Sf. Cuv. Maria Egipteanca este o icoană a pocăinței și a sfințeniei

În Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, a V-a din Postul Mare, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală în care evidențiat înțelesurile duhovnicești ce reies din Pericopele Evanghelice citite astăzi în cadrul Sfintei Liturghii, de la Sfântul Evanghelist Marcu, capitolul 10, versetele de la 32 la 45 și de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul 7, versetele de la 36 la 50.

„În Duminica a V-a din Sfântul Post al Sfintelor Paști, Biserica a rânduit să fie citite două Evanghelii, una după Sfântul Evanghelist Marcu și alta după Sfântul Evanghelist Luca” a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arătând că „în prima Evanghelie, cea după Sfântul Evanghelist Marcu, ni se arată că cei doi frați Iacob și Ioan, fiii lui Zevedei, au cerut Mântuitorului Iisus Hritos să stea de-a dreapta și de-a stânga Lui în Împărăția Sa, pe care ei o considerau împărăție lumească. Mântuitorul Iisus Hristos i-a îndemnat la smerenie, spunând că cel care dorește să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru, iar cel care dorește să fie întâi între voi, să fie slujitorul tuturor. Acest îndemn al Mântuitorului Iisus Hristos la slujirea cu smerenie este o vindecare a patimii egoiste de stăpânire asupra altora, de deosebire cu orice preț a unui față de ceilalți”.

Preafericirea Sa arată că Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă la smerenie și pe Simon Fariseul în cea de-a doua Pericopă Evanghelică citită astăzi: „Evanghelia a doua se referă la femeia păcătoasă care venind în casa lui Simon Fariseul, unde se afla Iisus invitat la masă, fără să spună nimic a îngenuncheat picioarele Mântuitorului, le-a udat cu lacrimi și le-a șters cu părul capului ei și a turnat pe picioare mir de mare preț. Această femeie păcătoasă este primită de Mântuitorul Iisus Hristos pentru că avea dorință de schimbare. Simon Fariseul, însă, în sinea lui, judeca pe Iisus zicând că dacă ar fi El prooroc ar știi cine este și ce fel este această femeie, adică o femeie păcătoasă. Dar, Mântuitorul cunoscând gândurile lui Simon, i-a zis: Simone, un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Însă neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult pe cel care le-a iertat datoria?. Simon a răspuns: Cel căruia i s-a iertat mai mult. Atunci, Mântuitorul îi spune: Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat, potrivit tradiției iudaice, însă femeia aceasta Mi-a udat picioarele cu lacrimi și le-a șters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat, iar ea Mi-a sărutat picioarele. Apoi, adaugă untdelemn nu ai pus pe capul Meu, iar ea uns picioarele Mele cu mir. Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos îl cheamă la smerenie pe Simon Fariseul care se considera superior, care judeca în sinea sa pe ceilalți considerându-se drept și virtuos”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat de ce este necesară pocăința în dobândirea Împărăției Cerurilor: „Maria Egipteanca nu este doar o femeie păcătoasă iertată. Ea devine o sfântă isihastă, o purtătoare de Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu care s-a arătat locuind și lucrând în ea. Adesea trecea Iordanul ca pe uscat, mergând deasupra lui. Prin aceasta vedem că Dumnezeu nu doar iartă pe cei care se pocăiesc, ci dacă ei stăruiesc în iubire puternică față de Dumnezeu, ca recunoștință nesfârșită față de El, primesc darul sfințeniei, al preaslăvirii lor încă din lumea aceasta pămânească, preaslăvire ca și arvună a vieții cerești din Împărăția lui Dumnezeu și ca arvună a învierii celei de obște a trupurilor. […] Biserica, oferind prin Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca o icoană a pocăinței și a sfințeniei, ne îndeamnă ca în timpul care a mai rămas până la slăvita și marea sărbătoare a Învierii Domnului să ne pocăim, să dorim mult să contribuim la învierea sufletului nostru din păcate și să simțim bucuria întâlnirii noastre cu Hristos Cel Înviat”.

În încheierea cuvântului de învățătură, Patriarhul României a subliniat importanța Sfintei Împărtășanii pentru viața creștinilor: „Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca avea un duhovnic care o dată pe an venea și o cerceta și o împărtășea. Părintele Zosima, duvnicul Mariei Egipteanca, reprezintă aici pe acei duhovnici care merg până departe unde sunt fiii lor duhovnicești. Dacă fiii duhovnicești nu pot veni la duhovnic, îi caută duhovnicul prin grija lui părintească pentru mântuirea sufletului. Însă, duhovnicul reprezintă aici și Biserica. Chiar dacă ajunsese la atâta sfințenie încât se ridica de la pământ în timpul rugăciunii și trecea peste apa Iordanului ca pe uscat, Sfânta Maria Egipteanca nu era despărțită de Biserică atunci când se afla în pustie. De aceea, a dorit să arate că Sfânta Împărtășanie este cea mai sfântă lucrare și cel mai sfânt dar, chiar și pentru cei care s-au învrednicit de o mulțime de daruri, căci prin Sfânta Împărtășanie se arăta legătura ei cu Hristos și cu Biserica, Trupul tainic al lui Hristos. Prin Sfânta Împărtășanie noi ne unim deodată cu Hristos și arătăm că suntem în comuniune cu Biserica Lui. Deci, multa pocăință și multa nevoință nu sunt suficiente pentru a rămâne creștin, ci trebuie să ne spovedim și să ne împărtășim. Așadar, această viață a ei ne arată că în perioada care a mai rămas până la Sfintele Paști trebuie să ne întâlnim cu duhovnicul nostru, să ne spovedim și să ne împărtășim mai des”.

Comentarii Facebook


Știri recente