Scrisoarea Patriarhului României adresată Președintelui Senatului ca răspuns la propunerile legislative inițiate de domnul deputat Vasile Silviu Prigoană

Patriarhia Română a luat atitudine față de cele două propuneri legislative inițiate de domnul deputat Vasile Silviu Prigoană privind cultele recunoscute în România, prin scrisoarea pe care Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat-o domnului Mircea Geoană, Președintele Senatului.

Precizăm totodată că, la solicitarea inițiatorului, Plenul Senatului a aprobat astăzi retragerea propunerii legislative pentru abrogarea Legii nr. 142 din 27 iulie 1999, privind sprijinul Statului pentru salarizarea clerului. Motivul principal al retragerii a fost faptul că Legea nr. 142 din 27 iulie 1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, prin legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ca urmare, propunerea legislativă a domnului deputat Vasile Silviu Prigoană era fără obiect.

În cele ce urmează prezentăm scrisoarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresată domnului Mircea Geoană, Președintele Senatului:

Domniei Sale,

Domnului MIRCEA GEOANĂ

Președintele Senatului

Domnule Președinte,

Patriarhia Română a luat act cu surprindere de depunerea în Parlamentul României a mai multor propuneri legislative privind cultele recunoscute în România, având ca inițiator pe d-l deputat VASILE-SILVIU PRIGOANĂ, propuneri prin care se încearcă modificarea unei părți din cadrul legislativ actual, cu incidențe majore asupra vieții cultelor și a exercitării libertății religioase.

Două dintre inițiativele depuse, înregistrate în prezent la Biroul Permanent al Senatului sub numerele BP 651 și BP 652 din 2010, privesc aspecte referitoare la sprijinul direct și indirect al Statului față de activitățile cultelor recunoscute, în România, respectiv sprijinul la salarizare și unele facilități fiscale.

Sprijinul Statului la salarizare și facilitățile fiscale acordate cultelor recunoscute, prevederi legale deja tradiționale în România, nu ar fi fost necesare dacă Statul român modern nu ar fi preluat în secolul al XIX-lea majoritatea covârșitoare a resurselor Bisericii Ortodoxe Române, lăsându-i doar cheltuielile (reparațiile și întreținerea clădirilor de cult, cheltuielile de funcționare, inclusiv cele cu personalul etc.). Întrucât fenomenul de secularizare a averilor nu a existat numai în România, soluții similare de sprijin al cultelor s-au luat în majoritatea statelor europene, ca măsuri compensatorii la respectivele exproprieri.

Majoritatea statelor din Europa au instituit diferite forme de sprijin direct și indirect către cultele recunoscute. Astfel, în constituțiile Danemarcei, Norvegiei și Islandei este prevăzut faptul că Biserica de stat trebuie să fie sprijinită de către autorități. În Norvegia, sprijinul comunităților religioase înregistrate este asigurat în funcție de numărul de credincioși (principiul proporționalității). În Grecia, Statul asigură în totalitate cheltuielile de administrare a Bisericii Ortodoxe, iar preoții ortodocși sunt funcționari ai Ministerului Educației. Constituția Belgiei prevede sprijinul Statului pentru asigurarea salariilor și pensiilor clerului cultelor recunoscute prin lege (6 culte), iar alte prevederi legale menționează posibilitatea cultelor recunoscute de a primi sprijin de la Stat pentru construirea și renovarea imobilelor.

Cehia (21 culte), Slovacia (16 culte), Slovenia și Luxemburg acordă un sprijin la salarizare personalului cultelor recunoscute, iar în Suedia (pentru 9 culte), Finlanda (2 culte), Italia (pentru 5 culte), Austria, Spania, Portugalia, Elveția, Germania sprijinul se realizează prin colectarea de către Stat a unui impozit pentru cult. În Marea Britanie și în Cipru nu a existat un fenomen al secularizării averilor bisericești, astfel că în aceste două țări Bisericile dețin proprietăți importante, fapt care le este suficient pentru a asigura venitul necesar acoperirii cheltuielilor.

Observăm astfel că, în toate cazurile în care Statul a secularizat averile cultelor, în momentul de față există o sprijinire directă și indirectă a cultelor.

