Semnal editorial: Chemarea celor care au transpus credința în faptă – Viața și Acatistul Sfinților Patruzeci de Mucenici

În ceata mucenicilor strălucesc Sfinții și Slăviții Patruzeci de Mucenici. Aceștia au suferit martiriul pentru Hristos în timpul împăratului roman Liciniu (308-324), în localitatea Sevastia/Sebastia din Armenia. Au fost aruncați într-un lac pentru ca să înghețe în noaptea geroasă a zilei de 9 martie a anului 320, iar apoi au fost arși de vii într-un cuptor aflat în acele locuri. Creștinii au arătat o evlavie deosebită acestor Sfinți Mucenici, istoricul Sozomen (sec. al V-lea) spunându-ne că, în timpul patriarhului Proclu (434-446), o femeie din Constantinopol adăpostea în casa ei, cu mare evlavie, moaștele celor Patruzeci de Mucenici. Totodată, data de 9 martie a fost din primele veacuri consfințită de Biserică drept zi de pomenire a acestor bravi mucenici, așa cum aflăm din Sinaxarul constantinopolitan, din Bibliotheca haghiographica Graeca sau din Martirologiul ieronimian.

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei aduce un prinos de cinstire Sfinților Patruzeci de Mucenici, editând în condiții grafice deosebite Viața și Acatistul compus în cinstea lor, informează cotidianul „Ziarul Lumina”. Citind relatarea martiriului acestor prieteni ai lui Hristos, vom vedea că nimic nu i-a despărțit de Hristos pe acești casnici ai lăcașurilor dumnezeiești: nici funcțiile militare, nici bogățiile promise, nici spaima chinurilor și cu atât mai puțin durerea sau suferința. Ei au rămas uniți în martiriul lor și vitejia pe care o arătau pe câmpul de luptă a fost convertită în vitejia pentru mărturisirea Învierii lui Hristos și a chemării Sale la pocăință și pentru mărturisirea adevăratului Dumnezeu: „Precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim împreună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiți și să-I cântăm” (Condacul al 4-lea). Să ne rugăm Sfinților Patruzeci de Mucenici să ne întărească în aceste vremuri în care credința noastră slăbește sub povara indiferenței și a cerbiciei generalizate față de poruncile Bisericii. Să ne rugăm chemând în ajutor numele lor: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Fiindcă „Iisus Hristos ieri, astăzi și în veac este același” (Evr. 13, 8), chemarea Sa la luarea Crucii este mereu actuală. Într-unul din cele mai vechi documente martirice care au ajuns până la noi, Testamentul celor Patruzeci de Mucenici, stă scris: „Timpul acesta este folositor celor care vor să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăință, pentru practicarea adevăratei viețuiri a celor care nu amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieții este neprevăzută. Și chiar de ai cunoaște-o, vezi ceea ce este de folos și arată în modul acesta curăția credinței, pentru ca prin aceasta să ștergi urma păcatelor săvârșite înainte”.

Comentarii Facebook


Știri recente