Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli chemați de Mântuitorul Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei în toată lumea. Iacov a propovăduit în sudul Palestinei și în Egipt, fiind numit de credincioșii de aici „dumnezeiască sămânță”.
Sfântul Apostol Iacob era fiul lui Alfeu și fratele lui Matei, vameșul și evanghelistul.Înconjurând multe țări, a semănat sămânța cea cerească și, adunând spicele mântuirii omenești, a sfârșit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut următor al patimilor Lui, și fiind pironit pe cruce și-a dat sufletul său lui Dumnezeu. Și această „dumnezeiască sămânța” – adică Sfântul Iacob – a fost adunată cu roduri însutite în cereasca jitniță unde, săturându-se însuși de vederea feței lui Dumnezeu, și nouă ne mijlocește aceeași săturare cu rugăciunile sale.
Cântările Ortodoxiei: Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu, icoană a raiului
Luat-ai apostole putere nebirută asupra demonilor, întru numele lui Hristos și har a goni stăpânirile întunericului. Străbătut-ai pământul, luminând ca un soare și toate laturile învățând mărite ai propovăduit venirea lui Hristos cea mântuitoare. (Minei pe Octombrie, EIBMBOR, București, 2004, p. 118-119)
***
Sfinții Apostoli ai lui Hristos au primit Duhul Sfânt din gura lui Hristos, atunci când El a suflat asupra lor și a zis: „Luați Duh Sfânt”, iar apoi, la Cincizecime, focul cel dumnezeiesc al Duhului i-a ars și i-a transformat în lumini ale Evangheliei lui Dumnezeu. Și harul lucrător în ei curățește lumea de demoni și alungă duhurile răutății și risipește întunericul sufletelor. Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, devenind icoană a raiului, a trecut peste hotarele materiei, căci luminat de Duhul lui Dumnezeu, străbate pământul și luminează ca un soare toate laturile cele de sub cer prin rugăciune, primind vederea cea plenară a sfinților în care Dumnezeu privește cu iubire neamul omenesc.