Experții europeni în domeniul libertății religioase afirmă că nu este suficient ca un Stat să garanteze constituțional libertatea religioasă, ci este necesar ca entitățile religioase să aibă și mijloacele materiale necesare pentru ca această libertate să poată fi exercitată efectiv. Dacă secularizarea averilor Bisericii nu este urmată de un sistem de sprijinire compensatorie, se poate vorbi și despre o încălcare a principiului constituțional al libertății religioase, deoarece libertatea religioasă este afectată grav prin diminuarea mijloacelor materiale și prin dezicerea Statului de unele obligații asumate în momentul secularizării bunurilor bisericești.

Ca urmare, ceea ce se încearcă în prezent în România de către anumite persoane, prin inițiativa de a lipsi cultele de sprijinul la salarizare, de a elimina facilitățile fiscale, precum și de abandonare a scutirii de impozit pe locașurile de cult, poate fi considerat pe bună dreptate ca un demers care ar încununa o nedreptate istorică și ca un atentat la dreptul de libertate religioasă și de exercitare a acesteia. Această inițiativă, fără precedent în Europa contemporană, impune nu numai o reacție a cultelor recunoscute, ci a întregii societăți și a clasei politice, care are obligația morală de a se distanța clar și fără echivoc de astfel de inițiative.

Pe lângă argumentele de ordin constituțional, dorim să subliniem că nu este moral să se ceară credincioșilor din ziua de astăzi să întrețină în exclusivitate un patrimoniu cultural și multe activități dezvoltate în sute de ani prin contribuțiile ctitorilor și donatorilor, care au înzestrat ctitoriile cu mijloace de susținere, mijloace preluate de către Stat la un anumit moment al istoriei. Statul român modern s-a dezvoltat într-o mare măsură pe averile Bisericii, care a fost expropriată discriminatoriu față de toate celelalte instituții și categorii de cetățeni (la momentul includerii în bugetul de stat în anul 1860 veniturile Casei Bisericii reprezentau un sfert din bugetul Statului).

Tradiția sprijinului Statului la salarizarea clerului a fost continuată fără întrerupere de la momentul secularizării (Legea comunală, promulgată la 1 aprilie 1864, stabilea obligația comunelor de ‘a îngriji de cultul, de biserica sau de bisericile religiunei la care aparține. Comuna este datoare a plăti pe preoții și pe servitorii bisericelor sale’ — art. 11).

Mult timp salarizați integral de către Stat, angajații cultelor au beneficiat, în perioada comunistă, doar de un sprijin la salarizare, situație continuată și după 1989 (Ordonanța Guvernului nr. 4/1993 privind acordarea de contribuții de la bugetul de stat pentru completarea salarizării personalului unităților de cult din țară și a personalului deservent al cultului ortodox care își desfășoară activitatea în străinătate și alte acte normative care i-au urmat, între care și Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, în prezent abrogată).

Nu trebuie să se piardă din vedere că multele răscoale țărănești care au culminat cu cea de la 1907 au avut loc după exproprierea Bisericii, făcută cu promisiunea împroprietăririi țăranilor cu aceste terenuri. Acum se afirmă, în același spirit antireligios, că reducerea susținerii financiare a cultelor recunoscute sau fiscalizarea integrală a acestora va aduce beneficii unor categorii de persoane, în principal bătrânii, trecându-se cu vederea că tocmai cultele recunoscute sunt cele care au cele mai multe și mai eficiente activități de asistare și îngrijire a persoanelor în vârstă.

Cât privește abrogarea facilităților fiscale ale cultelor recunoscute, precizăm că în majoritatea statelor Uniunii Europene există astfel de scutiri și că acestea au în vedere utilitatea socială a cultelor, afirmată la nivel de lege organică în România prin articolul 8 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. În plus, atât sprijinul la salarizare, cât și facilitățile fiscale acordate cultelor recunoscute în România, sunt recunoscute și garantate expres prin Legea 489/2006 (art. 10 și, respectiv, 11).

Ca urmare, Vă rugăm, în calitatea Domniei Voastre de Președinte al Senatului României, să sprijiniți demersul Bisericii Ortodoxe Române de a nu promova spre adoptare cele două propuneri legislative ale d-lui deputat VASILE-SILVIU PRIGOANĂ.

Având încredințarea că, prin bunăvoința membrilor Senatului României și a Domniei Voastre personal, această solicitare a Patriarhiei Române va fi soluționată, rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă binecuvânteze cu darurile Sale cele bogate.

†DANIEL

ARHIEPISCOPUL BUCUREȘTILOR,

MITROPOLITUL MUNTENIEI ȘI DOBROGEI, LOCȚIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI,

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE

Comentarii Facebook


Știri recente