Fiecare dintre noi a mers la duhovnic să se spovedească sau a văzut, în bisericile în care a intrat, alți creștini spovedindu-se. Primul lucru pe care îl observăm este locul în care se desfășoară Spovedania: chiar dacă tradițional acesta era pronaosul bisericii, de cele mai multe ori, spovedaniile se săvârșesc în naos, în fața icoanei Mântuitorului Hristos. Despre acest subiect a scris, chiar în această rubrică, în luna martie a anului curent, cu limpezime și competență părintele profesor Nicolae Necula.
Voi încerca să răspund acum unei alte întrebări care se naște tot în urma observării practicilor diferite legate de poziția preotului și cea a celui care se spovedește.
1.În ce îl privește pe preot, de obicei, după ce citește molitfele sau rugăciunile de la început, „cheamă numai unul câte unul din cei cărora le-a citit molitfele, nu câte doi sau mai mulți, și șade pe scaun cu fața senină, ca și când ar închipui iubirea de oameni a lui Dumnezeu” (Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 65). Expresia „scaunul mărturisirii” nu se referă strict la un scaun folosit la ședere, ci, mai degrabă, la faptul că Taina Pocăinței prevestește Judecata de Apoi, „când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul (scaunul) slavei Sale” (Matei 25, 31). Prezența icoanei Mântuitorului este benefică și pentru ca acela care se spovedește „să știe că își mărturisește păcatele ca și când ar sta în fața lui Hristos Însuși, preotul fiind doar reprezentantul sau martorul Acestuia” (pr. prof. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Nemira, București, 2002, p. 298). Poate de aceea autorul Cărții foarte folositoare de suflet îl îndeamnă pe duhovnic să urce în scaunul cel înalt al mărturisirii (cap. VIII), inspirat de îndemnul Sfântului Simeon al Tesalonicului: „Duhovnicul care primește mărturisirea să șadă liniștit, cu bună cucernicie și blând cu sufletul, arătând în căutătura feței sale dumnezeiască dragoste” (Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre…, cap. 257).
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
