Sf. Apostol Andrei, Ocrotitorul României

Astăzi, Biserica Ortodoxă cinstește pe Ocrotitorul României, Sfântul Apostol Andrei. A fost „cel Întâi Chemat” la apostolie de către Mântuitorul Hristos și, la rându-i, a chemat pe mulți la dreapta credință, într-o bogată activitate misionară ce l-a purtat până la gurile Dunării de Jos. Tradițiile locale legate de cultul Sfântului Andrei au îmbogățit tezaurul popular românesc, păstrându-se, din generație în generație, până astăzi. Pentru că strămoșii noștri geto-daci au primit cuvântul Evangheliei și au fost botezați de Sfântul Apostol Andrei, îl cinstim ca ocrotitor și cel dintâi părinte spiritual al românilor.

Sfântul Apostol Andrei este întâlnit, pentru prima dată, în cuprinsul Sfintelor Evanghelii. Era iudeu de neam, frate al Sfântului Apostol Petru, care mai înainte se chema Simon, și fiu al pescarului Iona din Betsaida. Cetatea Betsaida, situată pe țărmul Mării Galileii, în nordul Țării Sfinte, a oferit Mântuitorului trei apostoli dintre cei doisprezece: pe frații Andrei și Petru și pe Sfântul Apostol Filip. Pescar de meserie, Andrei a fost prins în mrejele propovăduirii de Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, pe lângă care a ucenicit până la chemarea la apostolat. În pustiul Iordanului a crescut auzind cuvintele proorocului despre venirea lui Mesia, iar în momentul Botezului Domnului a văzut pe „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Dacă întreaga viață trăise cu nădejdea că va veni un Mântuitor, iată că se plinise vremea și, în chiar a doua zi după Epifania de la Iordan, Andrei putea împărtăși bucuria prezentului cu fratele său: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos)”.

Răspunde cu bucurie chemării de a deveni „pescar de oameni” și participă, alături de Mântuitorul, la întreaga istorie prezentată de Sfinții Evangheliști. Doar de două ori mai este amintit numele Sfântului Apostol Andrei, în Evanghelia Sfântului Ioan Teologul, cu ocazia a două evenimente inedite. Aflăm că Sfântul Andrei este cel care, cu ocazia înmulțirii minunate a pâinilor în părțile Tiberiadei, identifică în mulțime pe un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești și îl aduce în fața Învățătorului. La momentul Intrării Domnului în Ierusalim, împreună cu Apostolul Filip, intermediază o întâlnire cu Mântuitorul unor greci veniți să sărbătorească Paștile iudaic. Mai departe, îl întâlnim doar ca personaj colectiv, alături de ceilalți apostoli, martor la minuni, ascultând învățături, suferind și tânguindu-se în timpul patimilor Domnului, bucurându-se de Învierea Sa și primind porunca propovăduirii Evangheliei la toate neamurile.

Propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, în istoria Bisericii

Începând cu anul 33, după Pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, Sfinții Apostoli și-au însușit porunca de a predica dreapta credință pretutindeni. Unii istorici și teologi din primele secole creștine atestă că Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, numit atunci Sciția. Astfel, un sinaxar constantinopolitan amintește pătimirea Sfântului Andrei la 30 noiembrie, după ce a propovăduit în „toată regiunea Bitiniei și Pontului, în provinciile romane Tracia și Sciția”. Un alt sinaxar al Bisericii de Constantinopol ne oferă o variantă mai lungă a pătimirii Sfântului Andrei, menționând că „lui Andrei, celui Întâi Chemat, i-au căzut la sorți Bitinia, părțile Pontului Euxin (Marea Neagră, n.r.) și ale Propontidei, cu cetățile Calcedon și Bizanț, Macedonia, Tracia și regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada, Ahaia și cetățile Aminsos, Trapezunt, Heracleea și Amastris”.

Prezența Sfântului Andrei este atestată și în cetatea Sinope din părțile Pontului, localizată astăzi pe țărmul turcesc al Mării Negre. O tradiție locală afirmă că, în această cetate, un pictor al timpului i-a zugrăvit chipul, făurind prima icoană a unui apostol. De asemenea, se amintesc o serie de minuni săvârșite de Sfântul Andrei aici, minunat fiind și felul cum a scăpat viu din chinurile la care a fost supus.

