Sf. Cuv. Patapie; Sf. Ap. Cezar, Tihic şi Onisifor

Sfântul Cuvios Patapie (sec. VII) s-a născut în oraşul Teba (Egipt) din părinţi binecredincioşi. Dorind să îmbrăţişeze viaţa pustnicească şi-a părăsit familia, ascultând cuvântul sfintei evanghelii la Matei X, 37-38.

Datorită evlaviei sale şi a vieţii desăvârşite pe care o trăia lumea a început să vină la el. Nedorind lauda lumii, Cuviosul Patapie a părăsit Egiptul şi s-a dus la Constantinopol. Aici şi-a făcut o colibă lângă zidul marelui oraş, aproape de localitatea Vlaherna.

Trăindu-şi viaţa întru sfinţenie, Cuviosul Patapie a fost învrednicit de către Bunul Dumnezeu cu darul tămăduirii. A săvârşit minuni până la bătrâneţe, când s-a mutat cu pace la Domnul, fiind îngropat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Constantinopol.

Troparul, glas 8:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Patapie, duhul tău.

Tot astăzi, Biserica sărbătoreşte pe Sfinţii Apostoli Cezar, Tihic şi Onisifor, care erau dintre cei 70 de ucenici ai Domnului.

Comentarii Facebook


Știri recente