Se împlinesc 610 ani de la recunoașterea Mitropoliei Moldovei

Mitropolia Moldovei serbează, astăzi, 610 ani de la acordarea tomosului de către Patriarhia Ecumenică, prin care era recunoscut oficial Iosif I Mușat ca mitropolit al Moldovei, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Moldova. Această recunoaștere urmează unei perioade de aproape două decenii de tensiuni între Mitropolia Moldovei și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Pentru a marca acest moment, după oficierea Sfintei Liturghii, la Catedrala mitropolitană din Iași se va săvârși un parastas pentru pomenirea tuturor înalților ierarhi care au condus, de-a lungul veacurilor, destinele Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

O viață creștină organizată a existat pe teritoriul moldovean înaintea formării statului feudal. Mitropolia Moldovei este atestată pentru prima dată în anul 1386, într-un document bizantin. În anul următor, la Halici (pe teritoriul de astăzi al Ucrainei), este hirotonit ca mitropolit al Moldovei Iosif Mușat, care era de neam român. Această hirotonie a provocat însă nemulțumirea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, care a încercat să-i convingă pe moldoveni să accepte numirea unui arhiereu grec. Refuzul moldovenilor a provocat, în 1394, anatematizarea – excluderea din rândul Bisericilor Ortodoxe surori și considerarea ca schismatică a Bisericii Moldovei, a poporului moldav și a conducătorilor săi. După numeroase încercări nereușite de aplanare a conflictului, în 1401, este recunoscută Ortodoxia mărturisită în spațiul moldav. Această împăcare are valoarea unei recunoașteri canonice a Mitropoliei Moldovei de către forul bisericesc conducător la acea vreme – Patriarhia Ecumenică.

O recunoaștere venită după tensiuni care au durat aproape două decenii

Despre semnificațiile acestei zile, 26 iulie, și despre contextul istoric al desfășurării evenimentului a avut amabilitatea să ne vorbească pr. prof. dr. Ion Vicovan, profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române și prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’ din Iași.

Părinte profesor, care sunt semnificațiile zilei de astăzi pentru istoria Mitropoliei Moldovei și Bucovinei?

Această dată memorabilă, 26 iulie 1401, reprezintă, practic, anul intrării oficiale în istorie a Mitropoliei Moldovei, prin recunoașterea mitropolitului Iosif I Mușat ca mitropolit al Moldovei, în urma unor încercări, a unor tensiuni care au durat aproximativ două decenii. Este anul în care Mitropolia a reușit să-și impună pe scaunul ei un autohton, pentru că înaintea mitropolitului Iosif Mușat se pare că a fost cineva de neam grec, cum se întâmplase și în Ungro-Vlahia, potrivit unei hotărâri a Patriarhiei Ecumenice din anul 1355, care spunea că în mitropoliile sufragane se vor așeza numai ierarhi din slăvita cetate a Constantinopolei. Mitropolitul Iosif Mușat făcea parte din familia domnitoare din acea perioadă, se pare că era fratele domnitorului Petru Mușat, era înrudit cu Lațcu, ca nepot, cât și cu tatăl acestuia, Bogdan, primul voievod al Moldovei.

De ce refuzau moldovenii un ierarh ales de Constantinopol în fruntea Mitropoliei?

Deoarece nu întotdeauna, și istoria a confirmat-o, ierarhii de alt neam, veniți aici, s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Dacă ierarhul era străin, nu putea face abstracție de originea sa etnică și nu totdeauna păstoria lui era fericită pentru mitropolia respectivă.

Cum s-a desfășurat alegerea lui Iosif Mușat ca mitropolit?

În timpul domniei lui Petru Mușat, Moldova ajunsese la cea mai înaltă treaptă de înflorire și de extindere teritorială de până atunci. Mutând capitala la Suceava, ridicând o reședință mitropolitană și reorganizând statul, Petru Mușat a dorit să reorganizeze și Biserica. În acest scop, a trimis doi moldoveni, pe Iosif, ruda sa, și pe Meletie, la Halici, la mitropolitul Antonie, pentru a-i hirotoni: pe Iosif ca mitropolit cu scaunul la Suceava și pe Meletie, se pare, ca succesor al lui Iosif la Rădăuți.

De ce Patriarhia Ecumenică nu a recunoscut aceste hirotoniri?

Patriarhia Ecumenică luase, după cum am mai arătat, decizia ca toți ierarhii să fie greci, pentru a avea o garanție în plus că Bisericile vor rămâne legate de Biserica din Constantinopol. Să ne amintim că Biserica Serbiei, în anul 1346 (aproximativ), în momentul în care sârbii au ajuns la un anumit nivel politico-administrativ, s-a declarat autocefală. Exista această teamă la Constantinopol, că un ierarh autohton putea urmări independența Bisericii.

Ajungem la domnia lui Alexandru cel Bun, cel care, chiar în primul an de domnie, reușește să medieze acest conflict.

Alexandru cel Bun a fost unul dintre marii domnitori ai Moldovei, iar el nu putea suporta starea în care se găsea Mitropolia și țara. Trecuseră cel puțin 14-15 ani de la hirotonia mitropolitului Iosif și el încă nu era recunoscut de către Patriarhia Ecumenică. Pe de altă parte, Imperiul Bizantin intrase în ultima jumătate de secol de existență, pericolul turcesc crescuse, iar bizantinilor nu le convenea să se afle în conflict cu o țară ortodoxă și nici să riște ca Moldova să intre sub influența Bisericii Romano-Catolice. Acesta era contextul în care delegația trimisă de Alexandru cel Bun la Constantinopol obține recunoașterea mult-așteptată. La 26 iulie, Sinodul, în frunte cu patriarhul Matei, a emis gramata de recunoaștere a lui Iosif ca mitropolit al Moldovei, adresând, în același timp, o scrisoare domnitorului Alexandru cel Bun. După mulți ani de încercări, prin cele două documente este recunoscut, în sfârșit, Iosif I Mușat ca mitropolit. Acesta este anul când Mitropolia Moldovei este recunoscută oficial de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, moment de la care se împlinesc, astăzi, 610 ani.

Comentarii Facebook


Știri recente