Sfânta Euharistie

Una din modalitățile cele mai concrete prin care Mântuitorul Iisus Hristos rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20) este prezența Sa în Sfânta Taină a Împărtășaniei.

I. Pregătirea aperceptivă

Cea dintâi poruncă bisericească ne îndeamnă să participăm cu regularitate la Sfânta Liturghie, slujbă în cadrul căreia pâinea și vinul aduse de credincioși la Sfântul Altar se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

II. Anunțarea temei

Despre această Sfântă Taină a Bisericii, numită Euharistie, vom vorbi în cele ce urmează.

III. Tratarea

Sfânta Euharistie (numită și Sfânta Împărtășanie sau Cuminecarea) este cea mai mare și mai importantă Taină a Bisericii și a lui Hristos. Dacă în cadrul celorlalte Sfinte Taine Biserica transmite credincioșilor harul sfințitor, prin Taina Euharistiei ni se transmite Însuși Trupul și Sângele Domnului. Ea este centrul Sfintei Liturghii. În Joia Sfintelor Pătimiri, la Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie ca jertfă de mulțumire adusă lui Dumnezeu Tatăl, prin prefacerea pâinii și vinului în cinstitul Trup și Sânge al Său: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat zicând: beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 27-28). Acest Nou Legământ, după cuvântul Domnului, devine poruncă pentru Sfinții Apostoli și urmașii acestora: Aceasta să o faceți spre pomenirea Mea (Luca 22, 19). Transformarea elementelor (pâine și vin în Trup și Sânge) rămâne o taină de nepătruns pentru puterea noastră de înțelegere. Ilie Miniat, în „Didahii la Postul Mare”, ne spune că vedem culoarea pâinii și a vinului, simțim gustul pâinii și al vinului, dar mâncăm și bem Trupul și Sângele lui Hristos. Trupul lui Hristos este în toată Sfânta Pâine și tot Trupul în fiecare firimitură a Sfintei Pâini. Noi putem simți taina doar prin credință, iar prin Cuminecare intrăm în comuniune cu Mântuitorul Hristos, asemenea viței cu mlădițele: Eu sunt vița, voi mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el. (Ioan 15, 5). Chiar Sfinții Apostoli, care au fost alături de Învățătorul lor în cei trei ani și jumătate de propovăduire, care au văzut minunile Lui, la auzul cuvintelor: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56), au rămas uimiți, spunând: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? (Ioan 6, 61). Însă, după Pogorârea Duhului Sfânt, când mintea li s-a luminat și credința li s-a întărit, aceiași ucenici și Apostoli erau într-un cuget și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucuria și curăția inimii (Fapte 2, 46). Așa cum a fost și la Cina din Joia cea Mare, materia tainei o constituie pâinea dospită din grâu curat și vin din struguri. Aceasta este partea văzută, iar transformarea sau prefacerea acestor elemente în Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos reprezintă partea nevăzută a tainei. Prefacerea are loc în timpul Sfintei Liturghii, după cuvintele preotului ale Tale dintru ale Tale… când credincioșii îngenunchează în semn de evlavie și cântă pe Tine te lăudăm…, iar preotul rostește rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt (numită Epicleză) pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. În aceste momente, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, misiunea preotului este mai mare decât a îngerilor care stau în jurul Tronului lui Dumnezeu și privesc cu evlavie cum, la rugăciunea preotului, Domnul însuși coboară spre a se jertfi din nou în mod tainic spre iertarea păcatelor și spre viața de veci a credincioșilor. Primitorii tainei sunt toți credincioșii Bisericii: tineri, adulți, bătrâni, care au primit dezlegare de la preotul duhovnic pentru a se uni tainic, real, cu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56).

