Semnificatiile Sambetei Sfantului Teodor

Prima sambata din Postul Sfintelor Pasti poarta denumirea de Sambata Sfantului Teodor. In aceasta zi, pe langa oficierea Sfintei Liturghii, sunt aduse in biserici, spre binecuvantare, colive. Obiceiul dateaza inca de la sfarsitul secolului al IV-lea, cand Sf. Mucenic Teodor s-a aratat in vis si la indemnat pe arhiepiscopul Eudoxie al Constantinopolului sa fiarba grau si sa le distribuie locuitorilor. Gestul sau a fost facut pentru a impiedica populatia sa cumpere alimente din piata care, din porunca imparatului Iulian Apostatul, erau stropite cu sangele animalelor sacrificate idolilor. Amanunte despre semnificatiile Sambetei Sfantului Teodor ne-a oferit parintele Alexandru Barnea, profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ‘Sf. Vasile cel Mare’ din Iasi: ‘Trebuie sa stim ca Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron este praznuit si pe 17 februarie. Daca in prima praznuire de la 17 februarie se accentueaza martiriul sau si marturisirea de credinta, iata ca in prima sambata din Postul Mare se pune accentul pe minunea colivelor de la sfarsitul secolului al IV-lea. Patriarhul Nectarie al Constantinopolului spunea ca in timpul domniei tiranice a imparatului Iulian Apostatul (361-363), acesta a poruncit sa se stropeasca cu sangele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vandute pe piata cetatii imperiale, pentru a intina astfel prima saptamana din Postul Mare al crestinilor, dar mucenicul Teodor s-a aratat in vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie, descoperindu-i planul lui Iulian si sfatuindu-l sa fiarba graunte de grau ca sa le distribuie locuitorilor Constantinopolului, pentru ca acestia sa nu mearga sa cumpere de la piata. Astfel, au fost izbaviti de intinaciunea idolatriei gratie interventiei surprinzatoare a acestui mucenic, surpator al idolilor, iar arhiepiscopul Eudoxie a poruncit credinciosilor sa serbeze in fiecare an la incheierea primei saptamani a Postului Mare, acest eveniment deosebit’.

Incepand cu Sambata Sf. Teodor, in fiecare sambata din Sfantul si Marele Post, exceptand sambata de dinainte de Invierea Domnului, in toate bisericile ortodoxe se face pomenirea celor adormiti. Despre semnficatiile si importanta pomenirii celor trecuti la Domnul ne-a vorbit parintele Dinu Pompiliu, protopop al Protopopiatului Bucuresti III: ‘Rugaciunle pentru cei adormiti au un rol important si bine definit. Invatatura crestina cu privire la manifestarile legate de pomenirea celor morti se fundamenteaza pe idei precise, exprimate clar in Revelatia dumnezeiasca. Nemurirea sufletului si supravietuirea lui dupa moarte, ca idee centrala, sta la baza cultului mortilor si a rugaciunilor pentru cei morti. De la Mantuitorul stim ca sufletul este nemuritor, iar Sf. Pavel spune ca ‘stim ca daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem nadejde de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana omeneasca si vesnica in ceruri’. Intre noi si lumea celor mutati dincolo este o legatura continua, o comuniune, pe care avem datoria sa o cultivam, sa o pastram. Comuniunea aceasta este folositoare atat pentru noi, cei din aceasta viata, cat si pentru cei dincolo, caci, daca rugaciunile sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu, cum citim la Apocalipsa, rugaciunile noastre catre sfinti, ca ei sa se roage pentru noi si pentru cei adormiti ai nostri, sunt recomandate de Biserica tuturor credinciosilor ca fiind aducatoare de folos’.

Parintele Dinu Pompiliu ne-a spus si de ce a fost aleasa ziua de sambata pentru pomenirea celor trecuti la Domnului si ce randuieli specifice au loc in zilele de pomenire: ‘Ca sa vedem cat de important este cultul mortilor, numai daca privim calendarul ne dam seama ca Duminica este ziua Invierii, iar sambata pomenim mortii. Atunci se savarseste Sf. Liturghie, parastas de pomenire si milostenie in cinstea lor, stiind ca milostenia ajunge inaintea lui Dumnezeu mai repede decat rugaciunea si, de aceea, inaintasii nostri faceau milostenie in amintirea mortilor. Daca stam sa ne gandim, in anul bisericesc exista sambete speciale in care se pomenesc toti mortii comunitatii respetive, cum ar fi sambata de dinaintea duminicii Pogorarii Sf. Duh. In chip deosebit, in perioada aceasta a postului, in fiecare sambata facem pomenire si coliva pentru cei adormiti. Coliva duce aminte de cuvantul Mantuitorului care spunea ca bobul de grau, daca nu moare, creste altul din el, si ne aduce aminte de inviere si de credinta noastra in inviere. Apoi, cand o clatinam, ne aduce aminte de marea agitata a acestei vieti pe care au calatorit si inaintasii nostri si pe care calatorim si noi, dar coliva este si un mesaj transmis de crestini din primele veacuri, asa cum sunt mai multe boabe de grau, dar o singura coliva, la fel si noi toti sa fim una si sa pastram unitatea credintei. Ne tinem de brat unii pe altii ca sa marturisim inca o data cat de puternica este aceasta comuniune a credintei, si in moarte, si in viata’.

Comentarii Facebook


Știri recente