Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei – apărător al Ortodoxiei și piatră de hotar în cultura românească

Pentru râvna sa în apărarea dreptei credințe, pentru viețuirea sfântă și pentru lumina duhovnicească pe care a dăruit-o poporului român, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților pe Mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, la 350 de ani de la trecerea sa la cele veșnice

Sfântul Ierarh Varlaam a fost Mitropolitul Moldovei între anii 1632 și 1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. Despre viața și copilăria mitropolitului nu există foarte multe informații. După studii riguroase, mulți cercetători istorici au ajuns la concluzia că mitropolitul ar proveni din părțile fostului „ținut al Putnei” din județul Vrancea, loc atestat documentar pentru prima dată la 2 iulie 1431. Unii istorici indică și localitatea Baloteștii Putnei ca loc al nașterii sale, în jurul anului 1580. Cei mai mulți istorici însă susțin teoria mult mai plauzibilă conform căreia mitropolitul ar fi originar din părțile Neamțului, provenind din familia de răzeși vrânceni Moțoc din satul Borcești, de lângă Târgu Neamț, localitate care astăzi nu mai există. Teoria este susținută și dovedită cu argumente solide de un fost stareț al Mănăstirii Secu, arhimandritul Dionisie Udișteanu, într-o lucrare scrisă în 1957.

Atenție pentru tainele cărților

Vasile, după numele de botez, și-a îndreptat pașii încă din tinerețe spre Schitul Zosin de pe Valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă, după unii și latină. Întrucât la 1602, pe aceeași vale, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au înființat o mănăstire în care a început să funcționeze și o școală, tânărul Vasile a intrat în obștea noii mănăstiri devenind călugăr cu numele de Varlaam. Bun povățuitor, monahul Varlaam a devenit egumenul mănăstirii, după cum menționează un document de la 1610. Odată cu aceasta, s-a adâncit și mai mult în tainele cărților, traducând în românește pentru sine și spre folosul obștii sale, pentru „liubovul (dragostea) ce-am avut către această svântă carte”, Scara (Leastvița) Sfântului Ioan Scărarul (1618). Datorită osârdiei sale a ajuns sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, povățuitor și ocrotitor. În decembrie 1628, Cuviosul Varlaam a plecat într-o călătorie în Rusia, pentru a duce țarului moaștele Sfântului Mucenic Iacob Persul, oferite de evlaviosul domnitor Miron Barnovschi. În timpul în care el s-a aflat la Moscova, Mitropolitul Anastasie Crimca trecuse la cele veșnice, iar Miron Barnovschi a fost înlăturat de pe tron. S-a întors în țară la începutul anului 1630, iar în anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a devenit mitropolit al Moldovei.

Școală și tipografie la „Sf. Trei Ierarhi”

Una dintre primele sale realizări importante ca mitropolit a fost obținerea unor drepturi pentru preoți. Astfel, la câteva zile după hirotonia sa, mitropolitul a obținut de la domnitorul Alexandru Iliaș dreptul preoților de a fi judecați numai de instanțele bisericești, fără amestecul „dregătorilor domnești”. Măsurile luate în favoarea preoților au schimbat mult viața acestora și au contribuit din plin la îmbunătățirea vieții parohiilor.