Despre propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în Sciția vorbește și Sfântul Ipolit Romanul – martirizat în timpul persecuției împăratului Deciu (249-251) – în lucrarea „Despre apostoli”. În secolul al IV-lea, în „Istoria Bisericească”, Eusebiu de Cezareea nota: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După Tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Partia, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia…”. Mai târziu, în secolul al VIII-lea, călugărul Epifanie, în „Viața Sfântului Apostol Andrei”, număra sciții între popoarele evanghelizate de el. În secolul al XIV-lea, istoricul bizantin Nichifor Calist reia tradiția consemnată de Origen (secolul al III-lea) și Eusebiu de Cezareea, afirmând că Sfântul Andrei a predicat „în pustiurile scitice”. Tot dintr-un sinaxar al Bisericii de Constantinopol aflăm că Sfântul Andrei a hirotonit episcop la Odessos (astăzi Varna, în Bulgaria) pe ucenicul său, Amplie, pomenit ca sfânt în calendarul ortodox la 31 octombrie.

Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, scria, la sfârșitul secolului al XVII-lea, în cartea „Viața și petrecerea sfinților”, că „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorți) Bitinia și Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonului și Vizantea, unde e acum Țarigradul, Tracia și Macedonia, Tesalia și, sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, și acestea toate le-a umblat”.

Istoricul bisericesc Nichifor Calist amintește că Sfântul Apostol Andrei a plecat din părțile Sciției spre sud, trecând prin Tracia, și a ajuns la Bizanț, viitorul Constantinopol. O veche tradiție păstrată de cronografi bizantini afirmă că acolo a hirotonit episcop pe Stahie, unul dintre ucenicii săi. De altfel, Biserica din Constantinopol își revendică originea apostolică de la Sfântul Andrei, pe care-l cinstește ca ocrotitor.

Martiriul la Patras și cinstirea sfintelor sale moaște în întreaga lume creștină

De la Constantinopol, a trecut prin Macedonia și Tesalia, ajungând până în orașul Patras din Ahaia, în Grecia de astăzi. În cetatea Patras, a convertit, printre alții, pe Maximila, sora proconsulului Egheat al Ahaiei. Din porunca acestuia, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat, răstignit cu capul în jos pe o cruce din tei, în formă de X. Anul muceniciei Sfântului Apostol Andrei oscilează, în datele istoricilor, între persecuția împăratului Nero (54-68) și cea a împăratului Domițian (81-96). Biserica primară a stabilit, încă de la sfârșitul secolului al II-lea, ziua de 30 noiembrie ca dată a prăznuirii Sfântului Apostol Andrei.

Moaștele Sfântului Andrei s-au păstrat în cetatea Patras până în anii 356-357, când împăratul Constanțiu le-a așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu ocazia slujbei sfințirii, după restaurare. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, scria că părticele din sfintele sale moaște au fost oferite bisericilor din Milan, Nola și Brescia din Italia. În jurul anului 850, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul restituie locuitorilor din Patras racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. După Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaștele Sfântului Andrei, păstrate în capitala imperiului, să fie așezate în catedrala din Amalfi, Italia. În aprilie 1462, în timpul papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei din Patras a fost așezat într-o biserică din Roma. La 26 septembrie 1964, în timpul papei Paul al VI-lea, Vaticanul a restituit racla cu capul Sfântului Apostol Andrei Mitropoliei de Patras a Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Începând din anul 750, Sfântul Andrei este cinstit ca patron spiritual al Scoției, pe al cărei steag este reprodusă crucea în formă de X. Mai este ocrotitor al Poloniei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De altfel, încă din secolul al XVII-lea, Cancelaria Rusiei considera Ordinul Sfântului Apostol Andrei între cele mai mari distincții. În anul 1700, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost decorat cu acest ordin de către țarul rus Petru I cel Mare. De asemenea, este ocrotitorul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Bruges și Patras.

