Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei; Duminica Vameșului și a fariseului – Începutul Triodului

Duminica Vameșului și a fariseului

Creștinii Ortodocși se vor afla începând cu Duminica Vameșului și Fariseului în perioada liturgică a Triodului care ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni.

Din perioada pregătitoare pentru Postul Mare fac parte săptămânile încununate de Duminica Vameșului și Fariseului, Duminica Fiului Risipitor, Duminica Lăsatului de carne și a Lăsatului de brânză.

Postul propriu zis este format din săptămânile ce cuprind Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca și Duminica Floriilor.

Referitor la această Duminică în sinaxarul din Triod se spune:

„Cea dintâi dintre aceste sărbători ne înfățișează pilda Vameșului și a Fariseului. Această săptămână se mai numește și vesti­toare. În adevăr, după cum cei care vor să meargă la război sunt vestiți mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-și curățească și să-și ascută săbiile, ca să-și cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică, spre a se arun­ca cu râvnă în luptă și spre a-și lua cele de trebuință; de multe ori, înainte de luptă, li se țin ostașilor cuvântări, li se spun povestiri și pilde ca să înflăcăreze sufletele lor și să îndepărteze de la ei lenea, trândăvia, frica și orice altă primejdie; tot astfel și Sfinții Părinți vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiță, lupta ce o vom da prin post îm­potriva diavolului, spre a curăți păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre și care s-a prefăcut în venin din pri­cina timpului îndelungat de când ne stăpâ­nește; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem și, întrarmându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiți spre nevoințele postului.

Așadar, pentru că cea dintâi armă pentru dobândirea virtuții este pocăința și smere­nia, iar cea mai mare piedică, mândria sau îngâmfarea, Sfinții Părinți ne înfățișează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de credință din dumnezeiasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei sau al îngâmfării; iar prin vameș ne îndeamnă să ne însușim smerenia și pocăința, virtuți potrivnice aces­tui păcat. Cel dintâi și cel mai rău dintre păcate este mândria sau îngâmfarea.

Din pricina mândriei a căzut diavolul din cer; mai înainte era și se numea luceafăr lumi­nos; din pricina ei este și se numește întuneric. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat și Adam, începătorul neamului omenesc, din desfătarea raiului.

Prin această pildă ne îndeamnă Sfinții Părinți să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim tot­deauna smeriți. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har. Și este mai bine ca să se întoarcă cel păcătos decât să se mândrească cel care face fapte bune.

Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborât vameșul mai îndreptat decât fari­seul. Așadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebuie să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă, să se smerească și să se roage din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând așa, nu este departe de mântuire.

Vameș este omul care ia de la ocârmuire dreptul de a lua vamă; el cumpără acest drept cu multă nedreptate și pentru aceea ia de la oameni vamă mai mare decât se cuvine. Fariseu este omul care se socotește desă­vârșit în toate, depășind pe ceilalți oameni prin știința sa. Saducheul, care-și are numele de la un oarecare Sadochic, este omul care se crede drept, căci sedec înseamnă dreptate.

La evrei erau trei secte: eseienii, fariseii și saducheii; aceștia din urmă nu credeau în înviere, în îngeri și în Duhul Sfânt.”

Sfântul Cuvios Timotei

Sfântul Cuvios Timotei († începutul sec. IX) a intrat de mic în Mănăstirea Simvoli de la baza muntelui Olimp, din Asia Mică. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povăţuitorul lui Platon mărturisitorul şi a altor monahi apărători ai Ortodoxiei.

Tropar

Glasul 4

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Trăind în munţi şi pustietăţi, se nevoia în post, înfrânare şi rugăciuni, şi a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor şi cu putere asupra darurilor necurate. A trăit în sihăstrie până la adânci bătrâneţi.

Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei

Sfântul Eustatie († 345) era originar din Sid (Pamfilia, Asia Mică). El a fost mai întâi episcop în Bereea Siriei (Alep) şi de aici a devenit Arhiepiscop al Antiohiei şi a păstorit între anii 324-330. A fost unul dintre cei mai învăţaţi şi vrednici ierarhi ai Bisericii creştine din veacul său.

Tropar

Glasul 4

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Miriam, regele Gruziei, a rugat pe împăratul Constantin cel Mare să-i trimită preoţi şi meşteri de zidit Biserici. Acesta l-a trimis pe Eustatie însoţit de mulţi preoţi şi cu multe daruri. Astfel, în grădina împărătească din Mithet, Eustatie a zidit o Biserică măreaţă cu hramul „Sfinţii Apostoli”, după asemănarea Bisericii „Sfinţii Apostoli” înălţată de Constantin cel Mare în Constantinopol.

Apoi a sfinţit pe preotul Ioan ca episcop al Iviriei, sub ascultarea canonică a Antiohiei. Eustatie s-a arătat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva arianismului. Se spune că el a fost episcopul care a ţinut în faţa împăratului Constantin cel Mare cuvântul de deschidere a Sinodului I Ecumenic şi a prezidat şedinţa.

După sinod, Eustatie a luat măsuri energice împotriva ereticilor arieni, atât în eparhia sa, cât şi în întreaga Sirie. Se înţelege astfel de ce episcopii arieni Eusebiu de Nicomidia, Teognis de Niceea, Teona din Marmarica şi alţii au început să-i aducă tot felul de acuzaţii. Au mers până acolo încât au plătit o femeie desfrânată să jure că are un copil cu Sfântul Eustatie.

Acea femeie s-a îmbolnăvit grav la scurt timp şi a recunoscut că acel copil pe care îl are nu este al Sfântului Eustatie.

Pentru această învinuire Sfântul a fost depus din scaun şi exilat la Traianopolis în Tracia şi apoi la Filipi, împreună cu mai mulţi preoţi şi diaconi, unde au şi trecut la Domnul la scurt timp.

În anul 487 sfintele sale moaşte au fost aduse în Antiohia de Calandion, patriarhul de atunci al cetăţii.

Comentarii Facebook


Știri recente