În timpul arhipăstoririi Mitropolitului Varlaam, domnul Vasile Lupu a zidit la Iași binecunoscuta capodoperă a arhitecturii românești, biserica Treisfetitelor, în care evlaviosul mitropolit a așezat în anul 1641 moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite lui Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. La îndemnul său, Vasile Lupu a întemeiat la „Sf. Trei Ierarhi” prima școală de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei duhovnicești de la Kiev, înființată acolo de Sfântul Ierarh Petru Movilă. De asemenea, sprijinit de Vasile Lupu și de Sfântul Mitropolit Petru Movilă al Kievului, ierarhul moldovean a înființat la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” prima tipografie din Moldova. Deși la marile mănăstiri ale Moldovei existau importante centre de copiere a manuscriselor, Mitropolia nu avea încă o tipografie, ca în Transilvania, unde la 1508 Macarie tipărea Liturghierul. Astfel, Mitropolitul Varlaam își manifestase dorința de a înființa o tipografie în Moldova chiar din 1637, când a cerut ajutorul necesar țarului Rusiei. Însă abia în 1640, mitropolitul Petru Movilă al Kievului îi trimitea primele matrițe și meșteri tipografi, conduși de ieromonahul Sofronie Pociațki. La 20 decembrie 1642 avea să iasă de sub tiparul din chiliile Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi” Scrisoarea de mulțumire a delegaților greci la Sinodul de la Iași, din 1642. În același an a apărut un Catehism slavon, o copie păstrându-se și astăzi la Sankt Petersburg. Au urmat Cazania, Cele șapte Taine, Răspunsul la Catehismul calvinesc, Pravila lui Vasile Lupu, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu etc. Cazania sau Carte românească de învățătură la duminicile de peste an, la praznice împărătești și la sfinți mari (1643) a fost prima carte românească tipărită în Moldova. Răspândită în toate provinciile românești, dar mai ales în Transilvania, Cazania lui Varlaam se numără până astăzi printre cele mai de seamă scrieri din istoria vechii culturi românești.

Propus pentru funcția de Patriarh Ecumenic

Fiind apărător al dreptei credințe și al unității Bisericii Ortodoxe în vremuri tulburi, Mitropolitul Varlaam s-a ocupat îndeaproape de organizarea Sinodului ortodox de la Iași din anul 1642, care a îndreptat și a aprobat Mărturisirea de credință a Mitropolitului Petru Movilă. În timpul arhipăstoririi sale, legăturile Mitropoliei Moldovei cu alte Biserici au fost întărite, astfel că, datorită activității, personalității, râvnei și înțelepciunii sale, Mitropolitul Varla am era prețuit atât în țară, cât și în străinătate. Urmare a acestei aprecieri poate fi socotită ziua de 1 iulie 1639, când cei 27 de ierarhi membri ai Sinodului patriarhal din Constantinopol l-au propus pe Mitropolitul Varlaam al Moldovei pentru funcția de Patriarh Ecumenic. Acesta este un eveniment unic în istoria Ortodoxiei românești.

După ce Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc în anul 1653, Mitropolitul Varlaam s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu, trăind încă patru ani în smerenie, rugăciune și sfințenie. A plecat la Domnul spre sfârșitul anului 1657, lăsând toată agoniseala din timpul vieții sale Mănăstirii Secu. A fost înhumat lângă zidul de miazăzi al mănăstirii, în mormântul pe care și l-a pregătit el însuși încă de la 1641.

Mitropolitul sfânt Varlaam rămâne o figură marcantă în istoria Bisericii și a culturii românești. Nici ostilitățile ateiste față de Biserică n-au putut împiedica recunoștința poporului român față de meritele sale culturale. Ba chiar și în perioada comunistă manualele școlare îl menționau pentru contribuția la dezvoltarea limbii române.

Promotor al păcii

În timpul vieții sale, Mitropolitul Varlaam s-a străduit să cultive pacea între persoane, între Biserici, între popoare. Cu prilejul Sinodului de la Iași din 1642, Mitropolitul Varlaam a reușit să stopeze tensiunile care existau în vremea sa între teologii greci – observatori exigenți ai Tradiției – și cei ruteni – care, din cauza vecinătăților geografice, au suferit unele influențe catolice – și să realizeze o viziune teologică unitară. De asemenea, a reușit să-i împace pe domnitorii români, Vasile Lupu al Moldovei și Matei Basarab al Țării Românești, care provocaseră lupte între fiii aceluiași neam. În semn de pace, a reușit să-i determine pe aceștia ca, fiecare în țara celuilalt, să construiască biserică lui Hristos. Astfel, Matei Basarab a ctitorit biserica de la Soveja, județul Vrancea, iar Vasile Lupu a reconstruit din temelie Biserica Stelea din Târgoviște.