Sfântul Apostol Andrei, în tradiția și folclorul românesc

Odată ajuns în părțile Dobrogei, Sfântul Andrei va fi predicat în Histria, Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic), cetăți în care conviețuiau grecii cu geto-daco-romanii, strămoșii românilor. De aici pornesc și numeroasele tradiții din folclorul românesc. Între ele, cea care amintește despre popasul făcut de Sfântul Andrei în Dobrogea, pe teritoriul dregătorilor Cutusun și Dura, în satul Cuzgun, astăzi hotarul comunei Ion Corvin (județul Constanța), în apropiere de granița româno-bulgară. În apropierea acelei așezări se află o pădure ce adăpostește două peșteri, care au servit apostolului și însoțitorilor săi drept loc de odihnă. Aceste peșteri au devenit lăcașuri de cult pentru populația din zonă, iar Peștera Sfântului Andrei este socotită prima biserică de pe teritoriul țării noastre. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfințit peștera, însă a urmat o perioadă dificilă, până în anul 1990, când a început ridicarea unei mănăstiri. O serie de hidronime păstrează amintirea Sfântului Apostol în zonă, cum ar fi „Pârâiașul Sfântului Andrei” sau „Apa sfântului”.

Tot în tradiția străbună românească s-a păstrat și o serie de colinde: „Ne dați ori nu ne dați/ Că mergem în altă casă/ Unde Sânt Andrei ne lasă/ Și ne face tolba grasă”. În altă creație, este prezentat într-un dialog cu colindătorii. La întrebarea: „Spune, spune, Moș Andrei, cel cu crucea cea de tei,/ Cine, cine-i Moș Crăciun, Moș Crăciun, cel mai bătrân”, Sfântul Andrei răspunde: „Moș Crăciun e Tatăl vostru, e și Dumnezeul nostru/ El a făcut și pe pom, și pe capră, și pe om/ Ța, ța, ța, căpriță, ța, trece-mă și Dunărea/ Ca să afle Dacia, că S-a născut Mesia”.

Balada „Peștera Sfântului Andrei” leagă amintirea celui dintâi ales între apostoli de numele lui Decebal și Traian, socotiți ctitori ai neamului nostru. Versurile acestei balade, armonizate, au dat naștere unui frumos colind închinat Sfântului Andrei. Cu ocazia ridicării Eparhiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie, în cuvântul festiv rostit de vrednicul de pomenire IPS Antim Nica, la 9 noiembrie 1975, s-au amintit versurile acestei balade, motivând că „aceste scumpe amintiri au încălzit inimile înaintașilor noștri și ele însuflețesc și astăzi solemnitatea noastră”: „Colo pe grindei,/ Crâng de alunei,/ Val de arțărei,/ Sfânta mănăstire,/ Loc de tăinuire/ Și tămăduire,/ Și pitește-n tei/ Casa lui Andrei,/ De la schit la cruce,/ Scară care duce,/ Din cruce la schit,/ Scări de coborât…/ De la schit în sus,/ Crucea lui Iisus,/ De la cruce în tei/ Casa lui Andrei…/ La schitul din tei/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea/ Și descăleca?/ Venea Decebal/ Călare pe-un cal,/ Sfinții că-i găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se închina,/ Nici cruce-și făcea./ La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă ședea,/ Slujba asculta,/ Și îngenunchea,/ Și nu se închina…/ Pe murg călărea/ Și cale-și lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului…/ Andrei col-la schit/ Uita c-a ieșit,/ Cu papucii lui,/ Talpa raiului,/ Și potcapuâ lui/ Arca cerului,/ Cu veșminte sfinte,/ Frații înainte,/ Cu toiag și cruce,/ Candele-n răscruce,/ Lumânări aprinse,/ Vâlvătăi cuprinse…/ Iară Sânt Andrei/ Sub crucea din tei,/ Schitul din grindei,/ Se roagă mereu/ La bun Dumnezeu”.

Cinstirea de care se bucură sfântul în evlavia populară din țara noastră a făcut ca peste 130 mii de români să se afle sub patronajul spiritual al Sfântului Andrei, purtându-i numele care înseamnă „bărbăție”, „curaj” și serbându-și, astăzi, ziua onomastică.

