Sfânta și Marea Miercuri în Biserica Ortodoxă

Începând cu seara zilei de marți, 14 aprilie, când a fost săvârșită slujba Deniei, în Biserica Ortodoxă este prăznuită Sfânta și Marea Miercuri. Conform Sinaxarului citit la această slujbă, „în Sfânta și Marea Miercuri se face pomenire de femeia păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea Patimă”.

„Când Iisus S-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus în această zi, pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindenea și tuturor fapta ei cea plină de foarte multă căldură. Ce-a îndemnat-o, oare, la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toți, prietenia Lui cu toți oamenii și mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros, pe care legea îl socotea necurat și poruncea să fie îndepărtat dintre oameni. Se gândea deci femeia că-i va vindeca și boala ei, după cum a vindecat-o pe a aceluia. Și într-adevăr, pe când ședea la masă, I-a turnat pe capul Lui mir în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare și a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună. Trebuie să se știe că femeia aceasta nu este una și aceeași la toți Evangheliștii. După cum spune dumnezeiescul Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată, Maria, sora lui Lazăr, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o păcătoasă. Maria, spre deosebire de celelalte, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei, arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir, iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmura, din pricina iubirii sale de argint.

Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie. Mai mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea.

Prin urmare unii spun că este vorba de una și aceeași femeie, pe când învățătorul cel cu rostul de aur spune că este vorba de două femei.

Sunt însă unii care spun că e vorba de trei femei: două cele amintite mai sus, care I-au turnat mir nu cu mult înainte de Patima Domnului, iar o a treia cu mult înainte de acestea, dar mai bine spus prima care a turnat mir pe Hristos, aproape pe la mijlocul predicării evanghelice; ea era și desfrânată și păcătoasă. Aceasta a venit în casa fariseului Si­mon, și nu a lui Simon leprosul; i-a turnat numai mir pe picioarele lui Hristos; de fapta ei s-a scandalizat numai fariseul; și în sfârșit, ei îi dăruiește Mântuitorul iertarea păcatelor. Despre această păcătoasă povestește numai dumnezeiescul Luca pe la mijlocul Evangheliei sale, după cum s-a spus mai sus. Căci după ce istorisește fapta acestei femei păcătoase, adaugă îndată aceste cuvinte: «După aceasta Iisus a mers prin orașe și sate, binevestind și propovăduind Împărăția lui Dumnezeu». Din aceste cuvinte se vede că fapta acestei femei păcătoase nu s-a întâmplat în timpul patimilor. Prin urmare, și din pricina timpului, și din pricina celor ce L-au primit pe Hristos, și din pricina persoanelor și din pricina caselor, dar încă și din pricina chipului în care a turnat mirul, urmează că au fost trei femei: două păcătoase, iar a treia, sora lui Lazăr, Maria, care strălucea printr-o viață curată. În privința caselor: una este casa fariseului Simon, alta casa lui Simon leprosul în Betania, și alta iarăși casa surorilor lui Lazăr, Maria și Marta, tot în Betania. Din acestea rezultă iarăși că Hristos a luat parte la două ospețe în Betania: unul cu șase zile înainte de Paști, în casa lui Lazăr, când a mâncat împreună cu El și Lazăr, după cum istorisește fiul tunetului, grăind așa: «Cu șase zile înainte de Paști, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel ce murise și pe care Hristos l-a înviat din morți. I-au făcut Lui acolo cină și Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau cu El la masă. Iar Maria, luând o litră de nard curat de mare preț, a uns picioarele lui Iisus, și I-a șters picioarele Lui cu părul capului ei». Cealaltă cină I s-a făcut Lui cu două zile înainte de Paști, pe când Hristos era tot în Betania, în casa lui Simon leprosul; atunci s-a apropiat de El femeia păcătoasă și a turnat mirul cel de mare preț. Că aceasta s-a petrecut cu două zile înainte de Paști, o arată Sfântul Evanghelist Matei când scrie că Hristos a spus ucenicilor: «Știți că după două zile sunt Paștile». Iar mai jos puțin, Sfântul Evanghelist Matei adaugă: «Și fiind Iisus în Betania în casa lui Simon leprosul s-a apropiat de El o femeie păcătoasă, având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă». Tot așa spune și Marcu: «Și după două zile erau Paștile și Azimile; și pe când era în Betania în casa lui Simon leprosul și ședea la masă, a venit o femeie…» și celelalte.

