Când auzim rostindu-se numele de Sfânta Parascheva, mintea noastră se gândește imediat la ocrotitoarea Moldovei, cuvioasa care a trăit în veacul al XI-lea și care de patru veacuri își are moaștele în Iași. Însă, dacă privim cu atenție în calendarul bisericesc, vom observa că pe 26 iulie o pomenim pe Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma. Vedem, așadar, că această sfântă nu este una și aceeași persoană cu sfânta pe care o prăznuim cu atâta dragoste și evlavie la 14 octombrie.
După cum veți remarca, între apelativele date sfintei pomenite de Biserică la 26 iulie apare unul pe care nu-l întâlnim la 14 octombrie, și anume acela de muceniță, ceea ce ne ridică un firesc semn de întrebare. Dacă vom merge mai departe cu cercetarea noastră și răsfoim Viețile Sfinților pe luna iulie, vom observa că este vorba despre o altă persoană sfântă care a trăit în secolul al II-lea și a suferit moarte martirică în timpul domniei împăratului Antonin Piosul (138-161), în anul 140, și că Sfânta Cuvioasă Parascheva trăitoare în secolul al XI-lea și prăznuită de noi la 14 octombrie este, de fapt, Parascheva cea Nouă, fiind vrednica purtătoare a acestui sfânt nume de Parascheva.
Sfânta Muceniță Paraschevi s-a născut într-un sat în apropierea Romei din părinți creștini, Agaton și Ponția. După cum aflăm din viața sfintei mucenițe, părinții ei nu aveau copii și se rugau cu stăruință și neîncetat lui Dumnezeu ca să le dea și lor un copil. Și, ascultându-le rugăciunea, Bunul Dumnezeu le-a dăruit lor o fiică, născută în ziua a șasea a săptămânii (vineri), pe care au numit-o Paraschevi, fiindcă ziua a șasea, la greci, se numește ‘paraschevi’. După cum putem observa, nașterea sfintei ne duce cu gândul la nașterea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, la rugăciunea fierbinte a părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana, pentru a avea un copil. Acest episod biblic s-a constituit într-un exemplu pentru Agaton și Ponția, părinții Sfintei Mucenițe Paraschevi, ceea ce ne arată puternica lor credință și statornicia lor în dragostea față de Domnul nostru Iisus Hristos și a urmării Cuvântului și faptelor Sale cuprinse în Sfânta Scriptură a Noului Testament.
Încă din fragedă pruncie a fost crescută în frica de Dumnezeu și păzirea învățăturii Sale primite de la Domnul nostru Iisus Hristos. După moartea părinților ei, împarte toată averea moștenită săracilor. Sfânta Muceniță Paraschevi îmbrățișează o viață la fel ca a monahilor de mai târziu și pleacă să propovăduiască învățătura de credință creștină, convertind pe mulți păgâni la creștinism.
Cum în acele vremuri creștinii erau persecutați de împărații romani și, cu toate că ne aflăm în timpul domniei unui împărat mai îngăduitor cum era Antonin Piosul, totuși, în timpul domniei sale și-au găsit sfârșitul martiric mai mulți creștini, dintre care amintim pe Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, care a suferit moarte martirică în anul 155. În general, aceste martirii se datorau fie unor guvernatori de provincii, fie ca urmare a unor calamități puse pe seama creștinilor sau a campaniei anticreștine a anumitor scriitori greci și romani.
Pătimirea muceniței de la Roma
Sfânta Muceniță Paraschevi a fost denunțată împăratului cu acuza că ‘propovăduiește pe Iisus, fiul Mariei, pe Care părinții noștri L-au pironit pe cruce’. Sfânta a fost dusă înaintea împăratului, care a fost mirat de frumusețea și înțelepciunea ei. Împăratul i-a propus în schimbul lepădării de Hristos mai multe bunuri, dar sfânta a rămas tare în credință, refuzând toate ofertele imperiale. Antonin Piosul, văzând că sfânta refuză toate ofertele sale, a poruncit ca pe capul ei să fie pus un coif de fier, înroșit în foc, însă mărturisitoarea a rămas nevătămată. De aceea, pentru această minune, mulți au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. După acest episod, fiind eliberată, sfânta și-a continuat misiunea de propovăduire a Domnului Iisus Hristos în alte orașe și sate din Imperiul Roman.
Un înger a fost de față
După cum aflăm din martiriul ei, sfânta a ajuns într-un oraș în care era guvernator un anume Tarasie. Acesta a întrebat-o despre credința ei în Hristos și, văzând dragostea și credința ei statornică, a hotărât să o supună la noi chinuri spre a se lepăda de credința ei creștină. Astfel, sfânta a fost aruncată într-un cazan de aramă plin cu untdelemn, smoală și plumb, toate acestea fiind înfierbântate de focul aprins sub cazan. Dar, prin venirea în față a unui înger al Domnului, s-a stins focul și Sfânta a rămas nevătămată. Văzând minunile săvârșite de Domnul pentru Sfânta Muceniță Parascheva, guvernatorul Tarasie a poruncit să-i fie tăiat capul și astfel și-a aflat cunună îngerească întru împărăția cerurilor. Pentru noi cei de astăzi, când vedem atâta credință și spirit de sacrificiu, poate ni se pare imposibil de perceput, însă trebuie să fim conștienți că ‘Actele martirice’ prezintă doar în parte supliciul la care au fost supuși creștinii timp de trei secole în Imperiul Roman, de fapt ceea ce s-a păstrat de către comunitatea respectivă.
De aceea, pentru noi, modelul creștin suprem de credință și dragoste față de Domnul nostru Iisus Hristos pe care ni-l oferă Sfânta Muceniță Paraschevi prin moartea ei martirică este acela că, indiferent de timpul și spațiul în care trăim, adevăratul creștin trebuie să fie un iubitor de Dumnezeu până la a-și da viața pentru credința în Dumnezeul Cel adevărat și unic.
Moaște în București
Fie ca rugile noastre să găsească în Sfânta Muceniță Paraschevi o mijlocitoare de lângă tronul Tatălui Ceresc, Care să ne împărtășească și pe noi în ziua sfârșitului nostru pământesc de bucuria petrecerii cu sfinții întru Împărăția Sa cea cerească!
Românii se pot închina la părticele din moaștele Sfintei Paraschevi în biserica Mănăstirii Antim și în Biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei din București (Articol realizat de Pr. Ciprian Apetrei și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 26 iulie 2010).
