Seminar privind filantropia religioasă și socială din perspectivă creștină, în Arhiepiscopia Iașilor

Institutul Social-Caritativ „Diaconia” din Iași, al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (MMB), în parteneriat cu Centrul Diecezan „Caritas” din Iași, a organizat vineri, 23 ianuarie a.c., la Institutul Social Pastoral „Sf. Nicolae”, începând cu ora 11:00, Seminarul „Biserica în slujba comunității – Modele și mărturii ale filantropiei creștine”. Reuniunea a avut loc în cadrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștină (18-25 ianuarie) și a fost moderată de pr. Narcis Axinte, consilier pe Sectorul Asistență socială din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor. Au susținut prelegeri pr. lect. dr. Dan Sandu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, pr. lect. dr. Lucian Farcaș de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iași, Ionel Calapod, directorul Direcției de Asistență Comunitară a Primăriei Municipiului Iași, Alexandru Grinea, consilier superior la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, pr. Iulian Negru, directorul executiv al Centrului „Sf. Nicolae” din cadrul Fundației „Solidaritate și Speranță”.

În deschiderea seminarului, pr. Constantin Axinte a menționat că implicarea Bisericii în asistența socială este o vocație spirituală, dar, în același timp, este și o necesitate practică pentru Bisericile lui Hristos: „Opera aceasta socială derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos. Ea are o parte din energiile ei în Sfânta Liturghie. În aceasta, deopotrivă, și ortodocșii, și catolicii, și celelalte confesiuni creștine, celebrează iubirea milostivă și jertfelnică a lui Hristos pentru oameni”. Referatul prezentat de pr. Dan Sandu s-a intitulat „Filantropia ca asistență religioasă și socială – vocația Bisericii lui Hristos” și a fost structurat pe trei dimensiuni religioase cu privire la suferință, boală și sărăcie. „Acestea sunt cele trei dimensiuni care afectează ființa umană și care ar trebui să problematizeze pe celelalte ființe umane. La acestea se adaugă bunăstarea pentru cei care o au și care o caută și pentru cei care nu o au și o caută. Asistența socială nu a fost o vocație publică, ci una tainică, pe care Biserica nu a triumfat-o. Mântuitorul nu ne cere să trâmbițăm acest lucru, ne cere să trâmbițăm cuvântul lui Dumnezeu, căci spune: «Dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi, dar vai de timpul în care oamenii vor tăcea și pietrele vor vorbi». Atunci când vorbește despre într-ajutorare, filantropie sau asistență socială, El recomandă «să nu știe mâna ta stângă, ce face mâna dreaptă». Cred că Biserica primului mileniu a făcut-o în varianta aceasta. Anul acesta îl cinstim pe Sfântul Vasile cel Mare, cel mai mare organizator al asistenței sociale în secolul al IV-lea. Ce se știe despre Vasiliadă? Se știe doar că a existat. Nu s-au făcut descrieri ale programului, ci s-a căutat grija în mod practic față de cei care aveau nevoie, și aceasta dintr-o rațiune religioasă. Încă din zorii creștinismului, grija pentru persoana umană se vede din atenția lui Hristos față de cei aflați în nevoie, pe care îi însoțește și îi asistă nu numai în nevoile lor fiziologice și sociale, ci, mai degrabă, în rezolvarea problemelor spirituale”, a reliefat părintele Dan Sandu.

A urmat alocuțiunea directorului Direcției de Asistență Comunitară a Primăriei Municipiului Iași, Ionel Calapod, care a transmis un salut din partea primarului Iașului, Gheorghe Nichita. În același timp, Ionel Calapod a subliniat faptul că, în România, asistența socială nu este înțeleasă așa cum trebuie, fiindu-i necesară o atenție mai mare. Consilierul superior al Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, Alexandru Grinea, a vorbit despre protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale, încheiat de Patriarhia Română, ulterior și de Biserica Romano-Catolică, cu Guvernul României în luna octombrie a anului 2007, care a arătat faptul că Biserica s-a gândit să lărgească sfera filantropiei.

Pr. Lucian Farcaș a realizat o prezentare a unui material, intitulat „Ubi caritas, et amor/Deus ibi est”! (De la pomană discretă, la dreptatea socială) – culegere de gânduri risipite. Părintele Farcaș a vorbit despre problemele sociale ale românilor înainte de Revoluția din 1989 și ale omului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „aflat în mizerie socială”, urmând ca mai apoi să interpreteze, după fotografia făcută unui tablou, scena din parabola „Samarineanului milostiv”.

În partea a doua a seminarului, participanții au dezbătut modul în care se realizează filantropia, statutul asistentului social, au împărtășit idei și au prezentat proiecte aflate în desfășurare. Pr. Iulian Negru, directorul executiv al Centrului „Sf. Nicolae” din cadrul Fundației „Solidaritate și Speranță”, a remarcat, în cadrul sesiunilor de comunicări, că asistența socială poate fi motivată de compasiunea umană. „Pe lângă motivația compasiunii, este și voința lui Dumnezeu. Pe o persoană alcoolică nu știu dacă aș putea să o ajut cu mila mea. Însă, pentru că știu că Dumnezeu dorește ca și pe acel alcoolic să-l integrez, să-l ajut, să-l schimb, atunci, eu pot începe un program care să-l includă și pe el. Creștinul cu deschidere spre filantropie consideră că are un dar, o misiune de la Dumnezeu; de aici vine și dedicarea. El nu este doar un asistent social, ci este asistat de Sfântul Duh”, a subliniat pr. Iulian Negru.

( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 19/ 26 ianuarie 2009)

Comentarii Facebook


Știri recente