Prieten al sfinților

Pe Mitropolitul Varlaam îl găsim în preajma unor oameni mari și luminați, însă în mod deosebit îl întâlnim în preajma sfinților. A fost prieten cu Sfântul Ierarh Petru Movilă, pe care se presupune că el l-ar fi hirotonit mitropolit al Kievului la 1633 și împreună cu care a săvârșit, în 1645, cununia fiicei lui Vasile Lupu în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. De asemenea i-a fost alături sufletește, apărându-i cinstea Sfântului Ierarh mărturisitor Ilie Iorest al Transilvaniei, în 1645, după ce acesta fusese înlăturat din scaun. În timpul unui pelerinaj la Lavra Pecerska în 1628, arhimandritul Varlaam îi istorisea arhimandritului Petru Movilă minunile săvârșite de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava în 1610 („când a mântuit cetatea de invazia cazacilor zaporojeni”) și în 1620 (în legătură cu o sumă de bani dispărută de lângă racla sfântului). În decembrie 1628 – ianuarie 1629, a purtat pe brațele sale de la Suceava la Moscova moaștele Sfântului Mucenic Iacob Persul, oferite de evlaviosul domnitor Miron Barnovschi țarului Rusiei. În aceeași călătorie a comandat meșterilor moscoviți icoane ale sfinților dragi lui: Gheorghe, purtătorul de biruință, și Ioan cel Nou, precum și ale Sfinților Mucenici Procopie și Mercurie. Aceste icoane aveau să împodobească mănăstirile lui Miron Barnovschi, de la Dragomirna, Bârnova și de la Iași. Tot atunci a cerut îngăduință pentru solii moldoveni să copieze viețile sfinților aflați la Moscova. În 1641 a coborât până la Galați pentru a întâmpina moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe care le-a însoțit până la Iași. Pe frontispiciul Cazaniei sale din 1643 a imprimat chipurile sfinților ocrotitori ai Moldovei, Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Sfânta Cuvioasă Parascheva. De asemenea, În Răspunsul la Catehismul calvinesc, cele mai dezvoltate teme sunt cele despre cinstirea sfinților și despre sfintele lor icoane.

„Stâlp al Ortodoxiei”

Printre lucrările săvârșite în timpul vieții sale, poate cea mai remarcabilă este aceea de îndreptare, apărare și întărire a dreptei credințe. Păstorind în vremuri tulburi, în timpul otomanilor și sub presiunea prozelitistă a Catolicismului și Calvinismului, Mitropolitul Varlaam a fost, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, un „stâlp al Ortodoxiei”. În 1640, în satul Prisaca de lângă Alba Iulia de astăzi se tipărea un Catehism calvinesc, răspândit ușor în popor. În Moldova, începută sub Petru Cercel și continuând sub Movilești, s-a intensificat propaganda catolică. Petru Cercel a continuat propaganda catolică și în Muntenia. De asemenea, prin promotori ca Despot Vodă și Iancu Sasu își făcea loc și protestantismul. În fața acestor provocări, reale pericole pentru credința străbună, Mitropolitul Varlaam a luminat sufletele credincioșilor români, ținându-i uniți în corabia Ortodoxiei. Un exemplu în acest sens îl constituie lucrarea Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc de la Prisaca. Pentru publicarea lui, Mitropolitul Varlaam a convocat un Sinod la care au participat ierarhii din cele două state românești. Tot împotriva calvinilor și împotriva Catehismului lor de la Prisaca, Mitropolitul Varlaam publicase cu un an înainte, în 1644, cartea Șiapte Taine a Besearecii.

Deși aparent este o carte de predici, Cazania Mitropolitului Varlaam este o lucrare menită să apere Ortodoxia. Subliniază rolul tradiției bisericești, apărând cinstirea Maicii Domnului, a Sfinților și a Sfintei Cruci. Adresată întregii seminții românești, Cazania a fost pentru vreme îndelungată mijloc excepțional de cultivare a unității naționale, a limbii române și a credinței strămoșești. Caracterul ei misionar este dovedit de faptul că azi cele mai numeroase exemplare se găsesc în Transilvania, aflată pe atunci sub presiunea prozelitismului eterodox. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 29 august 2007)

Comentarii Facebook


Știri recente