscută și ne ajută ca Evanghelia lui Hristos și bogăția negrăită a slujbelor ortodoxe să fie împărtășită nu numai românilor din țară, ci prin intermediul internetului și românilor din afară”.

„Să ne rugăm Sfinților Dimitrie cel Nou și Sfântului Nectarie și Sfinților Împărați Constantin și Elena ale căror moaște se află aici spre închinare să ne dăruiască sănătate și înțelepciune, pace și bucurie în suflet și să ne dăruiască puterea de a trece prin necazuri cu multă speranță, cu nădejdea că Dumnezeu cel milostiv care știe suferința oamenilor îi ajută direct sau prin sfinții Săi spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire”, și-a încheiat Patriarhul României cuvântul său.

După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Efrem a rostit un cuvânt prin care a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitația de a vizita România și i-a dăruit Preafericirii Sale în semn de recunoștință o icoană cu chipul Sfântului Nectarie de la Eghina.

La rândul Său, Patriarhul României a mulțumit Înaltpreasfințitului Efrem pentru vizita în țara noastră, dar și pentru faptul că a adus sfintele moaștele ale Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli la Patriarhie care au fost așezate spre închinarea pelerinilor veniți în aceste zile. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a oferit în dar IPS Efrem o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, o cruce arhierească și un engolpion.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulțumit și tuturor celor implicați în buna desfășurare a hramului Catedralei Patriarhale. Nu au fost uitați preoții, nici jandarmii sau voluntarii de la diferite organizații medicale.

Asistența medicală este asigurată de SMURD, MEDAS și Crucea Roșie. Până acum s-au prezentat la corturile de prim ajutor câteva zeci de persoane, dar nu s-au înregistrat cazuri semnificative.

Comentarii Facebook


Știri recente