✝) Duminica după Înălțarea Sf. Cruci; Sf. Mari Mc. Eustație și soția sa, Teopista cu fiii lor: Agapie și Teopist; Sf. Cuv. Nou Mc. Ilarion Criteanul

Sfântul Mare Mucenic Eustație și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist

Mare Mucenicul Eustație Placida a fost unul dintre cei mai buni generali ai împăratului Traian (98-117). Își dovedise abilitățile în luptă din timpul lui Tit, în anul 70, când a înconjurat și dărâmat Ierusalimul.

În timp ce se afla la vânătoare a văzut între coarnele unui cerb pe care îl urmărea chipul crucii și al Mântuitorului Iisus Hristos Răstignit.

Apoi, Dumnezeu a grăit către el, precum spre Saul în drum spre Damasc, iar peste câteva zile generalul Placida primea Sfântul Botez împreună cu Teopista, soția lui, și cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist.

După primirea botezului, Eusțatie, dorind să mulțumească lui Dumnezeu, s-a întors în locul din pădure unde a avut loc teofania. Aici, Dumnezeu l-a îndemnat să își arate credința sa și să nu se teamă de încercările ce vor urma să vină asupra sa, căci El îl va păzi.

Nu după mult timp, necazurile au început să apară, căci toți slujitorii și toate animalele lui Eustație au început să se îmbolnăvească și să moară.

Luându-și familia, a plecat din oraș și s-a urcat într-o corabie pentru a merge în Egipt. Pe drum își pierde soția și pe cei doi copii ai săi, Dumnezeu încercând credința și răbdarea sa prin grele încercări.

Frumoasa sa soție îi este luată cu forța de către corăbier, care o dorea ca și slujnică a sa, iar copiii îi sunt furați de către animalele sălbatice în timp ce încerca să îi treacă un râu.

Rămas singur, Sfântul Mare Mucenic Eustație ajunge în satul Vadisie, unde la început a lucrat pentru o bucată de pâine, iar după ce a câștigat încrederea sătenilor a fost pus paznic al pământurilor satului.

Dorind să aline suferința Sfântului Eustație, Dumnezeu călăuzește pe cei doi trimiși ai împăratului Traian chiar în satul Vasidie și, găsindu-l, îl înștiințează de dorința împăratului de a-l repune în funcția de general.

Ajuns general, Sfântul Eustație avea printre ofițerii săi doi tineri pe care îi îndrăgea în mod deosebit, aceștia fiind, fără ca el să știe, chiar fiii săi. Fuseseră salvați din ghearele animalelor sălbatice de păstorii care se aflau în zonă.

Dumnezeu o descoperă pe mama lor în timpul unui război, în locul unde ei își amplasaseră cortul. Ea nu fusese reținută de corăbier, căci acesta murise la scurt timp.

După moartea împăratului Traian a venit la domnie Adrian (117-138), acest împărat obligând pe Sfântul Mucenic Eustație să jertfească idolilor. Refuzând acest lucru, Sfântul Eustație a mărturisit credința în Mântuitorul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost supus supliciilor și a suferit moarte martirică împreună cu soția și fiii săi.

Sf. Cuv. Nou Mc. Ilarion Criteanul

Sfântul Ilarion s-a născut în Creta, la Heraclion, din părinţi evlavioşi, care i-au dat numele de Ioan. Pentru a-şi desăvârşi educaţia a fost trimis la Constantinopol, la un unchi medic. Însă acesta nu s-a ocupat deloc de băiat şi l-a trimis la muncă la un negustor de fel din Chios. Revenind acesta din urmă dintr-o călătorie, a băgat de seamă că, dintr-o greşeală, Ioan îl făcuse să piardă o sumă mare de bani şi a voit să îl oblige să îi înapoieze întru totul. Cuprins de deznădejde, Ioan a mers la palatul sultanului să ceară ajutor, iar acolo a întâlnit un agă etiopian care, ajutat de diavol, a reuşit să-l convingă să devină musulman. După trei zile însă, cum conştiinţa nu-i dădea pace defel, Ioan s-a pocăit, a fugit de la palat şi, aflând un vapor care pleca în Crimeea, a urcat la bord.

După ce a petrecut zece luni în Crimeea s-a întors la Constantinopol şi, urmând sfatul unui monah bătrân din oraş, a plecat în Sfântul Munte Athos. A rămas câţiva ani la schitul Sfintei Ana, în preajma unui stareţ pe nume Visarion care, cu ceva vreme înainte, îl pregătise pe Sfântul Luca de Mitilene pentru mucenicie [23 martie], îmbrăcând Haina Îngerească sub numele de Ilarion, a început a lucra nevoinţe aspre, care nu stingeau nicicum setea sa de pocăinţă. Într-atât era de arzătoare dragostea sa pentru Hristos, încât Ilarion dorea să se asemene Domnului până la a suferi mucenicia pentru El.

Primind în cele din urmă binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, s-a întors la Constantinopol pentru a mărturisi aici revenirea lui la creştinism. Ajuns la palat, a călcat în picioare turbanul turcesc dinaintea agăi din pricina căruia se lepădase de adevărata credinţă.

Supus fiind unor cazne cumplite, s-a săvârşit de sabie în ziua de 20 septembrie 1804.

Comentarii Facebook


Știri recente