Originar din Sicheot, de lângă Ancira, Sfântul Teodor a trăit la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea.
La vârsta de 14 ani, cu acordul mamei sale, s-a aşezat într-o peşteră de munte, lângă Biserica Sfântul Gheorghe, unde a petrecut mulţi ani în post şi rugăciune.
La 18 ani, Teodosie, episcopul cetăţii Anastasiopole, l-a hirotonit preot pe monahul Teodor. După o vizită în Ţara Sfântă, Sfântul Teodor a adunat mulţi ucenici şi a întemeiat o mănăstire închinată Sfântului Gheorghe.
După moartea episcopului Timotei, Teodor, arhimandritul Lavrei Sicheotului, a fost ales episcop. Însă, dorind să trăiască în liniştea pustniciei, după zece ani de slujire arhierească, Sfântul Teodor s-a retras din scaunul de episcop şi s-a aşezat la Sicheot.
După ce a mers la Constantinopol, la rugămintea împăratului Mauriciu (582-602), şi l-a tămăduit de lepră pe fiul acestuia, Sfântul Teodor s-a mutat la Domnul, în ctitoria sa, în 22 aprilie 613.
Troparul, glas 2:
Cunoscut fiind din scutece sfinţit şi arătându-te plin de haruri, ai luminat lumea cu minunile şi mulţimile demonilor ai alungat, lucrătorule de sfinţenie, Părinte Ierarhe Teodor. Pentru aceasta roagă-te Domnului pentru noi.