Învățături străine Ortodoxiei cu privire la Sfânta Împărtășanie

Amintim aici două opinii diferite ale cultelor neortodoxe, urmând ca într-o cateheză viitoare să lămurim și alte aspecte legate de Sfânta Euharistie. Prima se referă la Biserica Romano-Catolică, cea care folosește ca materie pentru prefacerea darurilor pâine nedospită (azimă), nu pâine dospită (artos). Pâinea nedospită amintește de Paștile iudaic, or, Hristos Domnul la Cina cea de Taină a instituit un Legământ Nou, care-l depășește în înțelesuri și profunzime pe cel vechi, umbra bunurilor viitoare (Evrei 10, 1). Astfel, sunt o serie de amănunte care sprijină folosirea pâinii dospite de către Mântuitorul: 1. spălarea picioarelor ucenicilor nu ar fi putut avea loc la această Cină dacă ar fi fost unită cu Paștile iudaic, căci la Paști toți trebuiau să-și țină încălțămintea în picioare, având mijlocul încins și toiag în mână, gata de călatorie; 2. Iuda Iscarioteanul întinge în blid, de unde rezultă ca la masă era și mâncare lichidă, ceea ce nu era îngăduit la Paști; 3. după obiceiul iudaic, nimeni nu putea părăsi casa în care a mâncat Paștile până a doua zi, or, Iuda Iscarioteanul, fiind descoperit de Iisus, a plecat, noaptea, de la Cină; 4. Mântuitorul Hristos a spus: Eu sunt pâinea (gr. artos) cea vie care s-a pogorât din cer, nu azima! Cea de-a doua problemă este și mai depărtată de realitate și se referă la lumea protestantă. Pentru ei, problema mântuirii fiind rezolvată în mod juridic, prin suportarea de către Hristos a morții în locul nostru, e firesc să nu mai admită Euharistia ca Jertfă permanentă și actuală, iar din această perspectivă e foarte ușor să desacralizezi Taina Euharistiei, Hristos să nu mai fie prezent în chip real și să rămâi doar cu comemorarea unui eveniment istoric.

IV. Recapitularea

Prin ce se deosebește Euharistia de celelalte Sfinte Taine? Când are loc prefacerea darurilor în Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos?

V. Asocierea

Așa cum ne pregătim pentru primirea unui oaspete în casa noastră, prin curățenie, așezarea lucrurilor în bună rânduială, bună cuviință, bucuria de a-l întâlni, la fel trebuie să ne pregătim cu întreaga noastră ființă pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos, prin Sfânta Euharistie. Această primenire sufletească se face prin Sfânta Spovedanie, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului (I Corinteni 11, 28-29).

VI. Generalizăm

Învățătura despre Sfânta Euharistie prin cuvântul Sfântului Nil, care spune că e cu neputință să se mântuiască credinciosul și să primească iertarea păcatelor și să dobândească Împărăția cerurilor, dacă nu se împărtășește cu frică, cu credință și cu dragoste de tainicul și neprihănitul Trup și Sânge al lui Hristos.

VII. Aplicăm

Învățătura despre Sfânta Euharistie cu îndemnul ca fiecare dintre noi, înainte de a ne împărtăși, să ne pregătim prin rugăciune, post, spovedanie, iar după Cuminecare să viețuim cu pace și bucurie, având conștiința că în noi locuiește Însuși Hristos, prin Trupul și Sângele Său.

Repere bibliografice:

Diac. Petre I. David, Călăuza creștină. Sectologie, Ed. Episcopiei Argeșului, Curtea de Argeș, 1994.

Ilie Miniat, Didahii la Postul Mare, trad. pr. Dumitru Fecioru, București, 1996.

Arhim. Mina Prodan, Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor, 1995.

Pr. prof. Sorin Cosma, Cuvinte ale dreptei credințe, Arad, 1992.

Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol .III, Ed. Institutului biblic, București, 2003.

(Articol realizat de Pr. Adrian Niță și publicat în ediția din 4 decembrie 2012 a „Ziarului Lumina”)

Comentarii Facebook


Știri recente