Sf. Ierarh Dosoftei se afla, incepand de astazi, oficial in randul sfintilor

Cunoscut mai ales ca un mare carturar, Sf. Ierarh Dosoftei este considerat primul poet national, dat fiind faptul ca a versificat Psaltirea si una dintre cele mai mari personalitati care au contribuit la formarea limbii literare romanesti. Sf. Dosoftei s-a nascut in 1624, la Suceava, iar primele studii le-a urmat la Iasi, apoi la Scoala ‘Fratiei Ortodoxe’, din Lvov. A intrat in monahism la Manastirea Probota, sub numele Dosoftei. Mai tarziu, a fost ales episcop de Husi si, apoi, de Roman, iar in 1671 a fost inscaunat Mitropolit al Moldovei. In toamna anului 1696, a fost dus de ostile regelui Jan Sobieski, in Polonia, la Zolkiew, azi Nesterov, Ucraina. Aici a ramas pana la sfarsitul vietii, adica pana pe 13 decembrie 1693. Sf. Ierarh Dosoftei se bucura acum de mare cinstire din partea credinciosilor, asa cum era respectat si in timpul vietii. Se pastreaza documente care atesta faptul ca Sf. Ierarh Dosoftei era foarte respectat chiar si in Polonia, in perioada exilului. Despre aceasta perioada din viata Mitropolitului Dosoftei ne-a vorbit parintele Nicolae Dascalu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: ‘Acolo, in exil, se pastreaza o insemnare de la un rezident rus in Polonia, Mihailov, documente care s-au pastrat in arhive si au fost publicate la Moscova, in care se vorbeste despre respectul pe care il avea regele polon, un rege catolic, Jan Sobieski, fata de Mitropolitul Moldovei, si relateaza Mihailov: ‘Cand venea Mitropolitul, atunci Majestatea Sa regala se scula inaintea lui si chema intru intampinarea sa pe regina si pe copiii lor, spre a primi binecuvantarea si-l aseza langa sine, inaintea tuturor senatorilor, deoarece mult era el Prea Sfintitul Mitropolit, om sfintitor, frumos si dulce vorbitor’. Iar, sfarsitul lui Dosoftei, asemanator cu cel al multor sfinti din sinaxarul Bisericii noastre, este relatat astfel de Mihailov: ‘Dupa Sf. Liturghie, luand masa cu tot clerul in chilia sa, a daruit unui oarecare om sarac, venit la el, o blana pregatita pentru haina sa. Apoi, i-a zis: ‘Fratilor, uitati-va unde am ajuns, am murit’. Si aplecandu-se pe laita, si-a asezat sfintele sale maini pe piept si a dat Domnului prea fericitul sau suflet’.

Dupa trecerea Sf. Dosoftei la Domnul, an de an, au fost oficiate slujbe de pomenire, au fost organizate simpozioane dedicate Sf. Dosoftei si au fost publicate numeroase carti si articole in memoria si cinstea sa. Despre versificarea Psaltirii, lucrare la care Sf. Dosoftei a lucrat mai multi ani, ne-a vorbit domnul profesor Nicolae Ursu: ‘Psaltirea versificata de Dosoftei este Psaltirea in proza pe care o alcatuise intai, pusa in versuri in cinci ani, cu osardie mare. Este absolut necesar sa stim precis acest lucru, pentru ca Dosoftei a luat ca model, nici nu putea astfel sa ia in versificatia lui, decat versul popular romanesc. Deci, versul popular romanesc, ca si versul cult, se baza pe atentul natural, tonic al cuvintelor. Deci, nu avea nevoie de o versificatie ca model, ci a intocmit Psaltirea in marea majoritate in acesti metri populari si a dat frumusetile care sunt cunoscute acum prin editiile care s-au facut’.

In acelasi context, Nicolae Ursu ne-a facut precizari cu privire la meritele pe care le are Sf. Dosoftei in ceea ce priveste traducerea Liturghiei in limba romana: ‘Dosoftei are marele merit de a fi cel dintai care a introdus Liturghia si Molitfelnicul in Biserica, din initiativa ortodoxa si sub control ortodox. Dosoftei este cel care a remarcat ceea ce Eminescu spunea ca a intors impotriva reformei traducerea cartilor. Dosoftei are marele merit de a fi versificat Psaltirea’.

Comentarii Facebook


Știri recente