Secvențe din urmărirea părintelui Sofian Boghiu de către Securitate

Anul 1964 a adus grațierea multor deținuți considerați politici de către regimul comunist din România. Printre ei s-a aflat părintele Sofian Boghiu, cel care alături de alți iluștri slujitori și duhovnici ortodocși români activaseră în gruparea Rugului Aprins. Însă eliberarea nu a însemnat și libertatea părintelui Sofian. Acesta era urmărit îndeaproape de către cei care îl încarceraseră, prin utilizarea tuturor metodelor specifice, inclusiv dirijarea unor informatori în jurul său. Un astfel de informator era ‘Cornel’, pe care îl exemplificăm pentru informațiile date Securității cu o oarecare obiectivitate. Astfel, la 10 septembrie 1964 arăta Securității: ‘Sofian Boghiu, fost stareț la Plumbuita, revenit din detenție, a fost numit pictor la Atelierul Patriarhiei, din str. Schitul Maicilor nr. 23. Sofian Boghiu este un artist cărturar. Om citit și înțelept, bun gospodar și preot cu mare priză în mase… Om corect și muncitor… Ambițios și harnic. Insistent în muncă și mulțumit adesea numai cu laudele în loc de recompense materiale pentru lucrările de pictură. Foarte iubit de cei care l-au cunoscut ca preot, dar și cu atitudini de îndrumător și dascăl. Dornic să fie peste tot, luând parte cumva și de a nu lipsi nicăieri; în general, un om plin de talent și de o mare capacitate de muncă. S-a alăturat lui Benedict Ghiuș și cetei sale dintr-o afinitate intelectuală ideală; și poate din cauza simpatiilor sale naționaliste anterioare. Ca om trebuie socotit printre cei capabili și integri, care se acoperă peste toată existența cu muncă meritorie. Ca semen și cetățean care transpiră totdeauna o atitudine de viclenie și falsitate ironică, care nu-l îndreptățesc la o încredere deplină’. Această notă, plină de laude la adresa părintelui Sofian, am spune noi sincere, trebuia încheiată cu o notă de ‘obiectivitate’, pentru ca ofițerul de Securitate să nu aibă impresia că sursa a căzut sub influența celui urmărit. De altfel, se constată faptul că sursa îl cunoștea destul de bine pe părintele Sofian. Ca atare, ofițerul de Securitate cerea sursei ‘Cornel’ ‘ca în limita posibilităților să se apropie de Sofian Boghiu și, prin discuții legate de diferite evenimente curente, să-i afle atitudinea prezentă față de ele’. Din documentele Securității reiese totuși faptul că informatorul ‘Cornel’ purta o stimă deosebită părintelui Sofian Boghiu, după cum informa într-o notă din 25 noiembrie 1965: ‘Sofian Boghiu, pictor, a primit încuviințarea de a sluji la Plumbuita, lucrând la atelierul de pictură din str. Schitul Maicilor 23, ca salariat permanent. Între timp, Sofian a avut o lucrare împreună cu Olga Greceanu la imobilul sinodului, str. Antim 29, pentru executarea decorațiilor murale exterioare… Sofian Boghiu este frecvent solicitat în diferite cazuri pentru picturi bisericești, întocmiri de devize de pictură… A mai lucrat cu dna Olga Greceanu și la Biserica Pitar Moș și probabil și la Institutul de Istorie de la Șosea la reparația frescei exterioare’. Acest informator dirijat de Securitate în jurul părintelui Sofian era numai unul dintre cei care aveau să dea numeroase note informative în lunga perioadă de urmărire. Am putea spune că acesta era un informator onest, însă au fost alții care din diferite interese denaturau realitatea viețuirii monahicești a părintelui Sofian Boghiu după marea încercare din timpul detenției.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 25 iulie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente