Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis; Sf. Mc. Epimah; Sâmbăta Morților (Moșii de toamnă)

Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis

Cei șase Sfinți Apostoli sunt consemnați în Sfânta Scriptură, lucrând împreună cu Sfântul Apostol Pavel la întemeierea Bisericii din Roma (Rom. 16, 8-11). Dar îi întâlnim și în Tradiția Bisericii, ca făcând parte din cei 70 de ucenici ai Domnului, de care amintește Sfântul Luca în Evanghelia sa (Luca 10, 1-4).

Apelie a fost episcop al Iracliei. Sfântul Apostol Andrei l-a hirotonit pe Stahie ca episcop al Vizantiei, și pe Amplie și Urban, episcopi pentru cetățile Odisopoleos și Macedonia. Episcopul Narcis al Atenei a fost ucis pentru credința în Hristos. La fel a pătimit și episcopul Britaniei, Aristobul.

Troparul, Glas 3:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Sf. Mc. Epimah

Sfântul mucenic Epimah era din Egipt şi născut din părinţi creştini. Încă din tinereţe L-a iubit pe Dumnezeu, şi Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie şi a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului.

După ani îndelungaţi în pustie, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii cad din credinţă. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia şi s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos.

Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli şi că diavoleasca păgânătate s-a înmulţit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuţinat şi sfinţenia Domnului s-a necinstit cu jertfe,

A intrat în capiştea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, şi în vremea unei sărbători păgâne și a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon şezând la judecată şi chinuindu-i pe creştini, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Şi l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui.

Ighemonul a poruncit să fie aruncat în temniţă până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniţă erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Epimah plin de Duh Sfânt îi întărea spre chinuri.

Apoi l-au scos la chinuri şi pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci şi pentru că a făcut din praznicul lor tulburare şi mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă.

Mai întâi l-au spânzurat şi l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. După aceea i-au tăiat capul şi astfel şi-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit.

Troparul, Glas 4:
Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sâmbăta Morților (Moșii de toamnă)

2020 este primul an când apare în calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenirea „moșilor de toamnă”, deși este o sărbătoare foarte veche.

Biserica Ortodoxă Română a stabilit astfel o dată comună pentru serbarea Moșilor de toamnă. Nefiind trecută până anul acesta în cărțile de cult, pomenirea „moșilor de toamnă” se făcea în unele zone într-una dintre sâmbetele dintre sărbătoarea Sfântului Dumitru şi cea a Sfinţilor Arhangheli (26 octombrie – 8 noiembrie), iar în altele s-a fixat sâmbăta de după sărbătoarea Sfinților Arhangheli ori ultima sâmbătă dinainte de Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului (15 noiembrie).

„În Bucovina, spre exemplu, s-a hotărât, după tradiție, sâmbăta dinainte de Sfântul Dumitru sau cele două sâmbete consecutive de după Sfântul Dumitru”, precizează Părintele Ene Braniște.

„Biserica nu a combătut, prin aceasta, învățătura despre pomenirea morților, ci a hotărât o dată generală, uniformă, de pomenire a celor adormiți, având în vedere că în cărțile de slujbă nu era stabilită o dată exactă”, explică Pr. Viorel Sava, Profesor de Liturgică la Facultatea de Teologie din Iași.

Încă din vremea Sfinţilor Apostoli, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Gură de Aur, se ţineau zile de pomenire a strămoşilor adormiţi în speranţa fericirii veşnice. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Basilica News Agency (@basilica.ro) on

Comentarii Facebook


Știri recente