Sunt și unii care susțin că femeia care a uns cu mir pe Domnul, despre care vorbesc cei patru Evangheliști, este una și aceeași. Ei socotesc că Simon fariseul și Simon leprosul este una și aceeași persoană, considerând că el este și tatăl lui Lazăr și al surorilor sale, Maria și Marta. Mai susțin că este una și aceeași cină; apoi că este una și aceeași casă, cea din Betania a lui Simon, care a pregătit foișorul cel așternut, unde a avut loc Cina cea de Taină.

Părerea acestora însă nu este dreaptă. I s-au dat lui Hristos două mese în Betania, în afară de Ierusalim; una cu șase zile, iar alta cu două zile înainte de Paștile evreilor, după cum s-a spus. Atunci și femeile au adus lui Hristos mir și l-au turnat pe El în chipuri diferite. Cina cea de Taină și foișorul cel așternut a fost pregătit în Ierusalim și cu o zi înainte de Paștile evreilor și de pătimirea lui Hristos. Unii spun că au pregătit Cina în casa unui om necunoscut; alții că au pregătit-o în Sfântul Sion, în casa ucenicului Ioan, cel care s-a rezemat pe pieptul lui Iisus. Aici, într-adevăr, au fost ascunși ucenicii de frica iudeilor, aici, după Înviere, a pus Toma degetul în coasta lui Hristos, aici a avut loc Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, și încă alte fapte nespuse și tainice.

Mi se pare însă, și este adevărat, că este mai exactă susținerea lui Hrisostom, că două sunt femeile care au turnat mir pe Hristos. Una despre care vorbesc cei trei Evangheliști, o femeie desfrânată și păcătoasă; ea a turnat mir pe capul lui Iisus. Alta, cea din Evanghelia după Ioan, Maria, sora lui Lazăr; ea a adus mir și l-a turnat numai pe dumnezeieștile picioare ale lui Hristos. Altele sunt cinele din Betania și alta este Cina cea de Taină. Și se vede asta din aceea că după ce se povestește fapta femeii păcătoase, Mântuitorul trimite pe ucenici în Ierusalim ca să pregătească Paștile: «Mergeți, le-a spus El, în cetate la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: La tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei». Și iarăși: «Și vă va întâmpina un om cu un ulcior cu apă… Și el vă va arăta un foișor mare, așternut. Acolo să pregătiți». Iar ei plecând, au aflat precum le zisese și au pregătit Paștile, adică Paștile evreilor, care băteau la ușă. Și Mântuitorul a venit și l-a făcut împreună cu ucenicii Lui, după cum zice dumnezeiescul Hrisostom. Apoi după ce s-a făcut Cina cea de Taină și după ce între timp a spălat picioarele ucenicilor, S-a așezat din nou la masă și ne-a predat pe aceeași masă Paștile nostru, după cum spune Ioan Gură de Aur. Dumnezeiescul Ioan, împreună cu Marcu, dumnezeieștii Evangheliști, au arătat și cum era mirul. L-au numit curat și de mare preț. Prin curat, este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat și neamestecat. Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas se numește alabastru. Acest vas, spune Sfântul Epifaniu, este de sticlă și e făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut din mai multe materii: flori de smirnă, scorțișoară bine mirositoare, stânjenel, trestie aromată și untdelemn.

Dar Tu Hristoase Dumnezeule, Care ai fost uns cu mir spiritual, slobozește-ne de patimile ce vin asupra noastră și miluiește-ne pe noi ca un singur bun și de oameni iubitor. Amin.”

Sursa: Sursa: „Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS (1999)

Comentarii Facebook


Știri recente