Patronajul Sfântului Apostol Andrei în țara noastră

În anul 1908 este reînființat Seminarul Eparhial din Galați, prima instituție așezată sub patronajul Sfântului Andrei în țara noastră. La 5 noiembrie 1992, Consiliul Local al municipiului Galați răspundea favorabil proiectului Eparhiei Dunării de Jos, alegând pe Sfântul Apostol Andrei ca ocrotitor spiritual al orașului, aceasta fiind prima inițiativă de acest gen pe plan național, când un oraș întreg se așază sub ocrotirea unui sfânt.

În ședința din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei.

În octombrie 1996, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, au fost aduse la noi în țară moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras. În luna mai a anului următor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște ca ziua de 13 octombrie să se înscrie în calendar drept „Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași”, iar data de 17 octombrie să fie introdusă în calendarul bisericesc ca sărbătoare a „Trecerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Galați”. În cadrul evenimentelor organizate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, închinate Sfântului Apostol Andrei, IPS Mitropolit Nicodimos de Patras a sugerat înscrierea evenimentului în calendarul bisericesc, în scopul prelungirii peste timp a amintitului eveniment în conștiința și spiritualitatea credincioșilor români. În România, Sfântul Apostol Andrei a fost întâmpinat cu un tropar închinat aducerii moaștelor sale, special compus de IPS Nicodimos, Mitropolit de Patras.

În anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios față de Sfântul Apostol Andrei. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei din noiembrie 2002, IPS Mihail, Arhiepiscopul ortodox al Vienei și Mitropolit al Austriei și Ungariei, sosit la Galați ca reprezentant al Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic de Constantinopol, a dăruit Eparhiei Dunării de Jos cea mai mare părticică din moaștele Sfântului Apostol Andrei „Protoclitul” existentă în Europa, în afara sfintei relicve de la Patras.

În luna februarie a anului 2004, Mitropolia elenă a Trifiliei și Olimpiei a dăruit Arhiepiscopiei Tomisului părticele din moaștele sfântului, care au fost depuse la Mănăstirea „Peștera Sfântului Apostol Andrei” din județul Constanța.

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit la Galați prin rugăciuni solemne și activități sociale

PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, și participanților la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, următorul mesaj:

Cu deosebită bucurie, am primit scrisoarea prin care ne vestiți organizarea celei de-a XVII-a ediții a sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, organizată cu vrednicie și jertfelnicie în Arhiepiscopia Dunării de Jos.

Ca și în anii precedenți, remarcăm în acest An al Sfinților Capadocieni, al împlinirii a 650 de ani de existență a Mitropoliei Țării Românești și al înălțării Eparhiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie bogăția programului pe care l-ați pregătit și care cuprinde manifestări bisericești, culturale, educaționale, misionare și social-filantropice deosebite, dintre care subliniem, în primul rând, programul liturgic în cadrul căruia vă veți bucura și de prezența Înalt Preasfințitului Părinte Mitropolit Daniil de Kesarini, din Atena – Grecia, apoi concursurile școlare de la Galați și Brăila, în cadrul programului „Hristos împărtășit copiilor”, simpozionul național și concertul tradițional al tinerilor de la mai multe seminarii din țară, inaugurarea Centrului „Speranța” de la Așezământul „Sfântul Vasile cel Mare” din Galați și a Centrului multifuncțional „Speranțe pentru vârsta a treia” de la parohia gălățeană cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Stelian”.

Toate aceste evenimente sunt expresii binecuvântate ale unei vieți bisericești foarte active și diversificate, menită să încălzească, prin sfânta lumină a credinței și faptelor bune, sufletele credincioșilor din eparhia pe care, cu multă jertfă și bogăție de roade, o păstoriți.

În această lumină, sufletește și duhovnicește, Ne alăturăm și Noi Înalt Preasfinției Voastre, Înalt Preasfințite Părinte Casian, și tuturor preoților și credincioșilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos, binecuvântând cu părintească dragoste Sărbătoarea Galaților, ca fiind o minunată lucrare spirituală și misionară a Ortodoxiei Românești.

Cu aleasă prețuire, frățească îmbrățișare și părintească binecuvântare,

†DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente